Legea nr. 188/1999, art. 84 lit. b)
Funcţionarul public, care se găseşte într-o situaţie de incompatibilitate şi care a solicitat încetarea raporturilor de serviciu din acest motiv nu poate solicita reîncadrarea în funcţie, condiţionând renunţarea la calitatea de asociat într-o societate comercială de această reîncadrare.
Decizia nr. 76 din 7 aprilie 2006 – C.C.E.
Tribunalul Braşov, Secţia comercială şi de administrativ a respins acţiunea formulată de reclamantul N.I., în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Codlea, având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 242/26 aprilie 2004, reîncadrarea în funcţie, plata drepturilor salariale şi acordarea transferului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
Recurentul N.l.V. a fost încadrat ca şef serviciu administraţie publică locală la Primaria Municipiului Codlea.
La data de 28 martie 2005 a înaintat o cerere prin care a solicitat încetarea raporturilor de muncă prin acordul părţilor, începând cu data de 2 mai 2005, cererea fiind înregistrată cu nr. 4581/30 martie 2005.
Motivul invocat în cererea de încetare a raporturilor de muncă de către reclamant este starea de incompatibilitate în care se află, având în vedere că din luna aprilie urma să fie administrator la o societate profesională.
Din rezoluţiile aplicate de conducătorul instituţiei, în speţă Primarul, reiese că cererea i-a fost aprobată conform celor solicitate.
Ca urmare, a fost emisă dispoziţia nr. 242/26 aprilie 2005, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu începând cu data de 2 mai 2005, în baza art. 84 lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, prin acordul părţilor.
Ulterior, reclamantul a revenit asupra cererii de încetare a raporturilor de serviciu, solicitând transferul în funcţia de şef serviciu evidenţă informatizată a populaţiei, cerere care i-a fost respinsă la data de 9 mai 2005, dată la care nu mai avea calitatea de angajat al primăriei Municipiului Codlea.
Din probele administrate, instanţa de fond a constatat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată.
Conform informaţiilor ftirnizate de Oficiul Registrului Comerţului Braşov, reclamantul este asociat în cadrul firmei S.C. Cod Expert S.R.L.
Prin aceasta reclamantul a devenit incompatibil cu calitatea de funcţionar public şi pentru a evita destituirea prevăzută de art. 84 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, a solicitat încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art. 84 alin. (1) lit. b) din actul normativ menţionat, solicitare care i-a fost aprobată.
în această situaţie nu se poate reţine reaua intenţie a conducătorului instituţiei, astfel că dispoziţia în cauză este temeinică şi legală.
în consecinţă, raporturile de serviciu fiind legal întrerupte pe motiv de incompatibilitate, la cererea reclamantului, nu există temei juridic pentru a se dispune reîncadrarea lui în funcţia deţinută anterior, nici pentru transferul şi acordarea celorlalte drepturi solicitate prin acţiune.
De altfel, atâta timp cât reclamantul nu a făcut dovada că a renunţat la calitatea de asociat al firmei S.C. Cod Expert S.R.L. Codlea, incompatibilitatea ocupării oricărei alte funcţii publice se menţine.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N.I.V., solicitând modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
în motivare, recurentul a arătat că până în luna decembrie 2004 a deţinut funcţia de director al administraţiei publice locale.
Noul primar al localităţii a hotărât desfiinţarea funcţiilor de directori executivi şi transformarea acestora în funcţii publice de şefi servicii. Prin hotărârea nr. 65/14 decembrie 2004 a Consiliului Local Codlea, s-a aprobat noua organigramă. Recurentul a atacat în instanţă această hotărâre.
Prin decizia nr. 253/R/ll noiembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, a fost anulată hotărârea nr. 65/2005, iar recurentul, faţă de această situaţie, a solicitat reîncadrarea în funcţia de director administraţie publică locală, în cadrul aparatului propriu de specialitate al Consiliului Local Codlea şi restituirea drepturilor salariale.
Recurentul a arătat că sentinţa pronunţată de instanţa de fond se sprijină pe motive contradictorii şi străine pricinii. La data de 28 martie 2005 a formulat o cerere către Primarul Municipiului Codlea, înregistrată sub nr. 4581/30 martie 2005, prin care a solicitat încetarea raporturilor de muncă, fie prin acordul părţilor, în baza art. 84 lit. b) din Legea nr. 188/1999 republicată, fie prin demisie, în baza art. 84 lit. e) din acelaşi act normativ, după scurgerea termenului de 30 de zile de Ia data înregistrării, respectiv 2 mai 2005.
Recurentul a susţinut că în această perioadă a identificat un alt loc de muncă, corespunzător pregătirii sale, pe care putea să îl ocupe prin transfer la cerere. Văzând că primarul nu şi-a manifestat în scris intenţia, nerealizându-se un acord de voinţă, în baza art. 78 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999, prin adresa nr. 5390/15 aprilie 2005 a solicitat transferul la serviciul comunitar de evidenţă a populaţiei. Luând act de intenţia recurentului de a se transfera la o altă autoritate publică, la data de 26 aprilie 2005, primarul localităţii a dispus desfacerea contractului de muncă în baza art. 84 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, prin acordul părţilor, consemnat în scris.
Recurentul a precizat că motivele pe care se sprijină sentinţa civilă nr. 829/C/l 8 septembrie 2005 a Tribunalului Braşov sunt contradictorii şi nu rezultă din probele administrate, instanţa de fond fiind în eroare în ceea ce priveşte succesiunea evenimentelor care au stat la baza emiterii dispoziţiei primarului.
Recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că primarul localităţii a aplicat o rezoluţie prin care cererea de încetare a raporturilor de muncă a fost aprobată.
Recurentul a mai susţinut că rezoluţia a fost adnotată pe cerere în timpul procesului (fiind antedatată) şi nu a fost comunicată; dacă această rezoluţie ar fi trebuit să ţină loc de manifestare de voinţă în scris, atunci trebuia să îmbrace aceeaşi formă juridică pe care a îmbrăcat-o cererea, impusă de art. 13 din O.G. nr. 27/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 233/2002, în sensul că trebuia să poarte număr de înregistrare, să facă referire la conţinutul cererii, să fie semnată de conducătorul instituţiei, să fie indicat temeiul legal al soluţiei adoptate şi să-i fie comunicată.
Recurentul a invocat că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Instanţa de fond a reţinut că activitatea de funcţionar public este incompatibilă cu calitatea de asociat la o firmă, Iară a indica textul de lege care stabileşte această incompatibilitate.
însă calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu cea de administrator la o firmă, motiv pentru care recurentul a solicitat iniţial încetarea raportului de muncă.
Ulterior, a precizat că renunţă la calitatea de administrator în favoarea celei de funcţionar public.
Recurentul a mai invocat că instanţa de fond nu i-a acordat un termen în vederea angajării unui apărător în condiţiile impuse de art. 156 C. proc. civ.
Recurentul a arătat că sentinţa pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea legii.
Instanţa de fond a reţinut că autoritatea publică a procedat corect, având în vedere că recurentul era într-o stare de incompatibilitate şi i-a desfăcut contractul de muncă prin acordul părţilor, pentru a nu dispune destituirea în condiţiile art. 94 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul a invocat decizia nr. 253/11 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, prin care a fost anulată H.C.L. nr. 65/2004, act administrativ de autoritate care nu a stat la baza emiterii dispoziţiei nr. 242/2005 de încetare a raporturilor de serviciu. Recurentul nu a făcut dovada că actul administrativ a cărui anulare a solicitat-o nu îndeplinea condiţiile de valabilitate sau a fost emis cu încălcarea normelor legale în materie.
Referitor la al doilea motiv de recurs, intimatul a arătat că dispoziţia nr. 242/2005 a fost emisă la cererea recurentului, materializarea acordului de voinţă realizându-se prin emiterea acestui act administrativ.
Intimatul a mai arătat că recurentul nu a făcut dovada renunţării la calitatea de administrator la S.C. C.E. S.R.L., calitate incompatibilă cu cea de funcţionar public, nici până la emiterea dispoziţiei nr. 242/2005, nici până la data de 9 mai 2005, când a fost soluţionată cererea de transfer, nici ulterior.
Intimatul a susţinut că transferul nu este o obligaţie a autorităţii publice, aceasta având posibilitatea să dea o rezoluţie negativă. Sesizarea instanţei de judecată vizează controlul legalităţii actelor administrative, nu al oportunităţii acestora.
Curtea a constatat că recursul este nefondat.
în recurs nu pot (3 formulate noi capete de cerere, astfel că solicitările recurentului de a fi reîncadrat în funcţia de director administraţie publică locală în cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Local Codlea şi de restituire a drepturilor salariale, sunt inadmisibile.
Motivele de recurs invocate de recurent, respectiv art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., sunt nefondate.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt existentă în speţă şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente.
La data de 30 martie 2005 recurentul a depus o cerere înregistrată la Primăria Municipiului Codlea, prin care a solicitat încetarea raporturilor de muncă prin acordul părţilor, începând cu data de 2 mai 2005, solicitând a se lua act de demisia sa. Recurentul a invocat ca motiv al acestei cereri starea de incompatibilitate, având în vedere calitatea sa de administrator la o societate profesională, începând cu luna aprilie 2005.
Intimatul şi-a manifestat în scris acordul privind încetarea raporturilor de serviciu prin acordul părţilor, la data de 30 martie 2005, astfel cum rezultă din rezoluţia aplicată pe cerere.
Curtea a apreciat că acordul de voinţă al celor două părţi, consemnat în scris, s-a realizat la data de 30 martie 2005, în speţă fiind respectate dispoziţiile art. 84 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare.
Susţinerea recurentului potrivit căreia această rezoluţie a fost aplicată ulterior şi antedatată, nu poate fi reţinută, atâta timp cât nu a fost probată. Faptul că dispoziţia de încetare a raporturilor de serviciu prin acordul părţilor a fost redactată în formă finală la data de 26 aprilie 2005 nu are relevanţă, având în vedere că acordul de voinţă al părţilor s-a realizat la data de 30 martie 2005.
Faptul că recurentul s-a aflat în acea perioadă în concediu medical nu poate influenţa validitatea acestui act administrativ. De altfel, în concediu fiind, recurentul a formulat cererea privind încetarea raporturilor de serviciu, cât şi cea privind acordarea transferului.
De asemenea, instanţa de fond în mod corect a reţinut existenţa stării de incompatibilitate, atât la data formulării cererii privind încetarea raporturilor de serviciu, cât şi la data depunerii cererii de transfer, începând cu data de 15 februarie 2005, recurentul avea calitatea de administrator la S.C. C.E. S.R.L., astfel cum rezultă din datele oferite de Oficiul Registrului Comerţului. Or, potrivit art. 84 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare, această stare de incompatibilitate are drept consecinţă destituirea din fUncţia publică.
Aceste dispoziţii legale au caracter imperativ, astfel că nu se poate reţine interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, instanţa de fond neschimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Pentru aceste considerente, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat.
De altfel, din chiar conţinutul cererii de transfer formulate de recurent, rezultă că acesta condiţionează renunţarea la funcţia de administrator la S.C. C.E. S.R.L. de obţinerea avizului pentru transfer, or această opţiune nu este prevăzută de dispoziţiile legale imperative menţionate anterior.
Curtea a constatat că în cauză nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., soluţia instanţei de fond nefiind pronunţată cu încălcarea legii.
Nici motivul invocat de recurent privind neasigurarea dreptului la apărare nu este întemeiat, având în vedere că acesta a promovat acţiunea la data de 21 iunie 2005, iar dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 11 octombrie 2005, dată la care instanţa a amânat pronunţarea pentru concluzii scrise. Mai mult, se reţine că recurentul reclamant are pregătire juridică, fiind de profesie jurist, astfel că nu se poate susţine că a fost privat de dreptul de a-şi formula apărarea. De altfel, potrivit art. 723 alin. (1) C. proc. civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Curtea a respins recursul, ca nefondat.
