Revizuentul a formulat cererea de revizuire în temeiul dispozitiilor art.21 alin.1 din Legea nr.554/2004, încalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar si a motivat cererea de revizuire prin faptul ca acest principiu impunea din partea României, ca membru UE, respectarea principiilor si reglementarilor comunitare, conform Deciziei Curtii de Justitie pronuntata în cauza Simmenthal ( 1976), potrivit deciziei pronuntata de CJUE în cauza C-402/09..
A mai aratat revizuentul ca la dosarul cauzei exista dovada prin care s-a adresat autoritatilor în vederea restituirii sumei încasate cu titlu de taxa de poluare acestea prin emiterea unui act administrativ refuzând solicitarea sa si a invocat aplicarea efectiva a principiului echivalentei si a principiul efectivitatii, a aratat ca
instanta de recurs a apreciat ca repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin plata unei taxe ce contravine normelor comunitare este conditionat de parcurgerea unei proceduri administrative, teza care de asemenea contravine normelor comunitare, astfel cum s-a stabilit în cauza C-118/08 – Hotarârea Curtii Marea Camera 2010-01-26 Transportes Urbanos y Servicios Generales.
Curtea a respins cererea de revizuire, pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta nr. 243 din data de 28 ianuarie 2011, Tribunalul Dâmbovita a respins exceptiile invocate de pârâta DGFP D, de prescriptie si inadmisibilitate, a admis cererea formulata de reclamantul PN si a obligat pârâtii sa restituie reclamantului suma de 3824 lei reprezentând rest neachitat din taxa de prima înmatriculare, actualizata cu dobânda legala, calculata de la 10.09.2008 pâna la data platii efective si a obligat pârâtii sa plateasca reclamantului si suma de 1239 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Prin decizia nr.817 din data de 07 aprilie 2011, Curtea de Apel Ploiesti – Sectia comerciala si de administrativ si fiscal a admis recursul formulat de pârâta DGFP D împotriva sentintei nr. 243 din 28 ianuarie 2011 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita, a modificat în tot sentinta, a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins actiunea ca inadmisibila.
În considerentele deciziei, Curtea a retinut intimatul reclamant a atacat în instanta de contencios refuzul autoritatii recurente pârâte de a-i restitui taxa speciala de prima înmatriculare Or, urmare cererii din 02.09.2008, intimatului reclamant i s-a emis decizie de restituire a sumelor reprezentând diferente între taxa speciala achitata pentru autoturisme si autovehicule si taxa pe poluare pentru autovehicule, fata de aceasta data, actiunea reclamantului fiind formulata mult peste termenul prevazut de lege pentru promovarea unei astfel de actiuni.
Totodata, a mai aratat instanta de recurs, actiunea este inadmisibila, nefiind respectate prevederile legale referitoare la procedura prealabila, instituita de art. 207 din OG 92/2003, republicata, privind Codul de procedura fiscala, având în vedere faptul ca însasi încasarea sumelor platite cu titlu de taxa de prima înmatriculare reprezinta un act administrativ fiscal împotriva caruia se face contestatie în termenul prevazut de lege.
Conform dispozitiilor art. 21 alin. 2 din Legea nr.554/2004, împotriva solutiilor definitive si irevocabile pronuntate de instantele de contencios administrativ se pot exercita caile de atac prevazute de Codul de procedura civila. Constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, pronuntarea hotarârilor ramase definitive si irevocabile prin încalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constitutia României, republicata.
Potrivit dispozitiilor art. 322 alin. 1 Cod procedura Civila, se poate solicita revizuirea unei hotarâri ramasa definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri data de o instanta de recurs, atunci când evoca fondul.
Conditia de admisibilitate a cererii de revizuire formulata împotriva
unei hotarâri pronuntata în recurs, este ca hotarârea atacata cu revizuire sa evoce fondul, ceea ce înseamna ca prin hotarârea a carei revizuire se solicita s-a efectuat o examinare a raportului juridic dedus judecatii, prin prisma probelor administrate in cauza, iar pentru a deveni incident motivul de revizuire prevazut de art. 21 alin. 2 din Legea nr.554/2004 este necesar a ca hotarârea sa fie pronuntata cu încalcarea dreptului comunitar.
Decizia pronuntata în recurs, a carei revizuire se solicita, decizie prin
care curtea de apel a modificat sentinta, a admis exceptia de inadmisibilitate si a respins cererea ca inadmisibila, nu evoca fondul.
Sustinerile revizuentului privind aplicarea cu prioritate a normelor de drept comunitar sunt corecte, în cauza Simmenthal (1976) Curtea de Justitie Europeana stabilind ca judecatorul national este obligat sa aplice normele comunitare, în mod direct, daca acestea contravin normelor interne.
În cauza C 402/09 (cauza Tatu) având ca obiect cererea de pronuntare a unei hotarâri preliminare formulata în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculari în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajeaza punerea în circulatie, în statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate în alte state membre, fara însa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala. Hotarârea a fost pronuntata chiar la data pronuntarii deciziei a carei revizuire se solicita, 7.04.2011.
În cauza de fata însa, instanta a admis exceptia de inadmisibilitate
pentru nerespectarea prevederilor privind procedura prealabila instituita de OG 92/2003, si nu s-a pronuntat asupra fondului cererii reclamantului, prin care s-a contestat refuzul de restituire taxei de prima înmatriculare de catre pârâti si s-a invocat încalcarea dreptului comunitar prin plata acesteia.
Prin instituirea caii de atac a revizuirii prin art. 21 alin. 2, s-a prevazut un mijloc procedural prin care sa se poata verifica modul în care instantele nationale respecta principiul prioritatii dreptului comunitar si astfel proteja interesele persoanelor care ar putea fi lezate prin încalcari ale dreptului comunitar.
Instanta de recurs nu a încalcat însa principiul prioritatii dreptului comunitar, nu a dat prioritate legislatiei interne în raport cu cea comunitara, a constatat numai neîndeplinirea procedurii prealabile anterior sesizarii instantei de contencios administrative fiscal, fara a analiza compatibilitatea normelor interne cu cele comunitare.
Existenta unor dispozitii în legislatia interna, care impun obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile anterior sesizarii instantei de contencios administrativ si fiscal, nu încalca principiul prioritatii dreptului comunitar.
Unul din principiile de aplicare a dreptului comunitar, principiul autonomiei institutionale si procedurale, garanteaza ca masurile pentru aplicarea normelor comunitare sunt luate in cadrul sistemelor de drept statale de catre institutiile nationale si potrivit procedurilor existente in aceste sisteme.
Procedura prealabila nu este de natura sa afecteze dreptul de acces liber la justitie ori dreptul la un proces echitabil, reprezinta o modalitate simpla si rapida prin care persoana vatamata într-un drept al sau de o autoritate publica are posibilitatea de a obtine recunoasterea dreptului pretins sau a interesului sau legitim direct de la organul emitent, fiind de competenta exclusiva a legiuitorului intern de a institui asemenea proceduri si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele si în modalitatile instituite de lege.
Nu este aplicabila în cauza Hotarârea pronuntata de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene la data de 26.01.2010, în C-118/08 Transportes Urbanos y Servicios Generales, invocata de revizuent în acest sens, prin care s-a stabilit ca legislatia comunitara se opune aplicarii unei reguli a unui stat membru în temeiul careia o actiune în despagubiri împotriva statului, întemeiata pe o încalcare a unui drept de catre legislatia nationala, stabilita printr-o hotarâre a Curtii de Justitie, având temeiul în articolul 226 CE (ce se refera la sesizarea Curtii de catre Comisie, pentru faptul ca un stat membru a încalcat obligatiile care îi revin în temeiul tratatelor – în prezent art. 258), poate avea succes numai daca solicitantul a epuizat în prealabil toate caile de recurs interne pentru a contesta validitatea unui act administrativ daunator adoptat în temeiul acestei legislatii, atunci când o astfel de norma nu este aplicabila unei actiuni în raspundere împotriva statului întemeiata pe încalcare a Constitutiei de catre legislatia nationala, stabilita de catre instanta competenta, întrucât în cauza nu a fost formulata de catre reclamant o actiune în despagubiri împotriva statului întemeiata pe o încalcare stabilita prin hotarârea Curtii în temeiul ex-articolului 226 (în prezent art. 258) a unui drept de catre legislatia nationala.
Pentru aceste motive, curtea a respins cererea de revizuire ca nefondata.
