Restituiri. Aplicarea măsurilor reparatorii „ numai în echivalent” pentru un imobil preluat de la o persoană juridică care avea calitatea de acţionar la o altă persoană juridică, distinctă de celelalte persoane fizice cu aceeaşi calitate de asociaţi sau a


Prin contestatia inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. de mai sus , contestatorul C H F K a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu intimatii Statul Roman , Primarul Municipiului Brasov si S.C. R. S.R.L. Brasov , sa dispuna: a) – anularea Decizia nr. – din 27.06.2011 emisa de intimata S.C. R. S.R.L. Brasov ; sa constate b) – nevalabilitatea titlului statului prevazut in aceasta decizie ;c) – internarea tatalui sau in lagar dupa 23 august 1944 si urmarirea acestuia de catre securitate ; d) – scoaterea acestuia de sub urmarire penala in dosar 6/1946 , continuand actiunile pentru arestare si confiscarea averii in dosar penal nr. 566/1952 ; e) – confiscarea averii in baza Legii 6/1948 sub pretextul parasirii tarii in mod fraudulos ; f ) – confiscarea restului averii in baza Sentintei penale nr. 2531/1952 , conform art. 2 al. 1 lit. b din Legea 10/2001 ; g) – inlaturarea pedepsei confiscarii averii prin Decizia 2719/19.05.2004 – recurs in anulare ; h ) – ca tatal contestatorului nu a pierdut calitatea de proprietar al imobilului conform art. 2 al. 2 din Legea 10/2001; i ) – ca are calitatea de persoana indreptatita la restituirea in natura a imobilului situat in Brasov , str. S nr. – , inscris in CF – si sa fie obligata intimata sa emita a noua decizie de restituire in natura a imobilului identificat mai sus , ramas in proprietatea statului , iar partea ce nu poate fi restituita in natura sa fie compensata cu alt teren egal ca valoare , cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca a formulat Notificarea nr.-/23.07.2001 depusa in conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 prin intermediul Executorului Judecatoresc D I , a notificat initial Primaria Municipiului Brasov cu restituirea in natura a imobilului situat in Brasov, compus din casa curte si gradina in suprafata de 746 stj. , identificat in C.F. -, notificarea fiind apoi spre competenta solutionare intimatei parate S.C. R. SRL Brasov .

Imobilul a fost proprietatea familiei C si figureaza in cartea funciara ca fiind proprietatea fostei firme a familiei „ S.C. F C sl Fii – SA”, contestatorul fiind singurul mostenitor ramas in viata .

Notificarea ce face obiectul prezentului dosar a fost solutionata de intimata S.C. R. Brasov prin Decizia nr.-/27.08.2011 prin care se respinge restituirea in natura a imobilului si se propune acordarea de despagubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru cele 51410 buc. actiuni detinute de antecesorul C E O si pentru cele 28821 buc. actiuni ale antecesoarei B E C.

Calculul este facut gresit , structura actionariatului este C E O 51410 actiuni, F R 28821 actiuni, B E C 19765 actiuni, Fabrica de bere T 25.000 actiuni, B E – 1 actiune, F F – 1 actiune, F R -1 actiune, R T -1 actiune , contestatorul prezentand Certificate de mostenitor dupa : C E O; F R ; B E K si C R K F.

Mai arata ca structura actionariatului Fabricii de bere T este format din firma F C si Fii SA, C E O, B E, F R, M T, F F si actiunile detinute de catre firma F C si Fii SA si C E O la Fabrica de bere T ii revin , conform certificatelor de mostenitor mai sus mentionate.

Parata S.C. R. S.R.L. nu a analizat modul abuziv de preluarea a imobilului ,si a facut o aplicarea gresita a art.18 lit. a din Legea nr.10/2001 si nu a art.2 (1) lit. a , b si alin.(2) precum si a art.3 (1) lit. b precum si art. 4 (1) alin. (4) .

Dispozitiile art. 6 alin. d) din Legea nr.213/1998 ofera posibilitatea instantelor de judecata de a verifica valabilitatea titlului statului cu privire la imobilele preluate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 din perspectiva conformitatii acestora cu normele constitutionale si ale Tratatelor internationale la care Romania era parte.

Imobilul ce face obiectul acestui dosar a fost proprietatea familiei C, tatal contestatorului , dr. C R, fiind denuntat si acuzat in dosarul penal nr.6/1946 , arestat in baza mandatului de arestare nr.1681/1948 , iar in baza Legii nr.207/1948 i-a fost intocmit Dosarul penal nr.566/1952 , condamnat la silnica pe viata si i-a fost confiscata averea .

Imobilul revendicat figureaza ca a trecut in proprietatea Statului Roman in baza art.4 din Legea nr.119/1948, asa cum reiese din Anexa nr.16 la procesul – verbal de predare – primire nr.1/11 iunie 1948 insa anterior nationalizarii s-a emis mandatul de arestare si s-a dispus confiscarea intregii averi . Nu se face vorbire despre perioada 1948 – 1958 cand au fost emise actele de nationalizare si despre dosarul penal al tatalui sau , mentionand ca prin Decizia nr.2719/19.05.2004 pronuntata de catre ICCJ in Dosar penal nr.1880/2004 – recurs in anulare, sentinta de condamnare a fost casata si a fost inlaturata masura de confiscare a averii.

Potrivit art.6 din Legea nr.213/1998. privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia „ Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ teritoR.e si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat”, iar potrivit alin.3 al aceleasi dispozitii legale „ instantele judecatoresti sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlului”.

Critica in continuare modul in care au fost eludate prevederile Legii nr. 119/1948 privind nationalizarea fabricilor de bere , in sensul ca nu exista o anexa in care sa fie specificate acestea, preluarea facandu-se facut unilateral si abuziv, procesul – verbal fiind semnat dupa cum rezulta din date de F F care avea o singura actiune si o persoana necunoscuta si inexistenta in acte in calitate de reprezentanti legali ai firmei F C si Fii SA. si nu au fost primite despagubiri, nationalizarea fiind abuziva.

Din dispozitiile art.2 alin (1) din Legea nr.10/2001. rezulta ca statul are titlul valabil daca nationalizarea, in baza Legii nr. 119/1948 s-a facut cu respectarea acestei legi, si nu are titlul valabil daca nu s-au respectat dispozitiile acestei legi.

Desi, ambele situatii sunt caracterizate ca fiind abuzive, distinctia are importanta, in cazul in care statul a avut titlu valabil masura restituirii in natura nu are prioritate, persoana indreptatita avand dreptul la masuri reparatorii iar „per a contrario”. daca nu a avut titlul valabil constituit, primeaza restituirea in natura.

Titlul statului – Legea de nationalizare , a fost emis sub prevederile Constitutiei din 1948, care la art. 8 prevedea ca „ dreptul de proprietate este recunoscut si garantat prin lege ” iar la art. 10 ca „orice se poate face cu o dreapta despagubire” , imobilul in litigiu a fost preluat de catre stat, fara indeplinirea conditiile de legalitate , in contradictie flagranta cu prevederile Constitutiei de la 1948 , Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art.480 si 481 din Codul Civil , cu prevederile art. 17 pct. 1 si 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala a ONU si ratificata de Romania la data de 10.12.1948 in raport cu care „ orice persoana are dreptul la proprietate; nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa”.

Desi Statul Roman a recunoscut dreptul de petitie individuala precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului , doar la data de 20.06.1994 – deci ulterior masurii preluarii , Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in decizia Vasilescu contra Romaniei ca , in conditiile in care situatia ce vizeaza incalcarea Conventiei persista si in prezent , avand deci caracter continuu, instanta de judecata este obligata sa aplice intr-un proces cum este cel de fata dispozitiile CEDO, in acelasi sens fiind si hotararile Papamichalopoulus si altii contra Greciei din data de 24.06.1993 si Loizidou contra Turciei din data de 18.12.1994.

Masura preluarii fiind dispusa , in baza Legii nr. 119/1948 , a avut loc cu incalcarea evidenta a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului potrivit caruia „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale ” si „ Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitatea publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international ” .

Fiind preluat fara titlul valabil , imobilului in litigiu ii sunt aplicabile prin analogie prevederile art. 2 alin.2 din Legea nr. 10/2001 , potrivit caruia „ persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlul valabil isi pastreaza calitatea de avuta inaintea preluarii “.

Masura reparatorie instituita de intimatul R., aceea a despagubirilor acordate in conditiile reglementate de Titlul VII din Legea nr.247/2005 (cu toate ca exista posibilitatea restituirii in natura), este una ineficienta si nu exista posibilitatea reala de a primi din partea intimatului in mod concret o suma de bani care sa reprezinte valoarea reala a bunurilor imobile revendicate , invocandu-se , sub acest aspect , jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cazul Katz. , cazul Tarik. , cazul Faimblat ) prin care s-a statuat in mod constant ca mecanismul de despagubire oferit de legea speciala care reglementeaza modalitatea de acordare si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv este un mecanism care nu este de natura sa asigure o despagubire efectiva a persoanelor indreptatite in intelesul Legii nr. 10/2001.

Instanta de fond are plenitudinea de competenta sa analizeze Dosarul Administrativ depus la intimat si in baza probelor existente si a celor care urmeaza a fi administrate , daca le gaseste intemeiate, poate dispune anularea deciziei administratorului unic si obligarea acestuia sa emita o noua decizie indicand modul de solutionare, respectiv restituirea in natura , in conformitate cu Decizia nr. 20 a I.C.C.J. publicata in M.Of. nr.184/12.11.2007 data in recursul in interesul legii .

In conformitate cu prevederile art. 23 din Legea 10/2001 au fost depuse actele doveditoare care atesta calitatea de persoana indreptatita – acte de stare civila, certificate de mostenitor, certificate privind calitatea de mostenitor, acte doveditoare ale dreptului de proprietate si Dispozitii de restituire in natura in baza acelorasi acte privind calitatea de mostenitor si acte doveditoare ale dreptului de proprietate , astfel ca motivul respingerii notificarii este neintemeiat .

In drept , contestatia a fost motivata pe prevederile art. 26 (3) din Legea nr. 10/2001 , modificata prin Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 250/ 2007 – Norme Metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 .

Intimata S.C. R. S.R.L. a formulat intampinare , solicitand respingerea contestatiei ca fiind neintemeiata , capetele de cerere c , d , e , f si g fiind constatari ale unor imprejurari de fapt si sunt inadmisibile in raport de dispozitiile art. 111 Cod procedura civila .

Tatal contestatorului nu a avut calitatea de asociat, nu are legatura cu imobilul solicitat a fi restituit in natura, art. 2 al. 2 din legea 10/2001 fiind abrogat ca efect al Legii 1/2009 si nu poate fi avut in vedere la solutionarea cauzei .

Demersul contestatorului se constituie intr-o procedura speciala , reglementata de art. 26 al 3 din Legea 10/2001, instanta fiind chemata sa analizeze legalitatea modului de solutionare a notificarii prin raportare la aceste dispozitii .

Prin inscrisurile depuse la dosarul administrativ rezulta ca doar contestatorul are calitatea de mostenitor a unora dintre fostii actionari persoane fizice ai S.C. F C si Fii S.A.R. , fiind incidente prevederile art. 18 lit. a din Legea nr. 10/2001 republicata in sensul ca masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent .

A mai aratat ca, in speta, contestatorul nu a facut dovada ca antecesorul sau era unicul asociat al persoanei juridice foste proprietare sau ca toti actionarii ori asociatii faceau parte din aceeasi familie, iar dispozitia legala mentionata a fost edictata in spiritul anumitor principii de drept, precum si din ratiuni de echitate, restituirea in natura a unui imobil ce a constituit proprietatea unei persoane juridice care nu mai exista neputand fi justa decat in ipoteza in care cererea este formulata de toti asociatii sau actionarii ori de catre mostenitorii acestora, consecinta situatiei contrare fiind imbogatirea fara just temei a notificatorului, desi capitalul fostei societati comerciale a apartinut, in proportii diferite, si unor terte persoane, straine de familia acestuia.

Intimata a aratat de asemenea ca legiuitorul a limitat restituirea in natura la situatiile in care notificatorul dovedeste ca reprezinta intregul capital al fostei persoane juridice, scopul legii fiind acela al restituirii imobilelor care apartineau unor societati de familie, ceea ce nu este cazul in speta, intrucat unul dintre actionarii S.C. F C si Fiii S.A.R. era o alta persoana juridica, respectiv Fabrica de Bere „T” S.A., care detinea 25.000 actiuni, asa incat contestatorul nu este indreptatit la restituirea in natura a imobilului, intrucat o societate comerciala nu poate face parte dintre membrii familiei acestuia.

A mai sustinut intimata ca, in ipoteza in care s-ar trece peste dispozitiile exprese de la art. 18 lit. a din Legea nr. 10/2001, restituirea in natura tot nu ar fi posibila datorita faptului ca 3 dintre cele 4 locuinte situate in imobil au fost instrainate fostilor chiriasi.

Intimatul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, a invocat exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive acestuia si lipsei calitatii de reprezentant a Ministerul Finantelor Publice pentru intimatul Statul Roman, sustinand ca nu are calitatea de unitate detinatoare a imobilului si de emitent al deciziei atacate .

Ministerul Finantelor Publice reprezinta Statul in litigiile care au ca obiect domeniul public , conform art. 12 pct. 4 si 5 din Legea 213/1998, imobilul din litigiu nu face parte din domeniul public de interes national, considerand ca imobilul apartine domeniului privat al Municipiului Brasov .

Cat priveste valabilitatea titlului statului , reprezentat de Legea 119/1948 , intimatul sustine ca acesta este un titlu valabil , reprezinta un titlu translativ de proprietate conform dreptului intern din perioada respectiva si a conventiilor internationale incheiate de Romania la acea data .

In ce priveste cererea de anulare a deciziei -/2011 , acest intimat sustine ca au fost aplicate in mod corect prevederile art. 18 lit. a din Legea 10/2001 , intimata S.C. R. S.R.L. avand in vedere faptul ca notificatorul nu a facut dovada calitatii sale de succesor legal a tuturor actionarilor S.C. F C si Fiii S.A.R. .

Si intimatul Municipiul Brasov a formulat intampinare , invocand exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, intrucat a transmis Notificare nr. -/23.07.2001 intimatei S.C. R. S.R.L. care a si emis decizia atacata , pretentiile contestatorului indreptandu-se impotriva acestei intimate si nu a Municipiul Brasov .

Cererea este scutita de plata taxei de timbru, potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicata.

Analizand exceptiile invocate si contestatia , in raport cu dispozitiile legale in materie si probele existente la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele :

In temeiul art. 137 Cod Procedura Civila, instanta va analiza cu prioritate exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului Statul Roman si lipsei calitatii de reprezentant a Ministerul Finantelor Publice pentru acest intimat , exceptii care se dovedesc neintemeiate si vor fi respinse .

In speta nu se contesta preluarea de catre stat a imobilului obiect al litigiului, aspect rezultat si din decizia atacata emisa in baza prevederilor Legii 10/2001 care reglementeaza modalitatile de restituire a unor astfel de bunuri .

Cererea contestatorului fata de Stat vizeaza titlul acestuia de preluare a imobilului , reprezentarea sa neputand avea loc decat prin Ministerul Finantelor Publice, potrivit prevederilor art. 25 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 . Nu se poate retine , din aceasta perspectiva lipsa calitatii procesuale pasive a Statului roman si nici cea de reprezentant , pentru Statul roman , a Ministerul Finantelor Publice , indiferent de modul de solutionare a capatului de cerere .

Cat priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului Municipiul Brasov, instanta retine ca aceasta este intemeiata , intrucat dispozitiile speciale ale Legii 10/2001 privind obligatiile unitatii detinatoare in solutionarea notificarii nu revin acestei institutii ci intimatei S.C. R. S.R.L. , care a si emis decizia atacata .

In fapt , prin notificarea inregistrata sub nr. 226/23.07.2001 la B.E.J. D I, notificatorul H F K C s-a adresat Primariei Municipiului Brasov, solicitand restituirea in natura a imobilului situat in Brasov, casa , curte si gradina de 746 stj. , iar in subsidiar , daca restituirea in natura nu este posibila , acordarea de despagubiri banesti, cu motivarea ca acest imobil a constituit proprietatea tatalui sau, C R V, si a unchiului sau E C, notificatorul fiind unicul mostenitor al acestora.

In cuprinsul cererii s-a mai aratat ca familia notificatorului a fost deposedata de proprietatile sale si deportata in afara Romaniei, iar valoarea imobilului a fost estimata la suma de 100.000 dolari S.U.A.

Printr-un memoriu separat depus la data de 26.03.2003, contestatorul a indicat identificarea imobilului solicitat prin Notificarea -/2001 ca fiind ce inscris in CF – Brasov.

Aceasta notificare a fost remisa intimatei spre competenta solutionare, prin adresa nr. -/23.09.2009 emisa de Primaria Brasov, cu mentiunea ca imobilul se afla situat in str. S nr. -.

Intimata S.C. R. S.R.L. a emis Decizia nr. – din 27.06.2011 , prin care a fost respinsa cererea de restituire in natura a imobilului cu motivarea ca, raportat la prevederile art. 18 lit. a teza finala din Legea nr. 10/2001 republicata, nu s-a facut dovada calitatii de succesor legal al tuturor actionarilor S.C. F C & Fiii S.A.R., unul dintre actionari fiind persoana juridica, astfel ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de acest text de lege .

S-a mai retinut ca, la data de 11.06.1948, actionariatul acestei societati era compus din C E O cu 51.410 actiuni, F R cu 28.821 actiuni, Fabrica de Bere „T” cu 25.000 actiuni, B E C cu 19.765 actiuni, B E, F F, F R si T R cu cate o actiune fiecare, astfel ca, raportat la dispozitiile legale mentionate, notificatorul este indreptatit sa primeasca despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, pentru actiunile care au apartinut antecesorilor sai C E O, F R si B E C, evidentiate in registrul actionarilor din data de 11.06.1948, dupa care a facut dovada calitatii de mostenitor.

Singura critica adusa de contestator acestei decizii vizeaza solutia de respingere a restituirii in natura a imobilului , celelalte elemente prevazute de lege pentru dovedirea calitatii de persoana indreptatita fiind stabilite de intimata, respectiv calitatea contestatorului de mostenitor dupa autorii sai mentionati mai sus, dreptul de proprietate al fostei societati comerciale la data preluarii si includerea imobilului in sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, aspecte necontestate pe care instanta nu le va cerceta .

In cauza nu se contesta starea de fapt stabilita de intimata, cu privire la structura actionariatului fostei S.C. F C & Fiii S.A.R., contestatorul solicitand insa a se constata ca este indreptatit la restituirea in natura a imobilului datorita faptului ca are calitatea de mostenitor si dupa fostii actionari ai Fabricii de Bere „T”, la randul sau actionara a societatii comerciala fosta proprietara tabulara a imobilului.

Asupra acestor aspecte s-a statuat in mod irevocabil in procese anterioare, unul dintre acestea fiind finalizat prin Sentinta civila nr. 28/S/01.02.2010 a Tribunalului Brasov , definitiva prin Decizia civila nr. 63/Ap./18.05.2010 a Curtii de Apel Brasov si irevocabila prin Decizia civila 5743/05.07.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, retinandu-se cu putere de lucru judecat structura actionariatului firmei Fabrica de Bere „T” S.A., in sensul ca aveau aceasta calitate: Firma F C si Fiii S.A. cu 165.760 actiuni, E C cu 1.200 actiuni, E B cu 450 actiuni, F F cu 450 actiuni, R F cu 450 actiuni, R T cu 450 actiuni si I G cu 290 actiuni.

De asemenea , s-a retinut cu acelasi caracter ca la data de 12.01.1948, structura actionariatului se modificase astfel: F C & Fiii S.A.R. cu 165.760 actiuni, C E cu 1.200 actiuni, B E cu 450 actiuni, F R cu 450 actiuni, M T cu 450 actiuni si F F cu 450 actiuni, contestatorul facand dovada calitatii de mostenitor dupa C E O, F R si B E C, primul dintre acestia avand si calitatea de actionar al Fabricii de Bere „T” S.A. .

Instanta suprema a statuat ca „ notificatorul nu a dovedit ca reprezinta intregul capital al fostei persoane juridice proprietara tabulara a imobilului in litigiu, in sensul ca este succesorul in drepturi al tuturor asociatilor sau actionarilor care erau membri ai „ aceleiasi familii „ , sintagma in care nu poate fi inclusa si persoana juridica , subiect de drept distinct de asociatii care o compun si care dispune de propria personalitate juridica „ .

S – a mai retinut ca nu s-a facut nici dovada calitatii de succesor dupa toate persoanele fizice care erau actionari ai S.C. F C & Fiii S.A.R. , textul de lege retinut de intimata prin decizia atacata referindu-se la toti actionarii iar nu doar la cei semnificativi .

Potrivit prevederilor art. 3 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicata, sunt indreptatite, in intelesul acestei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociati ai persoanei juridice care detinea imobilele si alte active in proprietate la data preluarii acestora in mod abuziv.

Art. 4 alin. 2 din lege dispune in sensul ca de prevederile acesteia beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite.

Art. 18 lit. a din acelasi act normativ prevede ca masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent si in cazul in care persoana indreptatita era asociat la persoana juridica proprietara a imobilelor si a activelor la data preluarii acestora in mod abuziv, cu exceptia cazului in care persoana indreptatita era unic asociat sau persoanele indreptatite asociate erau membri ai aceleiasi familii.

Din interpretarea logica a acestor dispozitii legale rezulta ca restituirea in natura a imobilelor care fac obiectul acestui act normativ catre persoanele fizice care au calitatea de fosti asociati ai persoanei juridice proprietare sau de mostenitori ai acestora poate avea loc numai doua ipoteze: persoana indreptatita (sau autorul acesteia) avea calitatea de unic asociat al persoanei juridice proprietare sau persoanele indreptatite asociate erau membri ai aceleiasi familii, prin notiunea de familie, in sensul art. 18 lit. a din lege intelegandu-se acea entitate compusa din rudele in linie directa fara limita in grad si rudele colaterale pana la gradul al patrulea inclusiv, la care se adauga sotul sau sotia, conform dispozitiei finale cuprinsa la pct. 18.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Conform aceluiasi text de lege din Normele Metodologice, ipoteza enuntata la lit. a) a art. 18 din lege vizeaza interdictia restituirii in natura a imobilelor pentru cazul detinatorilor de participatii de capital social la societati comerciale (solutia este justificata deoarece asociatii sau actionarii nu aveau decat un drept de creanta asupra societatii si, ca atare, stabilirea corespondentei cu bunurile acesteia este imposibil de operat). Prevederile lit. a) a art. 18 din lege instituie o derogare de la regula restituirii prin echivalent, in ipoteza in care persoana indreptatita era unic asociat la persoana juridica ce detinea imobile si alte active in proprietate sau persoanele indreptatite asociate la persoana juridica erau membri ai aceleiasi familii.

In speta, cererea de restituire in natura a fost respinsa pentru considerentul ca actionarii societatii comerciale fosta proprietara a imobilului nu erau membri ai aceleiasi familii, printre acestia numarandu-se si o persoana juridica, respectiv Fabrica de Bere „T” S.A.

Aceasta decizie este legala, prin prisma dispozitiilor legale citate mai sus, instanta retinand ca art. 18 lit. a din Legea nr. 10/2001 republicata instituind o dispozitie cu caracter de exceptie de la regula restituirii in natura, ceea ce decurge din interpretarea gramaticala a textului de lege („masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent…”).

Prevederile legale cu caracter de exceptie sunt de stricta interpretare si se interpreteaza restrictiv, sensul pe care legiuitorul l-a dat acestui text de lege fiind intarit si prin prevederea care il expliciteaza, cuprinsa in Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001, in considerarea faptului ca asociatii sau actionarii nu aveau decat un drept de creanta asupra societatii si nu se poate stabili o corespondenta intre acesta si bunuri individual determinate.

Faptul ca societatea comerciala care a avut calitatea de actionar la persoana juridica fosta proprietara a imobilului numara la randul sau printre actionari atat pe autorul contestatorului, E C, cat si alti membri ai familiilor F si B, cu care contestatorul a dovedit ca are o relatie de rudenie, nu este de natura sa inlature aplicarea art. 18 lit. a din lege, deoarece, asa cum s-a aratat mai sus, acesta este de stricta interpretare si limiteaza posibilitatea restituirii in natura la ipoteza in care asociatii erau membri ai aceleiasi familii, ori nu se poate sustine acest lucru in situatia unei persoane juridice.

Societatea comerciala ca persoana juridica este distincta de persoanele fizice care au calitatea de asociati sau actionari, dupa cum nici patrimoniile acestora nu se confunda, indiferent daca este vorba sau nu de societati de familie, motiv pentru care instanta urmeaza a inlatura sustinerile contestatorului referitoare la faptul restituirea in natura ar fi posibila deoarece actionariatul celor doua societati, F C si Fiii S.A.R. si respectiv Fabrica de Bere „T” S.A. ar fi compus din membrii aceleiasi familii, retinand totodata ca norma legala de la art. 18 lit. a teza finala din Legea nr. 10/2001 republicata a fost edictata in considerarea calitatii asociatilor sau actionarilor de membri ai aceleiasi familii, care prin efortul lor financiar – avand un caracter pronuntat mai personal fata de societatile constituite de persoane fizice care nu sunt rude ori de persoane fizice si juridice – au pus in comun un patrimoniu in scopul realizarii unei afaceri de familie, iar in aceste conditii se impune restituirea in natura a imobilului catre membrii aceleiasi familii.

Pe de alta parte , din documentatia depusa de contestator , rezulta ca imobilul in litigiu a fost dezmembrat ulterior preluarii de catre stat , parcelele au fost atribuite in folosinta vesnica a proprietarilor constructiilor si apoi trecute in proprietatea acestora conform prevederilor Legii 18/1991.

Rezulta ca intimata S.C. R. S.R.L. nu mai are in posesie aceste parcele si nici din aceasta perspectiva nu poate dispune restituirea in natura ca modalitate de solutionare a notificarii .

Toate aceste constatari reprezinta impedimente la restituirea in natura a imobilului , solutia data de intimata , prin decizia atacata , fiind in concordanta cu prevederile legale in materie .

Nu poate fi retinuta sustinerea contestatorului , potrivit careia masura reparatorie instituita de intimat , aceea a despagubirilor acordate in conditiile reglementate de Titlul VII din Legea nr.247/2005 , este una ineficienta si nu exista posibilitatea reala de a primi din partea intimatului in mod concret o suma de bani care sa reprezinte valoarea reala a bunurilor imobile revendicate .

Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, in situatia in care restituirea in natura nu este posibila, entitatea investita cu solutionarea notificarii are obligatia sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale sau sa acorde persoanei indreptatite in compensare aceste bunuri sau servicii.

In mod legal a procedat intimata prin propunerea de acordare a despagubirilor , aceasta constatand impedimentele la restituirea in natura si neavand posibilitatea acordarii de bunuri in compensare .

Potrivit art. 16 alin. 1 din legea speciala, Titlul VII din Legea nr.247/2005, decizia urmeaza a fi predata Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor in conditiile in care , potrivit art. 4 , despagubirile acordate sunt neplafonate urmand a fi acordate in mod just si echitabil in raport cu practica jurisdictionala interna si internationala in cauze similare.

Potrivit art. 19 al legii , contestatorul are posibilitatea atacarii deciziei adoptate de Comisia Centrala in conditiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Nici incalcarea jurisprudentei CEDO , invocata de contestator, nu poate fi retinuta , acesta nedispunand de un „ bun actual „ in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului sau a unei creante pe temeiul careia sa poata pretinde ca are o „ speranta legitima „ de a obtine exercitiul efectiv al dreptului de proprietate.

Acest aspect a fost constatat si de instanta suprema in dosarul mai sus indicat alaturi de cea potrivit careia „ nu masura nerestituirii in natura a bunului preluat abuziv este condamnata potrivit Conventiei , ci faptul privarii de proprietate , in absenta indemnizatiei reparatorii „ .

Procedura contestatiei impotriva modului de solutionare a notificarii este una speciala , reglementata de art. 26 din Legea 10/2001, in cadrul procedurii administrative stabilindu-se atat calitatea de persoana indreptatita in favoarea notificatorului , caracterul abuziv al preluarii de catre stat a imobilului de la antecesori acestuia, in baza unui titlu nevalabil, aspecte necontestate de catre intimata emitenta a deciziei atacate.

Din aceasta perspectiva, instanta considera ca nu este necesar a face analiza capetelor de cerere care vizeaza aceste aspecte constatate prin decizie ca si conditii de indeplinit in admiterea notificarii , solutia fiind aceasta , dar in modalitatea restituirii prin echivalent in sensul acordarii de despagubiri conform titlului VII al Legii 247/2005.

Nici celelalte capete de cere vizand internarea tatalui contestatorului sau in lagar dupa 23 august 1944 si urmarirea de catre securitate , scoaterea acestuia de sub urmarire penala in dosar 6/1946, continuarea actiunilor pentru arestare si confiscarea averii in dosar penal nr. 566/1952, confiscarea averii in baza Legii 6/1948 sub pretextul parasirii tarii in mod fraudulos, confiscarea restului averii in baza Sentintei penale nr. 2531/1952 , conform art. 2 al. 1 lit. b din Legea 10/2001, inlaturarea pedepsei confiscarii averii prin Decizia -/19.05.2004 – recurs in anulare , nu pot fi primite , aceste fiind constatari de fapt , potrivit art. 111 Cod procedura civila. Pe de alta parte, acestea nu sunt obiect de disputa in solutionarea notificarii si nici conditionari impuse de legiuitor pentru solutionarea acesteia, potrivit dispozitiilor speciale ale Legii 10/2001.

Nu se poate retine ca tatal contestatorului nu a pierdut proprietatea in conditiile aratate , trimiterea la prevederile art. 2 al. 2 din Legea 10/2001 nemaiavand suport de vreme ce acesta a fost abrogat anterior promovarii contestatiei prin Legea 1/2009 si nu ne aflam intr-o actiune in revendicare de esenta careia este compararea titlurilor partilor litigante .

Fata de aceste considerente, in baza art. 26 alin. 3, art. 18 lit. a din Legea nr. 10/2001 si a celorlalte dispozitii legale mentionate anterior, Tribunalul urmeaza a respinge contestatia formulata in baza prevederilor Legii nr. 10/2001 de contestatorul C H F K in contradictoriu cu intimatii Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Brasov si S.C. R. S.R.L., ca neintemeiata .

Aceeasi contestatie va fi respinsa si fata de intimatul Municipiul Brasov , urmare admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale a acestuia pentru considerentele mai sus avute in vedere .

In baza art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, instanta va obliga contestatorul sa plateasca intimatei S.C. R. S.R.L. suma de 1860 lei , cheltuieli de judecata , respectiv onorariu de avocat.