Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 4913 din data de 19.06.2013
Dosar. 4048/108/2013
Sentința civilă nr. 4913/19.06.2013
Prin acțiunea în administrativ înregistrată la această instanță la data de 21.03.2013, reclamantul I. P. a cerut în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Arad obligarea acesteia la restituirea taxei de poluare în cuantum de 2829 lei, cu dobânzile aferente până la restituirea efectivă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a plătit suma de 2829 lei conform chitanței seria (…), reprezentând taxa pe emisiile poluante, în contul bugetului de stat.
Achitarea taxei a fost necesară pentru a putea înmatricula în România autoturismul marca Volkswagen înmatriculat pentru prima dată în UE, la 24.08.1995.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că taxa este prelevată cu încălcarea dreptului comunitar, întrucât conform art. 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul CE) “(1). Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. (2). De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”;.
În aceste condiții, arată reclamantul că O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul CE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Considerând că a plătit o taxă nelegală și nedatorată a formulat o cerere pârâtei prin care a cerut restituirea sumei de 2829 lei, dar pârâta i-a respins această cerere.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Finanțelor Publice Arad, a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii, invocând lipsa procedurii prealabile în sensul că reclamantul nu ar fi urmat procedura contestării deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta arată că, legiuitorul a stabilit în cuprinsul art.3 din Legea nr.9/2012 că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică tuturor autoturismelor indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al Uniunii sau de pe piața internă, fiind excluse din sfera de aplicare a taxei – excepțiile prevăzute de același articol, însă pe baza unor criterii ce privesc destinația lor și nu proveniența.
Din punctul de vedere al pârâtei, taxa pe emisiile poluante reglementată de Legea nr.9/2012 este temeinică, legală și în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de către Comisia Europeană sau alt organism comunitar, taxă care există și se plătește legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc…).
Pârâta arată că reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte indubitabil că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din care reclamanta și-a achiziționat autoturismul pentru a dovedi susținerile din acțiune.
Excepția este nefondată.
Tribunalul reține că prin decizia nr.24/2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că în cazul cererilor promovate în baza art.117 alin.1 lit.d din OG nr.93/2003 nu este necesară procedura contestării titlului de creanță în condițiile art.205-218 din OG nr.93/2003. Or în prezenta pricină cererea este întemeiată chiar pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din OG nr.93/2003, soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin considerentele reținute menținându-și valabilitatea chiar dacă s-a avut în vedere OUG nr.50/2008 situația juridică însă fiind aceeași și sub imperiul Legii nr.9/2012 modificată prin OUG nr.1/2012.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen conform contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată, autoturism din categoria auto M1 cu normă de poluare E2, cu prima înmatriculare în UE la data de 24.08.1995, iar pentru înmatricularea în România a acestuia a fost emisă de către pârâtă decizia de calcul a taxei pe emisii poluante pe seama reclamantului în care se rețin caracteristicile arătate mai sus ale autoturismului, aspect necontestat de către pârâtă, iar prin acțiunea de față, contestându-se și actul administrativ fiscal la care s-a făcut referire mai înainte, s-a cerut de către reclamant să fie obligată pârâta să-i restituie această taxă pe care a apreciat-o ca fiind contrară dreptului comunitar.
În baza deciziei de calcul a taxei pe emisiile poluante pentru autovehicule nr. (…) emisă de A.F.P. Arad reclamantul a achitat taxa pe emisiile poluante în sumă de 2829 lei.
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe apreciind că taxa pe emisiile poluante astfel achitată este contrată reglementărilor comunitare. Pârâta A.F.P. Arad a refuzat restituirea taxei pe emisiile poluante.
Acțiunea este nefondată.
Dispozițiile art.1 din Legea nr.9/2012 stabilesc cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă care se face la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În conformitate cu 3 alin.1 (1) Taxa se aplică pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2, cu excepția:
a) autovehiculelor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea pe teritoriul României;
b) autovehiculelor special modificate în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, precum și în scopul preluării și transportării persoanelor cu grav sau accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite în Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
c) autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, de poliție, de jandarmerie, de poliția de frontieră și de pompieri;
d) autovehiculelor definite conform RNTR 2 destinate serviciilor de ambulanță și medicină, autovehiculelor speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgență, precum și autovehiculelor speciale destinate serviciilor de descarcerare și de stingere a incendiilor.
Cu privire la cadrul legal incident instanța reține că prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pe emisiile poluante, a fost abrogată OUG nr. 50/2008 și înlăturată a constatată, art. 4 alin. 2 din lege prevăzând în mod expres că obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Cât privește susținerile reclamantului din cererea introductivă de instanță privitoare la dispozițiile OUG nr. 1/2012, acestea nu pot fi primite în sensul preconizat de către parte și care rezultă din chiar demersul judiciar inițiat în contencios administrativ, întrucât :
Este necontestat că forma inițială a Legii nr. 9/2012, aplicabilă în perioada 13.01.2012 – 30.01.2012, taxa pentru emisiile poluante a fost percepută și pentru “primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a prezentei legi” [art. 2 lit. i) din Legea nr. 9/2012. Potrivit explicației oferite de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, “Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”. În esență, taxa era astfel aplicabilă și autoturismelor de ocazie înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007.
Este adevărat că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, intrată în vigoare la 31.01.2012, s-au prevăzut următoarele măsuri:
• Dispozițiile art. 2 lit. i) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la data de 31.12.2012, cu consecința că taxa pentru emisiile poluante nu se achită cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismelor de ocazie înmatriculate anterior datei de 1.01.2007.
• Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi (13.01.2012) și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (31.01.2012), pot solicita restituirea acesteia.
Susținerea reclamantului potrivit căreia legislația internă incidentă speței deduse judecății în temeiul căruia a solicitat restituirea taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene contravine prevederilor legislației comunitare, este neîntemeiată și contrazisă de dispozițiile legale incidente.
Dacă până la data de 01.01.2013 potrivit dispozițiilor art.4 alin. 4 lit.a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, indubitabil obligația achitării taxei pe emisiile poluante intervine numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, dacă au fost înmatriculate în țară, situație care a generat o discriminare între vehiculele second-hand achiziționate în România și vehiculele second-hand achiziționate din afara țării, Legea nr. 9/2012 în forma modificată prin OUG nr. 1/2012 , dispoziții legale incompatibile cu art. 110 TFUE.
Interpretarea dată de CJUE în cauza C-63110 cauza Nisipeanu privește compatibilitatea cu art. 11 TFUE a taxei de poluare percepută în temeiul OUG nr. 50/2008 în forma sa inițială aplicată pentru perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, textul art. 110 din tratatul CE referindu-se la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român percepe taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule produselor naționale similare, respectiv pentru incompatibilitatea cu art. 110 TFUE, jurisprudența instanțelor naționale fiind constantă și în consonanță cu jurisprudența comunitară, instanțele de judecată apreciind că discriminarea reținută în afacerile anterioare este accentuată de faptul că în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/2012 modificată prin OUG nr. 1/2012, taxa pentru emisiile poluante nu este aplicabilă în continuare unor largi categorii de autovehicule și anume autovehiculelor înmatriculate în România anterior datei de 01.01.2007, autovehiculelor pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, respectiv taxa de poluare potrivit OUG nr. 50/2008, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior în tot sau în parte, de la Statul Român.
După data de 01.01.2013 însă, dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 raportat la art. 1 din OUG nr. 1/2012 devin incidente tocmai urmare a încetării efectelor OUG nr. 1/2012, astfel că după această dată, nu se mai poate reține existența discriminării despre care s-a făcut vorbire mai sus, autovehiculele deja înmatriculate în România de aceeași categorie, cu ocazia vânzărilor ulterioare și reînmatriculării lor pe numele noului proprietar, în condițiile stipulate de dispozițiile art. 4 alin. 2 din legea nr. 9/2012.
Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România, situație care nu contravine legislației comunitare la care reclamantul face trimitere.
Întrucât dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule au fost suspendate așa cum s-a arătat, până la data de 31.12.2012, astfel că începând cu data de 01.01.2013 dispozițiile Legii nr. 9/2012 se aplică mutatis mutandis, prevederile legii nefiind declarate de către instanțele naționale ca neconforme cu dispozițiile art. 110 TFUE.
Așa fiind, modalitatea de calcul a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este aceeași, indiferent de statul de proveniență, neeexistând vreo discriminare între autovehiculele second-hand provenite de pe piața națională și cele provenite din alte state ale UE, întrucât nu mai persistă discriminarea dată prin aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i, art. 4 alin. 2 și ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 privind prima transcriere a dreptului de proprietate.
În concret, este lesne de observat în cauza de față că taxa pentru emisiile poluante este prevăzută de un act normativ în vigoare la momentul la care reclamantului i s-a calculat taxa pentru emisiile poluante prin decizia nr. (…), emisă de pârâtă, a plătit-o la data de 16.01.2013, potrivit dovezii de la dosar, și mai apoi a formulat în prealabil cererea de restituire a taxei în discuție către pârâtă, adică după încetarea efectelor OUG nr. 1/2012.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus, și având în vedere și art. 18 din Legea nr. 554/2004, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, instanța urmează să respingă ca nefondată acțiunea reclamantului.