Vehiculele de folosinţă personală admise temporar în România pot fi vândute, închiriate, împrumutate sau date în comodat altor persoane numai după achitarea taxelor vamale şi a altor drepturi de import. Un vehicul de folosinţă personală poate fi utilizat în mod ocazional de o persoana fizica stabilită în România, dacă aceasta lucrează pentru titularul regimului de admitere temporară care se afla în România.
Articolele 143, 144 din vechiul Cod vamal.
Secţia comercială de administrativ şi fiscal – Decizia nr.301/12 martie 2007
Reclamantul A. G. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generala a Finanţelor Publice şi Direcţia Regională Vamală să fie anulate decizia nr. 6/2006 , procesul-verbal de control nr. 15122B/2005 , exonerarea de plata sumei de 8.536 lei datorie vamală. În motivarea cererii se arată că în cauza nu există o sustragere de la regimul vamal aplicabil, ci reclamantul a circulat cu autoturismul în condiţiile în care se afla în serviciul proprietarului.
Secţia comercială şi contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentinţa nr. 2172/24 10 2006 a admis acţiunea în contencios administrativ , a anulat actele atacate şi a exonerat reclamantul de datoriile vamale . Instanţa a reţinut prin considerentele expuse că organul vamal a încălcat legea, deoarece potrivit art.144 (1) lit.b şi (3) din vechiul Cod vamal proprietarul autoturismului cu care a circulat reclamantul este debitorul datoriei vamale, astfel ca debitul stabilit în sarcina reclamantului este nelegal.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele solicitând modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii în contencios administrativ. Ambele pârâte au susţinut prin motivele de recurs ca prima instanţa a ignorat conţinutul dispoziţiilor art.286 din H.G. nr.1114/2001 privind exonerarea de plata taxelor vamale pentru autoturismul introdus în tara în regim suspensiv de plata taxelor vamale, cât şi dispoziţiile art. 143 din Legea nr.141/1997 care reglementează răspunderea solidară a persoanelor care au cunoscut sustragerea de la regimul vamal şi persoanele care au dobândit astfel de bunuri.
Prin decizia nr.301/12.03.2007 Curtea de Apel a admis recursul.
Instanţa a reţinut că reclamantul a condus autoturismul marca Opel aparţinând cetăţeanului german A. R. M. Proprietarul a introdus autoturismul în ţară în regim de admitere temporară cu exonerarea totală a drepturilor vamale şi a altor drepturi de import, potrivit art. 284 din H.G. nr. 1114/2001.
Potrivit art. 286 din Regulamentul de aplicare a vechiului Cod vamal (H.G. nr. 1114/2001) , vehiculele rutiere de folosinţă personală fără scop lucrativ beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import. Regimul se aplică dacă vehiculele îndeplinesc următoarele condiţii cumulative: să fie introduse de persoane stabilite în afara teritoriului României ; să fie utilizate de aceste persoane în scop privat; să fie înmatriculate în afara teritoriului vamal al României pe numele unei persoane din afara acestui teritoriu sau, dacă nu sunt înmatriculate în străinătate, să aparţină unei persoane stabilite în străinătate.
Vehiculele de folosinţă personală admise temporar în România pot fi vândute, închiriate, împrumutate sau date în comodat altor persoane numai după achitarea taxelor vamale şi a altor drepturi de import. De asemenea, un vehicul de folosinţă personală poate fi utilizat în mod ocazional de o persoana fizica stabilită în România, dacă aceasta lucrează pentru titularul regimului de admitere temporară care se afla în România.
Reclamantul s-a prevalat de apărarea ca îi sunt aplicabile dispoziţiile ultimului aliniat al articolului menţionat , în sensul că lucrează pentru titularul regimului de admitere temporara, prezentând în acest sens contract de şi contract de colaborare, dar nu a făcut dovada condiţiei cumulative şi anume aceea ca titularul regimului de admitere temporară se afla în România , după cum prevede expres textul legii.
În consecinţă, organul vamal a apreciat corect ca în cauza devin aplicabile dispoziţiile art.143, 144 din vechiul Cod vamal , în sensul că bunul nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile stabilite pentru regimul vamal sub care a fost plasat, fiind considerat bun sustras de la datoria vamală. Art. 143 din Cod stabileşte răspunderea solidară a persoanei care a săvârşit fapta de sustragere şi care devine debitor cu persoana care a participat la aceasta sustragere. Este greşită susţinerea primei instanţe că debitorul datoriei vamale este doar proprietarul autoturismului în condiţiile în care legea instituie o răspundere solidară.
Reclamantul nu poate fi exonerat de plata datoriei vamale şi a celorlalte drepturi de import stabilite în sarcina sa, a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate, iar actul constatator şi decizia prin care a fost soluţionată contestaţia sunt valabile potrivit textelor legale menţionate.
Faţă de aceste considerente, s-a constatat că recursurile pârâtelor sunt întemeiate şi au fost admise, s-a modificat în tot sentinţa atacată în sensul că a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant.
