Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a de administrativ şi fiscal, decizia nr. 9085 din 6 noiembrie 2014
Reclamanta R.C. SRL a declarat recurs împotriva sentinţei civile 4766 din 4 iulie 2014 solicitând modificarea sentinţei în baza art.304 pct.7 şi 9 şi 304/1 C.pr.civ. cu consecinţa admiterii acţiunii şi respingerea cererilor de intervenţie şi a anulării HCL 1/2012 a Municipiului Cluj-Napoca, cu plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta arată că în privinţa cererilor de intervenţie s-au făcut apărări pe motive de oportunitate, iar reclamanta a invocat doar motive de nelegalitate a hotărârii, astfel încât aceste cereri sunt nefondate.
Recurenta susţine că actul administrativ nu a fost motivat iar teza motivării implicite a fost adoptată în mod nelegal de către instanţa de fond deoarece ulterior momentului adoptării hotărârii, pârâtul şi-a însuşit criticile intervenientelor.
O altă critică priveşte imposibilitatea revocării actului administrativ intrat în circuitul civil, recurenta susţinând că atât timp cât a fost încheiat contractul de asociere, a fost predat spaţiul obiect al contractului şi au fost începute demersurile necesare punerii în în vederea amenajării unui crematoriu uman şi înfiinţării unui serviciu de incinerare umană, hotărârea de consiliu nu mai putea fi revocată, existând doar posibilitatea unei acţiuni în anularea acesteia.
Se susţine că hotărârea de Consiliu HCL 405/2011 a fost adoptată în mod legal, procedura de adoptare a cuprins şi întocmirea referatelor şi avizelor de specialitate, prevederile art.11 din Ordinul 563/1997 nu au aplicabilitate în cauză şi în mod greşit s-a reţinut de către instanţă că existenţa avizelor nu prezintă relevanţă procesuală. Se arată că hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea art.44, 46 şi 47 din OG 35/2002 , s-a parcurs procedura prealabilă, s-au iniţiat demersurile pentru începerea activităţii, nu s-a relevat existenţa unui interes imperativ al colectivităţii, iar probele administrate sunt neconcludente.
Totodată, Legea 178/2010 nu are aplicabilitate în cauză deoarece contractul de asociere este exceptat de la prevederile acestei legi conforma rt.10,11 şi 13.
Referitor la motivele de oportunitate invocate de pârâţi, acestea nu pot fi luate în considerare cât timp HCL 405/2011 a fost adoptată cu îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege.
Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că intervenientele au adus şi critici de legalitate ale HCL 405/2011 şi au arătat aspectele de legalitate ale HCL 1/2012, acestea fiind şi semnatarele plângerii prealabile ce a fost formulată împotriva HCL 205/2011.
În ceea ce priveşte teza motivării implicite, intimatele arată că deliberativul local şi-a însuşit la momentul adoptării HCL 1/2012 criticile aduse prin plângerea prealabilă şi nu doar la momentul la care s-a intentat acţiunea de către reclamantă.
Se susţine faptul că revocarea actului administrativ putea fi efectuată întrucât şi conceptul de stabilitate a raporturilor juridice face parte la rândul său din conceptul de legalitate, a fost revocat în termen de 6 luni de la data adoptării, iar consecinţele menţinerii HCL 405/2011 ar afecta interesul general al comunităţii şi ar leza normele de drept incidente.
Se arată că din interpretarea tuturor normelor legale rezultă că amplasamentul clădirii faţă de zonele protejate deşi nu era expres reglementat, aceasta nu semnifica că nu era necesară o distanţă minimă întrucât ordinul adoptat ulterior care stabileşte distanţa de minim 1000 m ar face imposibilă obţinerea de către reclamantă a avizelor pentru autorizaţia de construire obligatorie pentru edificarea obiectivului.
Astfel, reacţia negativă a societăţii civile intens mediatizată a dus la reaprecierea din partea deliberativul local asupra amplasării unui astfel de obiectiv în acea locaţie. Cele trei interveniente reprezintă societatea civilă din Cluj-Napoca pe trei paliere, respectiv locatarii zonei, părinţii din Cluj-Napoca constituiţi în asociaţie şi reprezentanţii bisericii.
Asociaţia de Govora 16 a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, arătând că a indicat atât motive de nelegalitate, cât şi de oportunitate, că apărările formulate nu sunt străine de fondul litigiului şi că HCL 1/2012 a fost adoptată ca urmare a admiterii plângerii prealabile formulată de intimată, a susţinut teza motivării implicite a actului administrativ arătând şi circumstanţele care fac ca hotărârea de consiliu 405/2011 să fie nelegală şi neoportună.
Asupra recursului, Curtea de Apel va reţine următoarele:
În ceea ce priveşte critica de recurs privitor la nemotivarea actului administrativ HCL 1/2011 se constată că această hotărâre de consiliu a fost adoptată ca urmare a unor plângeri prealabile formulate împotriva HCL 405/2011 de către Asociaţia de Proprietari …, precum şi Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, făcându-se aplicarea art.7 din Legea 554/2004. Astfel în calitate de terţ faţă de actul administrativ individual , persoanele juridice care au solicitat revocarea actului administrativ nelegal HCL 405/2011 au formulat această plângere prealabilă în termenul de 6 luni, iar HCL 1/2011 actul de revocare a fost adoptat în interiorul aceluiaşi interval de timp.
Prin plângerea prealabilă au fost invocate, atât aspecte de nelegalitate în principal respectarea Constituţiei României şi a art.8 din CEDO, a încălcării Ordinului 563/1997 şi a nerespectării unei distanţe minime a obiectivului cu destinaţia de crematoriu uman faţă de zona protejată, cât şi chestiuni de opoturnitate care rezultă din reacţia negativă a societăţii civile faţă de amplasarea acestui obiectiv, reacţie care a fost intens mediatizată şi care s-a referit în general la probleme de mediu şi la probleme de ordin moral.
Din această perspectivă teza motivării implicite a actului administrativ a fost în mod întemeiat luată în considerare de către instanţa de fond deoarece HCL 1/2011 a fost adoptată prin însuşirea tuturor considerentelor de legalitate şi oportunitate invocate în plângerea prealabilă.
Referitor la critica adusă în recurs conform căreia actul administrativ a intrat în circuitul civil şi nu mai putea fi revocat, Curtea va înlătura această apărare având în vedere că prevederile art.1 alin.6 din Legea 554/2004 sunt aplicabile în alt context decât cel al contractelor administrative unde prevederile art.8 alin.3 din Legea 554/2004 raportat la art.3 din Legea 215/2001 dau posibilitatea autorităţii publice să subordoneze principiul libertăţii contractuale principiului priorităţii interesului public, iar această regulă de drept este obligatorie şi pentru instanţele de judecată.
Pe de altă parte, deşi în baza HCL 405/2011 s-a încheiat un contract administrativ şi s-a predat un amplasament, evoluţia actelor normative, respectiv adoptarea Ordinului 119/2014 aplicabil în prezent nu dau posibilitatea continuării demersurilor de către reclamantă în vederea edificării crematoriului uman deoarece aceasta nu ar putea obţine avizul de mediu şi autorizaţia de construire pentru edificarea obiectivului stabilit în HCL 405/2011 şi a contractului administrativ.
Intrarea în circuitul civil a actului administrativ trebuie interpretată de către instanţa nu doar prin prisma încheierii contractului şi a predării amplasamentului ci prin imposibilitatea continuării demersurilor şi a faptului că obiectivul asocierii nu va mai putea fi realizat astfel încât Curtea va considera că la data adoptării HCL 1/2012 autoritatea publică locală nu era în situaţia prevăzută de art.1 alin.6 din Legea 554/2004, respectiv în acest caz intrarea în circuitul civil semnifica edificarea şi darea în folosinţă a crematoriului uman.
În ceea ce priveşte critica referitoare la nelegalitatea HCL 1/2012 prin prisma legalităţii HCL 405/2011 a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, Curtea de Apel va considera că instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a faptului că deşi nu exista o dispoziţie expresă cu privire la distanţa dintre un crematoriu uman şi o zonă protejată civilă, dreptul la un mediu curat trebuia respectată iar autoritatea publică trebuia să ia în considerare o distanţă suficientă a acestui obiectiv faţă de zona protejată chiar mai mare decât cea prevăzută de Ordinul 536/1997. Acest lucru s-a întâmplat prin Ordinul 119/2014 care a stabilit o distanţă cu mult mai mare şi anume de 1000 m, ceea ce duce la concluzia că procesul de ardere a rămăşiţelor biologice umane a fost văzut ca având un impact mai semnificativ decât activitatea de incinerare a rămăşiţelor animale, astfel că distanţa apreciată prin HCL 405/2011 era nesemnificativă şi în cazul edificării acestui crematoriu, dreptul la un mediu sănătos, protejat de Constituţie, precum şi de acte internaţionale, ar fi fost afectat. Acest drept este privit ca unul atât de important încât interesul public protejat de garantare a drepturilor cetăţenilor nu poate fi negat, astfel încât în considerarea acestui interes autoritatea publică având competenţă în domeniu, a putut adopta o hotărâre de revocare, iar în cazul în care acest crematoriu ar fi fost edificat avea posibilitatea acţiunii în anulare prevăzută de legea contenciosului administrativ.
Acest lucru face ca să nu fie relevantă incidenţa sau nu a Legii 178/2010 a parteneriatului public privat, întrucât s-a demonstrat existenţa unui interes imperativ a colectivităţii care impune revocarea unui act administrativ ce permite amenajarea crematoriului uman într-o zonă urbană aglomerată, acesta având un efect negativ asupra dreptului la un mediu sănătos.
Este de reţinut că studiul de impact realizat de către recurentă nu poate să stea la baza menţinerii HCL 405/2011 şi a considerării ca nelegală a HCL 1/2012, întrucât fiind în imediata apropiere a unor locuinţe private şi grădiniţă, impactul asupra mediului este evident.
În consecinţă, Curtea va aprecia că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute la art.304 pct.7 şi 9 C.pr.civ., şi 304/1 C.pr.civ., astfel încât va respinge recursul ca neîntemeiat şi va menţine în totalitate sentinţa civilă atacată.
