Depăşirea termenului de prelungire a dreptului de şedere
– O.U.G. nr. 194/2002: art. 82 alin. 2, art. 11 alin. 4
Prin depăşirea termenului de prelungire acordat în condiţiile art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002, şederea reclamantului pe teritoriul României a devenit ilegală, impunându-se obligativitatea de a părăsi ţara.
(Decizia civilă nr. 21/06.01.2009, Secţia a VIH-a administrativ şi fiscal)
Prin contestaţia înregistrată pe rolul instanţei la data de 28.10.2008 reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâtul O.R.I., a solicitat instanţei constatarea nulităţii absolute a deciziei de returnare nr. 2595199 din 16.10.2008 emisă de pârât, întrucât aceasta trebuia să fie redactată în 2 exemplare, atât în limba română, cât şi într-o limbă de circulaţie internaţională, cu precizarea motivului pentru care i s-a impus obligaţia de părăsire a teritoriului României şi cu descrierea situaţiei de fapt ce a condus la emiterea deciziei de returnare.
Neprocedând astfel, pârâtul a îngrădit reclamantului dreptul la o informare completă şi, astfel, la apărare, prin lipsirea de posibilitatea de a cunoaşte motivele în fapt şi în drept ce au condus la emiterea deciziei de returnare atacată.
în drept, contestaţia este întemeiată pe art. 82 alin. 2 din O.U.G. nr. 194/2002, modificată.
în dovedirea acţiunii reclamantul a depus decizia de returnare atacată şi contestaţia în limba engleză.
Acţiunea a fost taxată corespunzător.
Prin întâmpinare pârâtul O R I. – Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti a solicitat instanţei respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu susţinerea că actul administrativ contestat a fost emis în deplină concordanţă cu prevederile legale în materie, fiind respectate condiţiile de fond şi formă cerute de lege.
Pe fondul cererii, pârâtul arată că cetăţeanul chinez la momentul depistării nu era în posesia unui drept legal de şedere pe teritoriul României, în conformitate cu art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002, astfel că şederea reclamantului pe teritoriul României era ilegală, impunându-se obligativitatea de a părăsi ţara la 07.09.2008.
în temeiul dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 554/2004, pârâtul a depus documentaţia ce a stat la baza emiterii actului administrativ atacat de reclamant.
Curtea, examinând acţiunea reclamantului în raport cu motivele invocate, cercetând documentaţia ce a stat la baza emiterii actului administrativ atacat, precum şi temeiurile de drept invocate de părţi, constată neîntemeiată acţiunea reclamantului din considerentele ce se vor arăta:
Decizia de returnare comunicată reclamantului la data de 17.10.2008 este redactată în 2 exemplare, fiecare dintre acestea având expus conţinutul, atât în limba română, cât şi în limba engleză, astfel că temeiul de drept în raport de care reclamantul a susţinut nulitatea absolută a actului administrativ atacat (art. 82 alin. 2 din O.U.G. nr. 194/2002) nu este incident în cauză, întrucât au fost îndeplinite în speţă condiţiile de fond şi formă cerute de lege; dreptul reclamantului la o informare completă fiind satisfăcut prin luarea la cunoştinţă a motivelor de fapt şi de drept ce au stat la baza emiterii actului administrativ.
Verificând temeinicia şi legalitatea deciziei de returnare atacate, Curtea constată că returnarea reclamantului s-a făcut în raport de dispoziţiile art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002, faţă de faptul că reclamantul nu a părăsit teritoriul României la data la care a încetat dreptul de şedere stabilit prin permisul de şedere.
Apreciem astfel din documentele depuse la dosarul cauzei din care rezultă că cetăţeanul străin a intrat pe teritoriul României la data de 07.09.2007, dreptul de şedere al acestuia prelungindu-se pe perioada 23.01.2008 – 06.09.2008, astfel cum rezultă din cererea de prelungire a dreptului de şedere temporară acordată reclamantului în calitate de detaşat la SC I.B. SRL.
Faţă de momentul depistării străinului (16.10.2008), raportat la data de 07.09.2008, când acesta trebuia să părăsească ţara, şederea cetăţeanului chinez, reclamant în cauză, apare ca nelegală, motiv pentru care actul administrativ atacat, emis de pârât, este legală şi temeinică, raportat la dispoziţiile imperative ale art. 11 alin. 4 şi art. 4 alin. 4 din ordonanţă, care obligă străinul aflat pe teritoriul României să respecte scopul pentru care i s-a acordat dreptul de şedere.
Pentru aceste motive acţiunea reclamantului va fi respinsă ca nefondată, actul emis fiind legal şi temeinic.
