»
Legea nr. 554/2004, art. 7
în condiţiile în care reclamanta se plânge de refuzul nejustificat din partea organului fiscal de a emite un act administrativ, nu mai este necesară procedura prealabilă în condiţiile în care nu exista un act administrativ ce prejudiciază partea, faţă de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
C.A. Alba-lulia, Secţia de administrativ şi fiscal Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2007
Reclamanta S.C. X SA a solicitat Tribunalului Hunedoara în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generala a Finanţelor Publice să fie obligata pârâta să soluţioneze favorabil cererea înregistrată sub nr. 3149/2006, în sensul de a fi diminuată datoria fiscală cu suma de 121.181,25 lei, suma încasată de pârâta de la terţul poprit S.C. Y. S.A.
Secţia comercială şi contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin sentinţa nr. 1540/10.10.2006 a respins cererea reclamantei ca prematur introdusă. Instanţa a reţinut prin considerentele expuse ca reclamanta nu a îndeplinit anterior sesizării instanţei procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta solicitând casarea hotărârii atacate în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe întru-cât în mod greşit a soluţionat cauza pe excepţia prematurităţii. Prin motivele de recurs se arată că reclamanta a depus cerere adresată pârâtei prin care solicita rezolvarea unei situaţii fiscale incerte, iar pârâta a comunicat răspunsul prin care arata că refuză să soluţioneze cererea. împotriva refuzului nejustificat reclamanta a adresat plângere prealabilă organului fiscal, iar acesta a menţinut opinia exprimata anterior.
Curtea de Apel prin decizia nr. 42 din 22.01.2007 a admis recursul reclamantei.
Reclamanta a adresat pârâtei cererea cu nr. 3149/2006 prin care a solicitat să fie rezolvată situaţia referitoare la împrejurarea ca prin sentinţa nr. 6460/2004 pronunţată de Judecătoria Petroşani a fost validată poprirea înfiinţată de D.G.F.P. asupra terţului poprit până la concurenta sumei de 121.181,2499 lei, dar cu toate acestea pârâta nu a efectuat acte de silită potrivit prevederilor art. 146 din O.G. nr. 92/2003, în condiţiile în care a fost blocat dreptul reclamantei de a întreprinde astfel de acte faţa de terţul poprit şi a solicitat pârâtei să dispună diminuarea datoriei fiscale cu suma stabilită. Prin adresa nr. 14990/26.06.2006 pârâta a comunicat reclamantei că refuză să soluţioneze favorabil cererea. La data de 11.07.2006 sub nr. 3556 reclamanta a adresat pârâtei plângere prealabilă împotriva refuzului nejustificat de rezolvare a cererii, iar prin adresa nr. 16839/27.07.2006 pârâta a arătat că răspunsul nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul prevederilor Legii nr. 544/2004, ci a răspuns că nu poate rezolva cererea în contextul prevederilor O.G. nr. 92/2003. La data de 11.07.2006 reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ.
în privinţa excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile instanţa porneşte de la conţinutul art. 7 din Legea nr. 554/2004 care stabileşte obligaţia pentru persoana care se consideră vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral să solicite autorităţii publice emitente într-un termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea în tot sau în parte a actului. Cum în cauză nu suntem în prezenţa unui act administrativ individual, ci dimpotrivă reclamanta se plânge de refuzul nejustificat de emitere a unui act administrativ, iar adresa nr. 14990/2006 reprezintă corespondenţa purtată cu partea şi nicidecum un act administrativ, nu mai este necesară procedura prealabilă în condiţiile în care nu exista un act administrativ ce prejudiciază reclamanta. Dimpotrivă, aceasta se plânge împotriva refuzului nejustificat al organului fiscal competent de a emite un act. în consecinţă, excepţia prematurităţii este nefondată.
Faţă de aceste considerente a fost admis recursul reclamantei, s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
