Refuzul autoritătilor de emitere a certificatului de urbanism


Legea nr. 50/1991, republicată, art. 6

Refuzul autoritătilor de a elibera reclamantului certificatul de

urbanism şi apoi autorizaţia de construire, întrucât terenul – proprietatea reclamantului este afectat de proiectul lucrărilor de modernizare şi sistematizare aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 269/2000, H.C.L. Sector 2 nr. 99/2003 şi H.C.L. Sector 2 nr. 13/2007, este justificat, în raport de documentaţia de urbanism aprobată prin menţionatele hotărâri.

C.A. Bucureşti, s. a Vlll-a cont., adm. şi fisc., decizia nr. 32 din 7 ianuarie 2010, nepublicată

Prin sentinţa civilă nr. 3686 din 18 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul D.G. împotriva sentinţei civile nr. 737 din 23 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Primăria Sectorului 2 şi Primăria Municipiului Bucureşti.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.G. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Sectorului 2 şi Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei să constate că este îndreptăţit la emiterea autorizaţiei de construire pentru terenul situat în Bucureşti (…), Sector 2 şi, pe cale de excepţie, nelegalitatea certificatului de urbanism nr. 2833/191/B din 28 septembrie 2007 şi a avizului emis de Direcţia transport drumuri şi siguranţa circulaţiei din cadrul Primăriei

Municipiului Bucureşti, comunicat prin adresa nr. 4858 din 16 aprilie 2004 şi să oblige pârâta Primăria Sector 2 la emiterea autorizaţiei de construire pentru terenul anterior menţionat.

în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului situat în Bucureşti (…), Sector 2, dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2948 din 11 decembrie 2002, iar prin conduita autorităţilor a fost vătămat dreptul său de proprietate, întrucât refuzul eliberării autorizaţiei de construire pentru motivul executării unor lucrări, aprobată încă din anul 2000, dar nepusă în executare, l-a pus în imposibilitatea de valorificare a terenului.

Pârâta Primăria Sectorului 2 a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivată de faptul că nu primăria, ci primarul emite autorizaţii de construire, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru neparcurgerea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, întrucât certificatul de urbanism nr. 2833/191 /B din 28 septembrie 2007 a fost legal emis. Pârâta Primăria Municipiului Bucureşti nu a depus întâmpinare, însă a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin încheierea din 27 octombrie 2008, Tribunalul a respins excepţiile invocate şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primăriei, în ceea ce priveşte cererea de obligare la emiterea autorizaţiei de construire şi constatarea nelegalităţii certificatului de urbanism.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în esenţă că, la data de 28 septembrie 2007, a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 2833/191B, prin care reclamantul-proprietar al imobilului-teren – situat în Bucureşti (…), Sector 2 – era informat că pentru imobilul respectiv nu poate fi emisă autorizaţie de construire, în raport cu Planul de Urbanism Zonal Sector 2, aprobat prin H.C.L. al Sectorului 2 nr. 99/2003 şi H.C.L. al Sectorului 2 nr. 13/2007. S-a mai reţinut că solicitarea reclamantului de eliberare a certificatului de urbanism şi ulterior a autorizaţiei de construire a fost respinsă, întrucât terenul în discuţie este afectat de proiectul lucrărilor de sistematizare şi modernizare a circulaţiei.

S-a mai motivat de prima instanţă că, în cauză, autorităţile au respectat dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 50/1991, republicată, şi că în raport de documentaţia de urbanism aprobată de H.C.G.M.B. nr. 269/2000, H.C.L. al Sectorului 2 nr. 99/2003 şi H.C.L. al Sectorului 2 nr. 13/2007, avizul comunicat de Direcţia transport, drumuri şi siguranţa circulaţici din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti şi certificatul de urbanism nr. 2833/191 /B din 28 septembrie 2007 sunt legal emise şi, în conse

cinţă, nu poate fi emisă autorizaţie de construire pentru imobilul în

discuţie. In fine, s-a mai reţinut că pasivitatea autorităţilor care nu au pus în lucrările de supralărgire nu se poate constitui într-un argument pentru admiterea acţiunii reclamantului, soluţie ce ar conduce la emiterea unui certificat de urbanism şi, implicit, a unei autorizaţii de construire cu încălcarca documentaţiei de urbanism prevăzute pentru imobilul în cauză.

împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs reclamantul D.G., care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la primul capăt de cerere şi că a apreciat în mod greşit pasivitatea autorităţilor publice cu privire la începerea lucrărilor pentru care i s-a refuzat eliberarea certificatului şi a autorizaţiei de construcţie.

Recursul este nefondat.

Referitor la prima critică invocată, Curtea reţine că Tribunalul, prin soluţia adoptată, s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere formulate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, răspunzând în motivarea hotărârii, printr-un considerent comun la afirmaţiile reclamantului, neimpunându-se combaterea punctuală a afirmaţiilor acestuia.

Referitor la cea de-a doua critică, se constată că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză. Astfel, în privinţa refuzului autorităţilor de a elibera reclamantului certificatul de urbanism şi apoi autorizaţia de construire, întrucât terenul – proprietatea reclamantului – este afectat de proiectul lucrărilor de modernizare şi sistematizare aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 269/2000, H.C.L. al Sectorului 2 nr. 99/2003 şi H.C.L. al Sectorului 2 nr. 13/2007, este justificat, în raport de documentaţia de urbanism aprobată prin hotărârile menţionate.

In plus, reclamantul ştia că terenul în discuţie este afectat în totalitate de lucrările de sistematizare şi modernizare a circulaţiei, în vederea realizării profilului transversal propus pentru breteaua ce va asigura relaţiile stânga-dreapta ale Ş.D., fiind informat de Direcţia transport, drumuri şi siguranţa circulaţiei din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti. Totodată, reclamantul a fost înştiinţat prin adresa nr. 13158/289 din 14 martie 2006 a Primăriei Sector 2 Bucurcşti că „amplasamentul se află într-o zonă neconstruibilă” şi respectiv prin adresa nr. 20536/459 din 26 aprilie 2006 a aceleiaşi instituţii că: „întrucât terenul (…) este afectat în totalitate de lucrările de sistematizare şi modernizare a circulaţiei pe pasajul subteran D.C.F.B-C,

este necesară întocmirea unui Plan Urbanistic Zonal care să modifice propunerile pentru căile de comunicaţie majore ale Planul Urbanistic Zonal Sector 2, aprobat cu H.C.L. al Sectorului 2 nr. 99/2003 (ce a primit avizul nr. 50298 al Comisiei tehnice de circulaţie al Primăriei Municipiului Bucureşti din 10 iulie 2003) şi care să aibă la bază nu numai avizul Comisiei de circulaţie a Primăriei Municipiului Bucureşti, ci şi avizul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Locuinţei”.

In consecinţă, se constată că în mod corect Tribunalul a reţinut că certificatul de urbanism nr. 2833/191 /B din 21 martie 2007 a fost legal admis, Iară posibilitatea emiterii autorizaţiei de construire pentru terenul în discuţie.

Referitor la „pasivitatea autorităţilor cu privire la neînceperea lucrărilor de execuţie privind sistematizarea şi modernizarea circulaţiei”, Curtea a constatat că, în raport de actele administrative tipice, atipice, asimilate sau jurisdicţionale, ce pot forma obiectul unui litigiu de contencios administrativ, aceasta nu se înscrie în niciuna din aceste

categorii, obiectul dosarului de faţă fiind în legătură cu certificatul de

urbanism şi autorizaţia de construire.

Prin urmare, pentru considerentele de mai sus, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins recursul declarat ca nefondat.