O.U.G. nr. 110/2005, art. 4
în articolul 14 alin. (3) din O.G. nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea Cabinetelor medicale se prevede că bunurile imobile aflate în proprietatea publică a unităţilor administrativ teritoriale, utilizate pentru activităţi medicale, vor fi trecute în domeniul privat al acestora iar potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 110/2005 Consiliile judeţene sau cele locale adoptă prin hotărâre lista spaţiilor cu destinaţia de cabinete medicale sau în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical aflate în proprietatea acestora, spaţii ce urmează a fi vândute concesionarilor.
C.A. Alba-lulia, Secţia de administrativ şi fiscal Decizia nr. 57/CA din 4 iunie 2007
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. 3923/107/ 2006 reclamanţii C.M. – Dr. B.M. şi C.M.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Spring să emită o hotărâre de trecere din domeniul public în domeniul privat al comunei a spaţiilor situate în clădirea dispensarului uman şi apoi o hotărâre de vânzare a acestor spaţii concesionate având destinaţia de cabinete medicale şi activităţi conexe actului medical.
în motivarea acţiunii reclamanţii arată că în baza prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 110/2005 sunt îndreptăţiţi la cumpărarea spaţiilor pe care le deţin în baza contractelor de concesiune nr. 1/10.01.2005 şi nr. 2/10.01.2005 astfel că refuzul pârâtului de aplicare a acestui act normativ nu este justificat.
Prin sentinţa nr. 156/CA/2007 Tribunalul Alba – Secţia comercială şi contencios administrativ a respins acţiunca reclamanţilor ca neîntemeiată reţinând că nu există un temei legal care să justifice obligarea Consiliului local să adopte o hotărâre prin care să dispună trecerea spaţiilor cu destinaţia de cabinete medicale din domeniul public în domeniul privat şi vânzarea acestora, iar instanţa nu se poate substitui voinţei pârâtului şi să adopte o hotărâre în locul acestuia.
Reclamanţii au declarat recurs împotriva sentinţei criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie faţă de prevederile O.G. nr. 124/1998, H.G. nr. 884/2004, Legea nr. 213/1998 şi O.U.G. nr. 110/2005.
Curtea de Apel a reţinut că recursul reclamanţilor este fondat urmând să fie admis iar sentinţa primei instanţe modificată în parte în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligarea pârâtului să adopte o hotărâre de trecere din domeniul public al comunei a spaţiilor cu destinaţie de cabinete medicale situate în clădirea fostului dispensar uman şi o hotărâre prin care să aprobe lista spaţiilor cu destinaţie de cabinete medicale precum şi-a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, din domeniul privat al comunei care urmează să fie vândute potrivit O.U.G. nr. 110/2005.
în considerentele deciziei C.A. a reţinut următoarele:
Reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în spaţiile medicale situate în incinta fostului dispensar uman din comuna Şpring, spaţii folosite în baza contractelor de concesiune nr. 1/2005 şi 2/2005.
Din anexa nr. 71 la Hotărârea Guvernului României nr. 974/2002 reiese că aparţine domeniului public al comunei Şpring clădirea Dispensarului uman Şpring situată în Şpring nr. 335, construcţie cu etaj din cărămidă acoperită cu ţiglă, teren total 2621 mp, din care construcţii 210 mp şi restul curte în suprafaţă de 2411 mp, înscrisă în CF 177 nr. top. 252.
Reclamanţii au solicitat Consiliului local Şpring să le vândă spaţiile cu destinaţia de cabinete medicale, dar pârâtul a refuzat să adopte o hotărâre privind lista spaţiilor medicale ce urmează să fie vândute în baza O.U.G. nr. 110/2005.
Prima instanţă a reţinut greşit că nu există un temei legal în baza căruia Consiliul local să fie obligat să dispună trecerea spaţiilor în litigiu din domeniul public în domeniul privat şi să aprobe lista spaţiilor care urmează a fi vândute potrivit O. U. G. nr. 110/2005.
Astfel, în art. 14 alin. (3) din O.G. nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, se prevede că bunurile imobile aflate în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, utilizate pentru activităţi medicale, vor fi trecute în domeniul privat al acestora, potrivit art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
De asemenea, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 110/2005 Consiliile judeţene sau cele locale adoptă prin hotărâre lista spaţiilor cu destinaţia de cabincte medicale sau în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, aflate în proprietatea acestora ori în proprietatea privată a statului şi care se află în administrarea lor.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 884/2004, bunurile imobile sau părţile acestora, aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale, în care funcţionează cabinete medicale înfiinţate potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998, trec în proprietatea privată a statului, respectiv a unităţilor administrativ teritoriale, potrivit art. 10 din Legea nr. 213/1998, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului şi se concesionează potrivit legii.
Articolul 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 110/2005 prevede că spaţiile medicale concesionate în temeiul H.G. nr. 884/2004 pentru care concesionarii nu şi-au exprimat intenţia de cumpărare vor fi folosite în continuare de aceştia până la expirarea duratei pentru care s-a încheiat contractul.
Reiese din textele legale suscitate că pârâtul are obligaţia de a trece din proprietatea publică în proprietatea privată, spaţiile medicale netrecute până în prezent în proprietatea privată, aflate în clădirea fostului Dispensar medical Şpring, iar apoi să întocmească lista spaţiilor ce urmează a fi vândute potrivit O.U.G. nr. 110/2005.
In consecinţă, în baza art. 304 pct. 9, 312 C. proc. civ. va fi admis recursul reclamanţilor şi se va modifica în parte sentinţa în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligării Consiliului local la adoptarea unei hotărâri de trecere din domeniul public în domeniul privat al comunei Şpring a spaţiilor medicale situate în clădirea fostului dispensar uman Şpring şi să adopte apoi o hotărâre de aprobare a listei spaţiilor cu destinaţie de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, care urmează a fi vândute potrivit O.U.G. nr. 110/2005.
Cu referire la capătul de cerere privind vânzarea în mod concret a fiecărei încăperi în parte, deţinătorilor acestor spaţii din fostul Dispensar uman Şpring, se impune a fi respins ca prematur introdus cât şi pentru faptul că sunt folosite şi de alte Cabinete medicale necitate în prezentul proces.
