Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile legii se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele legitime, pe de altă parte.
Solicitarea de suspendare a executării ordinului pe calea ordonanţei preşedinţiale este inadmisibilă pentru că măsura provizorie de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluţionată într-o altă procedură judiciară decât cea reglementată în Legea nr. 554/2004, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii.
Legea nr. 554/2004 – act normativ cu caracter special care derogă de la norma generală – face inaplicabile în materia contenciosului administrativ prevederile care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale, astfel încât excepţia inadmisibili-tăţii va fi admisă, iar cererea, astfel cum a fost completată, va fi respinsă ca inadmisibilă.
C.A. Bucureşti, secţia a Vlll-a administrativ şi fiscal, sentinţa civilă nr. 117/12.01.2010
Prin ccrcrca dc ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanţii D.N.E., U.E., T.M.T. şi J.T.F. au solicitat suspendarea Ordinului nr. 1472/02.07.2009 emis de pârâtul Procurorul
General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
In motivarea cererii au arătat că prin acest ordin s-a dispus în mod nelegal suspendarea aplicării Ordinului nr. 526/03.03.2009, prin care s-a dispus acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizaţia brută prevăzută de lege, începând cu data de 01.03.2009.
Ordinul contestat nu are la bază un temei legal, referirea la dispoziţiile O.U.G. nr. 71/2009 neputând să-i confere legitimitate, deoarece ordonanţa priveşte suspendarea plăţii drepturilor salariale restante şi conţine prevederi similare O.U.G. nr. 75/2008 declarată neconstituţională.
Ordinul contravine, în opinia reclamanţilor, şi dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 carc reglementează condiţiile suspendării unui act administrativ.
In drept au fost invocate dispoziţiile art. 581 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia lipsei de interes faţă de împrejurarea că, prin mai multe hotărâri pronunţate în cauze cu acelaşi obiect, Curtea de Apel Cluj a dispus suspendarea Ordinului nr. 1472/02.07.2009, care este un act administrativ cu caracter normativ, astfel încât suspendarea acestuia, odată pronunţată, lipseşte actul de efecte juridice în totalitatea sa.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul a invocat excepţia inadmi-sibilităţii, întrucât dispoziţiile art. 581 C. proc. civ. sunt incompatibile cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Curtea apreciază că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii care a fost formulată în baza art. 581 C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente:
Condiţiile şi cazurile în care poate fi suspendată executarea unui act administrativ sunt prevăzute expres în art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, ca lege specială, derogatorie de la dreptul comun, în materia contenciosului administrativ.
Reclamanţii nu au solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1472/02.07.2009 în baza dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, curtea reţinând că, potrivit art. 28 alin. (1) din această lege, dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului dc proccdură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe dc o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele legitime, pe dc altă parte.
Accastă normă de trimitere nu poate avea ca obiect dccât accle dispoziţii procedurale pentru care nu este prevăzută o reglementare specială în Legea contenciosului administrativ.
Astfel, solicitarea de suspendare a executării ordinului pe calea ordonanţei preşedinţiale este inadmisibilă pentru că măsura provizorie
de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluţionată într-o altă procedură judiciară decât cea reglementată în Legea nr. 554/2004, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii.
Cererea de ordonanţă preşedinţială a fost completată cu un al doilea capăt constând în obligarea Ministerului Finanţelor Publice la alocarea sumelor reprezentând sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.06.2009.
In raport de temeiul juridic invocat – art. 581 C. proc. civ., se constată că şi accastă cerere este inadmisibilă, reclamanţii având posibilitatea de a contesta refuzul, pretins nejustificat, al Ministerului Finanţelor Publice de alocare a acestor sume, exprimat prin adresa nr. (…)/2009 menţionată în preambulul Ordinului nr. 1472/02.07.2009, în temeiul Legii nr. 554/2004 carc la art. 8 reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Potrivit acestor dispoziţii, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.
Legea nr. 554/2004, act normativ cu caracter special care derogă de la norma generală, face inaplicabile în materia contenciosului administrativ prevederile care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale, astfel încât excepţia inadmisibilităţii va fi admisă, iar cererea, astfel cum a fost completată, va fi respinsă ca inadmisibilă.
Notă: în acest sens, a se vedea şi:
• sentinţa nr. 85/2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 29 ianuarie 2010, reclamanta (…) S. (…) a solicitat ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, instanţa să dispună suspendarea provizorie a executării actului administrativ – decizia de impunere nr. 1184/28.12.2009 emisă de D.G.F.P. D. – activitatea de inspecţie fiscală.
în drept au fost invocate dispoziţiile art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 581 C. proc. civ.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii formulate în temeiul art. 581 C. proc. civ., a cărei soluţionare face inutilă analiza pe fond a cererii, instanţa o apreciază întemeiată, urmând să o admită, fată de următoarele considerente:
Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile Legii contenciosului administrativ se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi per
soanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabileşte de instanţă, cu prilejul soluţionării cauzei.
în acest context, aplicarea art. 581 C. proc. civ. în contenciosul administrativ este inadmisibilă, de vreme ce Legea nr. 554/2004 cuprinde dispoziţii procedurale speciale ce au acelaşi obiect.
Astfel, măsura provizorie de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluţionată într-o altă procedură specială decât cea reglementată de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că reclamanta a insistat în soluţionarea cauzei în baza temeiului indicat, respectiv art. 581 C. proc. civ., faţă de considerentele expuse, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea.
• sentinţa civilă nr. 811 din 16.02.2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02.02.2010, reclamanta Academia Română, în contradictoriu cu Agenţia Domeniilor Statului, a solicitat ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună suspendarea licitaţiei anunţate de pârâta ADS pentru data de 18.02.2010, ora 16.00, având ca obiect concesionarea suprafeţei de 2.590,15 ha teren agricol şi 160,86 ha teren neagricol, situată pe raza administrativă a comunelor Băneasa şi H., judeţul G., până la soluţionarea definitivă a acţiunii de fond care face obiectul dosarului nr. (…), înregistrat pe rolul Curţii de Apel B., Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
în motivare se arată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a unei cereri de ordonanţă preşedinţială, după cum urmează:
– este un caz urgent, pentru că în data de 18.02.2010 urmează licitatia;
i 1
– paguba nu ar mai putea fi înlăturată, pentru că imediat după încheierea contractului de concesiune diverşii „concesionari” vor înfiinţa culturi cu caracter aşa-zis multianual, şi care să nu mai permită apoi, în cazul obţinerii unei decizii favorabile de retrocedare, punerea în a hotărârii judecătoreşti, decât, eventual, cu plata unor despăgubiri;
– măsura va avea caracter vremelnic: efectele unei eventuale suspendări urmând să se întindă până la soluţionarea pe fond a cererii Academiei Române de retrocedare a acestor terenuri;
– nu se prejudecă fondul: prezenta cauză are ca obiect suspendarea unei licitaţii organizată de ADS, pe când fondul cauzei îl reprezintă retrocedarea comasată către Academia S. a unei suprafeţe
de teren, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 752/2001, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române.
în şedinţa publică din data de 02.02.2010, instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Având a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei invocate, în temeiul art. 137 C. proc. civ, curtea reţine următoarele:
Obiectul prezentei acţiuni îl constituie suspendarea licitaţiei publice cu strigare privind concesionarea suprafeţei de 2751,01 ha, aflat în perimetrul localităţilor Băneasa, H. şi E., jud. G., anunţată de către pârâtă pentru data de 19.02.2010, conform anunţului publicitar depus la dosar.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea în contencios administrativ pe dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., deşi Legea nr. 554/2004 în art. 14 şi art. 15 reglementează condiţiile privind suspendarea actelor administrative ce vatămă un interes legitim sau un drept al persoanelor fizice sau juridice.
Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
De vreme ce instituţia suspendării actului administrativ are o reglementare specială, cuprinsă într-o lege derogatorie de la dreptul comun, curtea apreciază că acesteia nu-i pot fi aplicate dispoziţiile art. 581 C. proc. civ.
în consecinţă, legea aplicabilă în cazul suspendării actelor administrative este aceea a contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, procedura specială prevăzută de art. 581 C. proc. civ. fiind incompatibilă în condiţiile art. 28 din Legea contenciosului administrativ în această materie.
Având în vedere argumentele de fapt şi de drept expuse, curtea a constatat că cererea de ordonanţă preşedinţială întemeiată pe dispoziţiile art. 581 C. proc. civ. este inadmisibilă în faţa instanţei de contencios administrativ, motiv pentru care a admis excepţia şi a respins cererea ca inadmisibilă.
