Conform dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, împotriva soluţiilor definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă. Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din României, republicată.
Existenţa unor dispoziţii în legislaţia internă, care impun obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile anterior sesizării instanţei de contencios administrativ şi fiscal, nu încalcă principiul priorităţii dreptului comunitar.
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1484 din 17 iunie 2011
Revizuentul P.N. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 817/07.04.2011 a Curții de Apel Ploiești și a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat împotriva sentinței nr. 243/28.01.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Revizuentul a formulat cererea de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, și a motivat cererea de revizuire prin faptul că acest principiu impunea din partea României, ca membru UE, respectarea principiilor și reglementărilor comunitare, conform hotărârii Curții de Justiție pronunțată în cauza Simmenthal (1976), potrivit hotărârii pronunțate de CJUE în cauza C-402/09 (cauza Tatu).
A mai arătat revizuentul că la dosarul cauzei există dovada prin care s-a adresat autorităților în vederea restituirii sumei încasate cu titlu de taxă de poluare, acestea prin emiterea unui act administrativ refuzând solicitarea sa, și a invocat aplicarea efectivă a principiului echivalenței și a principiul efectivității; a arătat că instanța de recurs a apreciat că repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin plata unei taxe ce contravine normelor comunitare este condiționată de parcurgerea unei proceduri administrative, teză care de asemenea contravine normelor comunitare, astfel cum s-a stabilit în cauza C-118/08, Hotărârea Curții Marea Cameră 2010-01-26 Transportes Urbanos Servicios Generales.
Curtea a respins cererea de revizuire, pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 243/28.01.2011, Tribunalul Dâmbovița a respins excepțiile invocate de pârâta DGFP D., de prescripție și inadmisibilitate, a admis cererea formulată de reclamantul P.N. și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 3.824 lei reprezentând rest neachitat din taxa de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală, calculată de la 10.09.2008 până la data plății efective și a obligat pârâții să plătească reclamantului și suma de 1.239 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 817/07.04.2011, Curtea de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de pârâta DGFP D. împotriva sentinței nr. 243/28.01.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a modificat în tot sentința, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
în considerentele deciziei, Curtea a reținut că intimatul-reclamant a atacat în instanța de contencios refuzul autorității recurente pârâte de a-i restitui taxa specială de primă înmatriculare. Or, urmare cererii din 2.09.2008, intimatului-reclamant i s-a emis decizie de restituire a sumelor reprezentând diferențe între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule, față de această dată, acțiunea reclamantului fiind formulată mult peste termenul prevăzut de lege pentru promovarea unei astfel de acțiuni.
Totodată, a mai arătat instanța de recurs, acțiunea este inadmisibilă, nefiind respectate prevederile legale referitoare la procedura prealabilă, instituită de art. 207 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, având în vedere faptul că însăși încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal împotriva căruia se face contestație în termenul prevăzut de lege.
Conform dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, împotriva soluțiilor definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă. Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.
Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C.proc.civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.
Condiția de admisibilitate a cererii de revizuire formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, este ca hotărârea atacată cu revizuire să evoce fondul, ceea ce înseamnă că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a efectuat o examinare a raportului juridic dedus judecății, prin prisma probelor administrate în cauză, iar pentru a deveni incident motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este necesar ca hotărârea să fie pronunțată cu încălcarea dreptului comunitar.
Decizia pronunțată în recurs, a cărei revizuire se solicită, decizie prin care curtea de apel a modificat sentința, a admis excepția de inadmisibilitate și a respins cererea ca inadmisibilă, nu evocă fondul.
Susținerile revizuentului privind aplicarea cu prioritate a normelor de drept comunitar sunt corecte, în cauza Simmenthal (1976) Curtea de Justiție Europeană stabilind că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne.
în cauza C 402/09 (cauza Tatu) având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 TCE de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Hotărârea a fost pronunțată chiar la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, 7.04.2011.
în cauza de față însă, instanța a admis excepția de inadmisibilitate pentru nerespectarea prevederilor privind procedura prealabilă instituită de O.G. nr. 92/2003 și nu s-a pronunțat asupra fondului cererii reclamantului, prin care s-a contestat refuzul de restituire a taxei de primă înmatriculare de către pârâți și s-a invocat încălcarea dreptului comunitar prin plata acesteia.
Prin instituirea căii de atac a revizuirii prin art. 21 alin. (2), s-a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanțele naționale respectă principiul priorității dreptului comunitar și astfel să se poată proteja interesele persoanelor care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.
Instanța de recurs nu a încălcat însă principiul priorității dreptului comunitar, nu a dat prioritate legislației interne în raport cu cea comunitară, a constatat numai neîndeplinirea procedurii prealabile anterior sesizării instanței de contencios administrativ fiscal, fără a analiza compatibilitatea normelor interne cu cele comunitare.
Existența unor dispoziții în legislația internă, care impun obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile anterior sesizării instanței de contencios administrativ și fiscal, nu încalcă principiul priorității dreptului comunitar.
Unul dintre principiile de aplicare a dreptului comunitar, principiul autonomiei instituționale și procedurale, garantează că măsurile pentru aplicarea normelor comunitare sunt luate în cadrul sistemelor de drept statale de către instituțiile naționale și potrivit procedurilor existente în aceste sisteme.
Procedura prealabilă nu este de natură să afecteze dreptul de acces liber la justiție ori dreptul la un proces echitabil, reprezintă o modalitate simplă și rapidă prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent, fiind de competența exclusivă a legiuitorului intern de a institui asemenea proceduri și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege.
Nu este aplicabilă în cauză hotărârea pronunțată de CJUE la data de 26.01.2010, în C-118/08 Transportes Urbanos y Servicios Generales, invocată de revizuent în acest sens, prin care s-a stabilit că legislația comunitară se opune aplicării unei reguli a unui stat membru în temeiul căreia o acțiune în despăgubiri împotriva statului, întemeiată pe o încălcare a unui drept de către legislația națională, stabilită printr-o hotărâre a Curții de Justiție, având temeiul în art. 226 TCE (ce se referă la sesizarea Curții de către Comisie, pentru faptul că un stat membru a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor – în prezent art. 258), poate avea succes numai dacă solicitantul a epuizat în prealabil toate căile de recurs interne pentru a contesta validitatea unui act administrativ dăunător adoptat în temeiul acestei legislații, atunci când o astfel de normă nu este aplicabilă unei acțiuni în răspundere împotriva statului întemeiată pe încălcarea Constituției de către legislația națională, stabilită de către instanța competentă, întrucât în cauză nu a fost formulată de către reclamant o acțiune în despăgubiri împotriva statului întemeiată pe o încălcare, stabilită prin hotărârea Curții în temeiul ex-articolului 226 (în prezent art. 258), a unui drept de către legislația națională.
Pentru aceste motive, curtea a respins cererea de revizuire ca nefondată.
(Judecător Adriana Florina Secrețeanu)
