Refuz executare hotărâre judecătorească irevocabilă. Sarcina probei. Contestaţie la executare


– art.24 – 25 Legea nr.554/2004

Potrivit dispoziţiilor legale executarea hotărârilor definitive şi irevocabile se face in mod imperativ in termenul prevăzut în hotărâre sau cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

In cauză nu poate fi analizată existenţa vreunei împrejurări care ar fi determinat neexecutarea hotărârii, ci simplul fapt al neexecutării, astfel că reclamanta nu are obligaţia de a face vreo dovadă cu privire la refuzul executării.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII A ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR.2605/24.11.2006)

Asupra recursului de faţă, deliberând în condiţiile art.256 Cod procedură Civilă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.617F/26.06.2008, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în baza art.25 din Legea nr.554/2004, s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Asociaţia pentru Alternativă şi Monitorizare Independentă-Urziceni, în contradictoriu cu pârâţii MECT şi ministrul C. M. A.

Pentru a se pronunţa astfel s-a reţinut că reclamanta nu produce dovezi în sensul refuzului pârâţilor de a executa sentinţa civilă nr.858/F/8.10.2007 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în dosarul nr.2964/98/2007, sarcina probei incumbând acestuia.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Asociaţia pentru Alternativă şi Monitorizare Independentă-Urziceni, criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură Civilă.

Astfel se arată că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii în raport de art.1169 Cod Civil.

Potrivit art.1170 dovezile se pot face prin înscrisuri, martori şi prezumţii, iar în cazul de faţă refuzul tacit al pârâţilor de a executa o hotărâre definitivă şi irevocabilă prin care avea obligaţia de a face – adică de a comunica nişte informaţii de interes public, nu putea fi dovedit altfel decât prin prezumţia relativă care putea fi răsturnată prin proba contrarie.

Consideră recurenţii că instanţa de fond le-a împiedicat liberul acces la justiţie, încălcând art.21 din României şi art.6 din CEDO.

Pârâtul intimat MECT a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acestuia, considerând că reclamanta trebuia să facă dovada că a cerut executarea sentinţei judecătoreşti şi a existat un refuz din partea ministerului de a pune în executare dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

Prin urmare, reclamanta trebuia să facă dovada că în speţă există un refuz din partea ministerului de a executa sentinţa civilă.

Analizând actele dosarului, curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

În conformitate cu art.24 din Legea nr.554/2004, (1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

(3) Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei.

Rezultă din prevederile art.24 din Legea nr.554/2004 că executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în mod imperativ în termenul prevăzut în hotărâre sau în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Raţionamentul instanţei de fond a fost greşit atunci când a apreciat că reclamanta trebuia să facă dovada neexecutării (nu se poate dovedi un fapt sau o împrejurare că nu există, nu se poate face o dovadă negativă) hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, ci dimpotrivă, pârâtul, autoritate investită cu exercitarea puterii publice, trebuia să respecte dispozitivul hotărârii judecătoreşti, iar în speţă, trebuia să dovedească eventual că a executat obligaţia de a face impusă prin dispozitivul hotărârii.

Se reţine că la acest moment al executării sentinţelor judecătoreşti definitive şi irevocabile în conformitate cu art.24-25 din Legea nr.554/2004 nici măcar nu poate fi analizată existenţa vreunei împrejurări care ar fi determinat neexecutarea hotărârii, ci simplul fapt al neexecutării (autoritatea administrativă trebuie să demonstreze că a executat sentinţa definitivă şi irevocabilă) face automat aplicabile prevederile art.24 din Legea nr.554/2004 .

În consecinţă se apreciază că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă cu aplicarea greşită a legii şi în conformitate cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica sentinţa în sensul că pe fond, va admite acţiunea în parte, va aplica pârâtului intimat C. M. A., în calitate de conducător al MECT amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru neexecutarea sentinţei civile nr.858F/8.10.2007, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în dosarul nr.2964/98/2007, începând cu 9.01.2008, până la data executării sentinţei.

Se va respinge cererea privind despăgubirile pentru întârziere ca nefondată, în contextul aplicării prevederilor art.24-25 din Legea nr.554/2004, neimpunându-se o constrângere suplimentară în afara celor arătate de art.24 al.2 şi 3 din Legea nr.554/2004.