– Legea nr. 554/2004: art. 1 alin. (1), art. 18 alin. (1)
– Legea nr. 247/2005: art. 16 alin. (7)
– Convenţia europeană a drepturilor omului: art. 6
Cu toate că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen de finalizare a procedurilor pentru acordarea despăgubirilor, nesoluţionarea cererilor într-un termen rezonabil încalcă prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
(Sentinţa civilă nr. 442 din 13 octombrie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 307/59/2010, la 15 martie 2010, reclamanţii R.D., R.l. şi R.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în dosarul nr. 28384/CC constituit în baza notificării nr. 538/2001, soluţionată prin emiterea dispoziţiei nr. 1673/800/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 442 din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea reclamanţilor, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în dosarul nr. 28384/CC.
în motivare, instanţa a reţinut că urmare a notificării nr. 538/2001 formulate de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost emisă dispoziţia Primarului Mun. Timişoara nr. 800 din 23 martie 2006, ulterior modificată prin dispoziţia nr. 1673 din 15 iunie 2006, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 501 mp., înscris în CF Timişoara, precum şi pentru construcţiile demolate în suprafaţă de 125,85 mp. dispunându-se totodată transmiterea dosarului către Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Dosarul administrativ a fost transmis Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de către Primăria Mun. Timişoara, fiind înregistrat sub nr. 28384/CC. în urma finalizării etapei înregistrării dosarului şi a verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură în cadrul desfăşurării etapei evaluării, dosarul a fost trimis spre evaluare către societatea de evaluatori care a întocmit astfel raportul de evaluare. în urma neregulilor constatate prin verificarea raportului, s-a procedat la înştiinţarea societăţii de evaluatori cu privire la obligaţia de refacere a raportului de evaluare, fişa de observaţie aflată la dosar cuprinzând menţiuni succesive privind refacerea raportului şi termenul nou angajat respectiv 6 mai 2009, 25 septembrie 2009 şi ultimul termen de refacere 5 februarie 2010. Aşa cum rezultă din adresa nr. 256 din 12 mai
2010 emisă de societatea de evaluatori, ultima variantă a raportului de evaluare a fost transmis pârâtei la 21 ianuarie 2010.
Din actele depuse la dosar de către pârâtă, respectiv agenda de lucru a şedinţei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 18 mai 2010 coroborat cu borderoul aflat la dosar, reiese faptul că în dosarul nr. 28384/CC a fost numită o nouă societate de evaluare respectiv SC I C. SRL, căreia i-a fost expediat dosarul de despăgubiri la 21 mai 2010.
Din actele depuse la dosar de către reclamanţi rezultă că la data de 21 septembrie 2010 pârâta a comunicat reclamanţilor noul raport de evaluare, reclamanţii manifestându-şi acceptul pentru suma astfel stabilită.
La data de 25 ianuarie 2010, reclamanţii au înregistrat la sediul autorităţii pârâte o cerere privind eliberarea deciziei reprezentând titlul de despăgubire la care nu au primit niciun răspuns.
Până la data introducerii prezentei acţiuni „reclamanţi nu au avut cunoştinţă de niciun alt demers al autorităţii pârâte în ceea ce priveşte procedurile administrative parcurse în dosarul înregistrat cu nr. 28384/CC.
Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor cuprinse la Cap. 5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor presupun în mod esenţial parcurgea a 4 etape, şi anume etapa înregistrării dosarelor la comisie, conform art. 16 alin. (1) şi (2); etapa analizării dosarelor în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, conform art. 16 alin. (4)’; etapa evaluării prin întocmirea raportului de evaluare conţinând cuantumul despăgubirilor, etapă prevăzută de art. 16 alin. (5)-(65), precum şi etapa finală de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, art. 16 alin. (7)-(9), urmând ca după emiterea titlurilor de despăgubire pe baza opţiunilor persoanelor îndreptăţite ANRV să procedeze la emiterea titlului de conversie sau a titlului de plată.
în speţă, din copia dosarului administrativ înregistrat sub nr. 28384/CC, Curtea reţine că a fost parcursă etapa prealabilă privind înregistrarea dosarelor, precum şi etapa de verificare a legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, dosarul fiind în desfăşurarea etapei de evaluare.
Autoritatea pârâtă invocă faptul că aceasta etapă nu poate fi finalizată până ce raportul de evaluare întocmit în cauză nu va fi în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare.
Instanţa reţine că primul raport de evaluare întocmit în cauză a suferit mai multe corecţii şi observaţii din partea autorităţii pârâte cu consecinţa trimiterii spre completare şi refacere la evaluatorul iniţial pentru ca în final autoritatea pârâtă să procedeze le înlocuirea evaluatorului desemnat iniţial şi la numirea ca evaluator a SC I C. SRL care a finalizat raportul de evaluare, acesta aflându-se în posesia ambelor părţi, iar până la data prezentei hotărâri pârâta nu a făcut nicio dovadă referitoare la faptul de a nu fi acceptat concluziile noului raport de expertiză.
Curtea mai reţine faptul că, potrivit art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul 5, în baza raportului de evaluare Comisia Centrală poate proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare, această ultimă opţiune fiind utilizată de pârâtă atât în sensul reevaluării de către acelaşi evaluator, cât şi în sensul numirii unui nou evaluator în cauză, astfel încât instanţa apreciază că în speţă prin întocmirea noului raport de evaluare de către noul evaluator desemnat şi în lipsa oricăror informaţii privind observaţiile comisiei asupra acestui raport, reclamanţii sunt îndreptăţiţi a pretinde emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire ca urmare a finalizării etapei de evaluare.
Chiar dacă Legea nr. 247/2005 nu fixează un termen de finalizare a procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor reglementate de Cap. 5 din Titlul VII, instanţa reţine că aceasta nu poate constitui o justificare pentru autoritatea publică pentru tergiversarea şi nesoluţionarea cererilor într-un termen rezonabil, aspect ce se constituie ca o garanţie a unui proces echitabil consfinţit de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului atât în procedura prealabilă, cât şi în cea contencioasă (decizia nr. 4503/2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia contencios administrativ şi fiscal)
Curtea reţine astfel că jurisprudenţa CEDO, în privinţa duratei rezonabile a unei proceduri, a consacrat principiul conform căruia acest concept cuprinde şi fazele administrative ale soluţionării unei petiţii legate de exerciţiul unui drept civil, iar aprecierea caracterului rezonabilului al duratei procedurii trebuie realizat în fiecare caz în parte în funcţie de circumstanţele sale pentru a se asigura astfel un just echilibru între exigenţelor intereselor generale ale comunităţii şi imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului reflectate în structura art. 1 din Protocolul 1.
în cazul concret al reclamanţilor dedus judecăţii, aşa cum s-a arătat anterior autoritatea pârâtă nu justifică în niciun fel refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire în condiţiile finalizării etapei evaluării.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce permit oricărei persoane ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ al unei autorităţi publice sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri să se adreseze astfel instanţei de contencios administrativ pentru anularea actului sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei, dispoziţii ce se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind soluţiile ce le poate da instanţa, Curtea a admis acţiunea reclamanţilor ca întemeiată, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în dosarul nr. 28384/CC, faţă de dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/ 2005 pentru a asigura astfel respectarea imperativului soluţionării dosarului într-un termen rezonabil pentru toate etapele procedurii.
