-art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, constituie o aplicare a principiului disponibilităţii şi a principiului consacrat de art. 129 alin. final Cod procedură civilă, conform cărora instanţa are obligaţia de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii cu respectarea cadrului procesual fixat de părţi.
Decizia nr. 2197 din 14 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 3919,2/105/2009, revizuenta SC Z SA a solicitat revizuirea deciziei nr.1493 din data de 30 septembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti.
În motivarea cererii s-a arătat că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut. Astfel, s-a susţinut că în faţa instanţei de fond recurenţii au invocat excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, invocând 2 motive, respectiv că terenul nu se afla în patrimoniul SC Z SA la data emiterii certificatului, iar acest teren nu era necesar activităţii societăţii potrivit obiectului de activitate al acesteia.
În faţa instanţei de recurs, recurenţii au susţinut pentru prima dată, că imobilele construcţii ai căror sunt, nu se află pe terenul în litigiu (pentru că au invocat excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate), instanţa aflându-se în eroare cu privire la acest aspect.
În legătură cu acest motiv de recurs, în concluziile scrise depuse la dosar, revizuenta din prezenta cauză a solicitat instanţei de recurs să facă aplicarea dispoziţiilor art. 294 alin.1 Cod pr.civilă, recursul fiind inadmisibil, recurenţii investind instanţa de recurs cu cerere nouă, care nu a fost supusă analizei instanţei de fond.
Pe acest aspect, se arată că instanţa de recurs nu a analizat susţinerile întemeiate pe dispoziţiile art. 294 alin.1 Cod pr.civilă ce vizau inadmisibilitatea recursului.
O altă critică formulată de revizuentă se referă că faptul că înlăturarea aplicabilităţii art.4 alin.1 din Legea nr. 554/2004 – text invocat de recurenţi ca temei de drept al excepţiei de nelegalitate cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate al revizuentei – face inutilă examinarea motivelor care ţin de fondul cauzei invocate prin motivele de recurs.
S-a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, recursul declarat de pârâţii P A şi P M fiind inadmisibil, el încălcând principii şi drepturi fundamentale.
Intimaţii au depus concluzii scrise, solicitând, în esenţă, respingerea cererii de revizuire ca nefondată şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.
Examinând cererea de revizuire prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a legislaţiei incidente în cauză, Curtea a constat următoarele:
reglementează în Titlul V – Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322 – 328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Deşi revizuenta a invocat ipoteza prevăzută de pct. 2 din art. 322 Cod procedură civilă respectiv „instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”, în esenţă, susţinerile din cererea de revizuire reprezintă critici referitoare la modul în în care instanţa de judecată a interpretat materialul probator administrat în cauză, precum şi la modul în care s-a făcut interpretarea şi aplicarea normelor juridice incidente în speţă.
Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă constituie practic o aplicare a principiului disponibilităţii, dar, reprezintă şi o aplicare a principiului consacrat de art. 129 alin. final Cod procedură civilă, conform căruia, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
În aplicarea riguroasă a art. 129 alin. final Cod procedură civilă, instanţa are obligaţia de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii cu respectarea cadrului procesual fixat de părţi. Recursul pârâţilor viza sentinţa prin care s-a respins excepţia de nelegalitate, sentinţă atacabilă cu recurs aşa cum se precizează şi în dispozitivul sentinţei respective.
În cauză instanţa de recurs s-a pronunţat asupra exceptiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectând cadrul procesual fixat de părţi şi limitativ acestui cadru procesual a soluţionat recursul declarat de pârâţi.
Astfel, prin decizia nr.1493 din data de 30 septembrie 2010 Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul declarat de pârâţi împotriva sentinţei nr. 155 din 16 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta SC Z SA şi pârâtul C J P şi, în consecinţă, a modificat în tot sentinţa, admiţând excepţia de nelegalitate şi a constatat nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea SC Zorile SA seria PH nr. 0293/ 19.04.2006 .
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a constatat că certificatul de atestate a dreptului de proprietate a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv legea 15/1990 şi HG 834/1991.
S-a mai reţinut că potrivit art. 15 alin. 2 din legea 15/1990 – bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu. La rândul său, H.G. 834/1991, hotărâre dată în aplicarea prevederilor art. 19 şi 20 din legea 15/1990 arată că „terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societăţile comerciale înfiinţate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, iar pentru societăţile comerciale înfiinţate prin decizia organului administraţiei locale de stat, de către autoritatea publică judeţeană”
Ca atare, certificatul de atestare a dreptului de proprietate se putea emite în favoarea reclamantei-intimate numai dacă dovedea că îndeplineşte cele doua condiţii prevăzute de art. 1 din HG 834/ 1991, respectiv dacă făcea dovada că terenul în cauză se afla în patrimoniul său la data înfiinţării acesteia şi că îi este necesar desfăşurării activităţii.
SC Z SA s-a înfiinţat începând cu 1 noiembrie 1990, prin Decizia nr. 703/ 25 octombrie 1990 emisă de Consiliul Judetean Prahova . Prin art. 5 din decizia de înfiinţare se arată că SC Z SA preia întregul activ al ICS M P. Din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că prin Decizia nr 29 din 22 aprilie 1983 Consiliul Popular Oraş Plopeni a transmis fără termen şi fără plata din administrarea sa la ICS M P bunuri imobiliare, enumerate în decizie.
Din toată documentaţia depusă la dosar, care a însoţit decizia nr. 29/ 1983 de predare a mijloacelor fixe şi circulate către ICS M P nu a rezultat că s-au predat şi preluat şi suprafeţe de teren. Or, pentru terenurile proprietate de stat, nu se putea emite certificat de atestare a dreptului de proprietate în favoarea intimatei, acestea fiind exceptate prin art. 3 şi 4 din HG 834/ 1991 .
Instanţa de recurs a concluzionat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria PH nr 0293/2006 este un act nelegal, întrucât a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute în art. 1 din HG 834/ 1991, în sensul că nu s-a făcut dovada că terenurile pentru care s-a atestat dreptul de proprietate în favoarea intimatei SC Zorile SA la data înfiinţării acesteia ca societate comercială, erau cuprinse în patrimoniul acesteia.
Considerentele pe care instanţa de recurs şi-a întemeiat hotărârea sunt argumente care au determinat convingerea instanţei asupra adevărului şi justeţii soluţiei pronunţate.
Prin prisma acestor considerente, analizând motivele de recurs formulate de revizuentă pentru a se putea stabili în concret ce anume s-a solicitat prin recursul pe care pârâţii l-au promovat, instanţa de revizuire reţine că recurenţii au cerut, prin recursul pe care l-au formulat, să se admită excepţia de nelegalitate şi să se constate nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea SC Zorile SA seria PH nr. 0293/ 19.04.2006 .
Faţă de cele precizate Curtea a reţinut că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, dat fiind faptul că din analiza actelor şi lucrărilor dosarului a rezultat o corectă rezolvare a cererilor formulate de părţi, în limita cadrului procesual cu care a fost învestită instanţa şi a respins ca nefondată cererea de revizuire.
