Art.1 din O.G. nr.28/2008
Art.6 alin.6 lit. adin O.G. nr.28/2008
Art.1 din Legea nr.554/2004
Ţinerea registrului agricol se face, aşa cum rezultă şi dispoziţiile art.1 din OG nr.28/2008 şi „în scopul asigurării unei evidenţe unitare cu privire la categoriile de folosinţă a terenurilor, (…)”, dar şi pentru a constitui o „sursă de date pentru înfăptuirea pe plan local a unor politici în domeniile: fiscal, agrar, al protecţiei sociale, edilitar-urbanistic, sanitar, şcolar şi altele asemenea;” (art.6 alin.6 lit.a).
În aceste condiţii se apreciază că refuzul primarului unei localităţi de a efectua înscrierile în registrul agricol privind un teren atunci când referitor la acesta există litigii, litigii care pun în discuţie titularul dreptului de proprietate, nu poate fi apreciat ca nejustificat.
În cauză, reclamantul a cumpărat, la 30 decembrie 1999, terenul de 1050 mp. din suprafaţa totală de 2100 mp., situat în intravilanul comunei Merişani, pct.”Vatra satului”, de la M. V., aceasta dovedindu-şi dreptul de proprietate dobândit în condiţiile Legii nr.18/1991 prin procesul-verbal de punere în posesie nr. ***/17.06.1999.
Este adevărat că prin sentinţa nr.3169/2010 acţiunea formulată de Primarul Comunei Merişani prin care acesta solicita să se constate nulitatea procesului verbal de punere în posesie nr. ***/1999 şi în care actualul intimat a avut calitatea de pârât a fost respinsă, soluţie menţinută prin decizia nr. ***/2011. Respingerea însă a fost determinată de aprecierea că în cauză este incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat prin aceea că, într-o judecată anterioară, acelaşi proces verbal de punere în posesie s-a constatat a fi nul printr-o hotărâre irevocabilă.
În aceste condiţii se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art.1 din Legea nr.554/2004, întrucât refuzul Primarului Comunei Merişani de a efectua înscrierea în registrul agricol este justificat de necesitatea ca acest document să conţină menţiuni despre care nu există, cel puţin la momentul realizării lor, elemente care să pună în discuţie dreptul. Or, cum în cauză există o hotărâre judecătorească în care s-a constatat nulitatea titlului de proprietate al vânzătoarei, se impune să se observe care sunt efectele pe care aceasta le produce asupra transmisiunilor de drepturi făcute de ea.
(Decizia nr. 2907/R-cont/02 Octombrie 2013)
Prin acţiunea înregistrată la 12 ianuarie 2012, reclamantul I. F. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Comunei Merişani şi Comuna Merişani solicitând obligarea acestora la deschiderea rolului agricol şi înscrierea dreptului de proprietate în evidenţele fiscale, cu consecinţa eliberării dovezilor necesare referitoare la terenul proprietatea sa.
A mai solicitat reclamantul şi obligarea pârâtelor la daune egale cu majorările de întârziere, penalităţi şi dobânzi aferente perioadei de la data când a pretins înscrierea dreptului de proprietate şi până la cel al pronunţării hotărârii, daune estimate provizoriu la 1.000 lei.
În motivare reclamantul a arătat că, la 30 decembrie 1999 a dobândit proprietatea unui teren de 1.050 mp., iar în septembrie 2011 a solicitat Primarului Comunei Merişani o dovadă din care să rezulte că figurează înscris în rolul agricol cu acest imobil. La 25 octombrie 2011 i-a fost comunicat refuzul, motivat de nerespectarea termenului de 30 de zile, nerespectare ce are alte consecinţe decât neînscrierea bunului în registrul agricol.
Poziţia pârâţilor este cu atât mai greşită cu cât vânzătoarea către reclamant a avut înscris terenul în evidenţele fiscale, iar procesul-verbal de punere în posesie eliberat acesteia (nr. ***/17.06.2009) a fost menţinut în urma contestării în justiţie de către primar.
Prin sentinţa civilă nr.3566/2012, Tribunalul Argeş a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţi să înscrie reclamantului dreptul de proprietate în evidenţele fiscale ale autorităţii administrativ teritoriale. A fost respins capătul de cerere privind despăgubirile.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin vânzare-cumpărare, înscris autentic în temeiul căruia este îndreptăţit să fie înscris în registrul agricol al localităţii.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs Comuna Merişani şi Primarul Comunei Merişani invocând dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.3041Cod procedură civilă, în dezvoltarea cărora au susţinut următoarele:
– în mod greşit instanţa a respins cererea de suspendare a judecăţii până la soluţionarea dosarului nr. 23379/280/2012, pricină în care se pune în discuţie existenţa dreptului de proprietate al reclamantului;
– reclamantul avea obligaţia să solicite înscrierea dreptului său până la 31 ianuarie 2000, iar în absenţa unei astfel de solicitări a avut loc eliberarea unui alt proces verbal de punere în posesie în favoarea unei alte persoane, care, de altfel, s-a şi înregistrat în registrul agricol;
– prin sentinţa nr.7672/16.11.2009 s-a constatat nulitatea procesului verbal de punere în posesie nr. ***/1999, act ce a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare invocat drept titlu de către reclamant.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În condiţiile art.306 alin.2 din Codul de procedură civilă, în discuţia părţilor a fost pusă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comunei Merişani, excepţie invocată din oficiu de către instanţă şi care se apreciază că se impune a fi soluţionată cu prioritate.
Astfel, potrivit art.9 din OG nr.28/2008 „(1) Înscrierea datelor în registrul agricol se face la comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti de către persoanele cărora le revin, prin dispoziţie a primarului respectiv, sarcina completării, ţinerii la zi a registrului agricol atât pe suport hârtie, cât şi în format electronic, precum şi a centralizării datelor”.
Legea recunoaşte în sarcina primarului dreptul şi obligaţia de a dispune înscrierea datelor în registrul agricol, aşa cum rezultă şi din dispoziţiile art.6 ale aceluiaşi act normativ. Faptul că această menţionare se face de către secretarul localităţii nu este de natură să infirme aprecierea potrivit căreia titularul dreptului şi obligaţiei, inclusiv sub aspect procesual, în pricinile de natura celei de faţă, este primarul.
Se apreciază, aşadar, că unitatea administrativ teritorială – cea în favoarea căreia se recunoaşte personalitatea juridică, aspect care, însă, în cauzele de administrativ, are o altă relevanţă prin raportare la capacitatea de drept public – nu are legitimare procesual pasivă, aşa încât acţiunea formulată împotriva Comunei Merişani se impunea a fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate.
În ceea ce priveşte susţinerile Primarului Comunei Merişani – persoană care a semnat calea de atac în dubla sa calitate, de primar şi de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale – acestea se impun a fi reţinute sub aspectul ultimelor două critici.
Ţinerea registrului agricol se face, aşa cum rezultă şi dispoziţiile art.1 din OG nr.28/2008 şi „În scopul asigurării unei evidenţe unitare cu privire la categoriile de folosinţă a terenurilor, (…)”, dar şi pentru a constitui o „sursă de date pentru înfăptuirea pe plan local a unor politici în domeniile: fiscal, agrar, al protecţiei sociale, edilitar-urbanistic, sanitar, şcolar şi altele asemenea;” (art.6 alin.6 lit.a).
În aceste condiţii se apreciază că refuzul primarului unei localităţi de a efectua înscrierile în registrul agricol privind un teren atunci când referitor la acesta există litigii, litigii care pun în discuţie titularul dreptului de proprietate, nu poate fi apreciat ca nejustificat.
În cauză, reclamantul a cumpărat, la 30 decembrie 1999, terenul de 1050 mp. din suprafaţa totală de 2100 mp., situat în intravilanul comunei Merişani, pct.”Vatra satului”, de la M. V., aceasta dovedindu-şi dreptul de proprietate dobândit în condiţiile Legii nr.18/1991 prin procesul-verbal de punere în posesie nr. ***/17.06.1999.
Este adevărat că prin sentinţa nr.3169/2010 acţiunea formulată de Primarul Comunei Merişani prin care acesta solicita să se constate nulitatea procesului verbal de punere în posesie nr. ***/1999 şi în care actualul intimat a avut calitatea de pârât a fost respinsă, soluţie menţinută prin decizia nr. ***/2011. Respingerea însă a fost determinată de aprecierea că în cauză este incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat prin aceea că, într-o judecată anterioară, acelaşi proces verbal de punere în posesie s-a constatat a fi nul printr-o hotărâre irevocabilă.
În aceste condiţii se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art.1 din Legea nr.554/2004, întrucât refuzul Primarului Comunei Merişani de a efectua înscrierea în registrul agricol este justificat de necesitatea ca acest document să conţină menţiuni despre care nu există, cel puţin la momentul realizării lor, elemente care să pună în discuţie dreptul. Or, cum în cauză există o hotărâre judecătorească în care s-a constatat nulitatea titlului de proprietate al vânzătoarei, se impune să se observe care sunt efectele pe care aceasta le produce asupra transmisiunilor de drepturi făcute de ea.
În ceea ce priveşte critica privind greşita respingere a cererii de suspendare se apreciază că ea nu este fondată şi chiar dacă efectuarea menţiunilor depinde de modul de rezolvare a drepturilor invocate de părţi, parte din ele făcând obiectul unui litigiu, nu sunt de natură să justifice o astfel de măsură. Aceasta pentru că, aşa cum s-a arătat mai sus, la acest moment refuzul de înscriere în registrul agricol este un refuz justificat şi el nu poate fi sancţionat în condiţiile art.1 din Legea contenciosului administrativ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat că recursul este fondat şi, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, a admis recursul, cu consecinţa modificării sentinţei şi respingerii acţiunii faţă de Comuna Merişani, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, iar faţă de Primarul Comunei Merişani, ca nefondată.
