Reclamantul cetăţean indian, S.M.A.D. este posesor al permisului de şedere temporară în România nr. 0014462 emis de Autoritatea Pentru Străini prin Biroul pentru Străini Cluj, valabil până la data de I noiembrie 2005, dreptul de şedere fiindu-i acordat în scopul frecventării învăţământului superior medical.
Iniţial reclamantul a fost înmatriculat la Facultatea de Medicină Timişoara, apoi la Facultatea de medicină şi Oradea, iar din luna septembrie 2004 a dorit să se înscrie pentru continuarea studiilor în anul IV la Universitatea de Medicină şi Farmacie „1. Haţicganu” Cluj-Napoca.
în urma demersurilor administrative făcute. Ministerul Educaţiei şi Corectării prin adresa nr. 4I.509/CMJ din 17 noiembrie 2004 înaintată Rectoratului U.M.F. Cluj comunică acordul privind înscrierea la studii în cadrul acestei facultăţi a 6 studenţi străini (5 din India şi unul din Tunisia), la poziţia nr. 3 figurând reclamantul.
Reclamantul a fost înscris la U.M.F. Cluj-Napoca cliberându-i-se carnetul de student cu nr. matricol 24.268. cu viza anuală pentru anul universitar 2004 – 2005, permisele de acces pentru bibliotecă şi laboratoare, urmând cursurile, seminarele şi laboratoarele facultăţii, achitându-şi şi taxele şcolarc corespunzătoare, considerând cu bună-credinţă că este studentul acestei instituţii de învăţământ superior.
Ulterior însă, M.E.C. prin adresa nr. 44.431/CMJ din 24 noiembrie 2004. înregistrată la U.M.F. Cluj sub nr. 14.575 din 14 decembrie 2004, ca urmare solicitării dosarelor pentru care se dăduse acordul de înscriere la studiu în favoarea acestei universităţi, se
face cunoscut că dosarele a 4 cetăţeni străini au fost predate decanului Facultăţii de Medicină şi Farmacie Oradea – M. I. – şi se anulează „corespondenţa” cu nr. 41.509/CMJ din 17 noiembrie 2004.
La rândul său. U.M.F. Cluj prin adresa nr. 14.612 din 15 decembrie 2004 (în ziua următoare înregistrării adresei M.E.C.) solicită dosarul reclamantului de la Facultatea de Medicină şi Farmacie Oradea pentru clarificarea situaţiei şcolare a acestuia, demers rămas ftirâ rezultat, aşa după cum rezultă şi din adresa nr. 3.902 din 31 martie 2005. dată la care se revine tot în vederea transmiterii aceluiaşi dosar al reclamantului.
La data de 29 martie 2005 reclamantul a fost exmatriculat de la Facultatea de medicină şi Farmacie Oradea, reţinându-se ca motive principale: încălcarea legislaţiei privind transferările de studenţi între instituţiile de învăţământ şi absenţe nemotivate în perioada 1 octombrie 2004 – 28 martie 2005. perioadă în care reclamantul urma cursurile la U.M.F. Cluj-Napoca.
Ca urmare a acestor situaţii. Biroul pentru Străini al Judeţului Cluj întocmeşte nota nr. 252063 din 22 aprilie 2005 prin care informează autoritatea pentru străini că deşi reclamantul este posesorul unui permis de şedere valabil până la I noiembrie 2005, fiind student în anul IV la U.M.F. Cluj, prin transfer de la Universitatea Oradea, aflat în evidenţa acestei autorităţi cu dosarul personal nr. 110434. la data de 19 aprilie 2004 Prorectoratul U.M.F. Cluj a comunicat că studentul a fost înmatriculat provizoriu şi cum nu a îndeplinit condiţiilc legale nu a fost înmatriculat definitiv, având posibilitatea de a se înscrie la această instituţie în anul universitar 2005 – 2006.
Având în vedere cele mai sus expuse, s-a considerat că reclamantul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 58 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002 care a stat la baza acordării permisului de şedere şi se propune revocarea dreptului de şedere în România.
Prin actul nr. 39.819/S4 din 29 aprilie 2005, Serviciul de Reglementare a Şederii Temporare şi a Şederii Permanente a Străinilor din cadrul Autorităţii pentru Străini s-a aprobat revocarea dreptului de şedere pentru reclamant, transmiţându-se Biroului pentru Străini Cluj punerea în aplicare a măsurii, ceea ce s-a şi produs prin emiterea deciziei contestate.
Problemele pe care instanţa Ic are de rezolvat privesc legalitatea şi temeinicia deciziei de revocare a dreptului de şedere în România, în condiţiile concrete ale situaţiilor de fapt reţinute şi în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3 din O.U.G. nr. 194/2002 aprobată prin Legea nr. 357/2003, modificată şi completată prin Legea nr. 482/2004 rezultă că străinii care locuiesc legal în România se bucură de protecţia generală a persoanelor, a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi. precum şi de drepturile prevăzute în tratatele internaţionale la care România este parte, iar pe de altă parte, străinii aflaţi legal în România se pot deplasa liber sau îşi pot stabili reşedinţa oriunde pe teritoriul României. Străinii cuprinşi în învăţământul de toate gradele au acces la activităţile şcolare şi de instruire în societate corespunzător dispoziţiile alin. (6) al aceluiaşi articol.
Corelativ acestor drepturi, cât şi a celor care decurg din exercitarea acestora, străinii au şi obligaţii înscrise în art. 4 al aceluiaşi act normativ, principala referindu-se la respectarea legislaţiei române, cât şi a scopului pentru care li s-a aprobat şederea şi să depună toate diligenţele pentru îndeplinirea obiectivului, până la expirarea perioadei respective.
Numai dacă se pun în relaţie drepturile şi obligaţiile izvorâte de acest act normativ, se poate răspunde corect dacă autorităţile române au procedat legal în luarea deciziei de revocare a dreptului de şedere temporară a reclamantului pe teritoriul României sau nu.
Dreptul la învăţătură este garantat de României prin art. 32 care în alin. (6) garantează şi autonomia universitară.
Trebuie menţionat că reclamantul se află în mod legal în România, pentru studii la forma „cu plată” (cont propriu valutar), în baza scrisorii de accept la studii eliberată de M.E.C. cu nr. 80762/1999, iar studiile superioare de medicină au ca durată în România cel puţin 6 ani.
Art. 59 din actul normativ arătat prevede că străinul căruia i s-a acordat, sau după caz i s-a prelungit dreptul de şedere în scop de studii în România, poate schimba profilul de studiu sau al specializării. în conformitate cu legislaţia în vigoare. Cu atât mai mult există posibilitatea transferării de la o unitate de învăţământ la alta, evident cu rcspectarca normelor şi regulamentelor universitare.
în acestc condiţii este în afara oricăror dubii că în urma demersurilor făcute în scopul transferării sale de la Facultatea de medicină şi Farmacie Oradea la Universitatea „luliu Haţieganu*’, reclamantul a fost înmatriculat ca student în anul IV şi a urmat cursurile, seminariile, laboratoarele şi a efectuat stagiul de practică la această facultate, aşa după cum rezultă din înscrisurile emanate de la aceasta.
înscrierea la studii s-a făcut pentru reclamant în baza acordului cu nr. 41.509/CMJ din 17 noiembrie 2004 emis de M.E.C.. astfel că adresa ulterioară prin care este informat rectoratul că dosarele studenţilor străini au fost predat decanului M. I. de la Universitatea din Oradea şi că anulează, „corespondenţa” anterioară nu îi poate fi imputabilă reclamantului.
Clarificarea situaţiei acestuia din punct de vedere administrativ este posibilă, în condiţiile şi cu rcspectarca normelor din regulamentele universitare, care însă nu pot prevedea o interdicţie a dreptului de a alege instituţia de învăţământ superior pe care înţelege să o urmeze orice persoană dacă îndeplineşte condiţiile şi criteriile necesare, mai ales in sistemul de pregătire cu plată (pe cont propriu valutar).
Dispoziţiile art. 75 din O.U.G. nr. 194/2002 modificată şi completată, prevăd cazurile de anulare şi rcvocare a dreptului de şedere în România pentru străini.
Din interpretarea acestui text rezultă că pentru a fi revocat dreptul de şedere temporară trebuie să fie îndeplinite mai multe condiţii, respectiv să se constate că în urma verificărilor specifice efectuate de organele competente ori a sesizărilor primite de la alte autorităţi competente potrivit legii, că străinul nu mai îndeplineşte condiţiile pe baza cărora i-a fost prelungit dreptul de şedere ori nu mai respectă scopul pentru care i-a fost acordat acest drept.
în privinţa reclamantului, actele dosarului, inclusiv constatările Biroului pentru Străini Cluj atestă că se află temporar pe teritoriul României pentru studii în baza scrisorii de acceptare la studii emisă de M.E.C. cu nr. 80762/1999, acord care a fost reconfirmat la solicitarea U.M.F. Cluj prin adresa nr. 41.509/CMJ/2004 a aceluiaşi minister.
Acest acord nu a fost retras niciodată după urmarea unei proceduri care să-i fie opozabilă reclamantului şi de altfel, el a respectat scopul pentru care i-a fost acordat acest drept, urmând cursurile de medicină ale Universităţii Cluj în anul universitar 2004 -2005.
Instanţa nu a fost sesizată cu privire la legalitatea hotărârii de exmatriculare a reclamantului de la cealaltă facultate. însă nu se poate face abstracţic de aceasta deoarece, în contextul general al speţei, acest fapt a dat o turnură defavorabilă situaţiei reclamantului în legătură cu dreptul lui de şedere temporară în România
Prin urmare, acest fapt nu poate fi pus în legătură cu condiţia de revocare ce vizează obligaţia pentru cetăţeanul străin de a respecta scopul pentru care i-a fost acordat dreptul de şedere, atâta timp cât reclamantul a urmat cursurile universitare, promovându-şi examenele la Facultatea de Medicină din Cluj, iar chestiunile administrative care în final au condus la nerealizarea formalităţilor de transfer nu îi sunt imputabile acestuia.
Mai trebuie remarcat că în aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţia României, în speţă fiind vorba de o situaţie care vizează drepturile fundamentale ale omului, au prioritate reglementările internaţionale astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 2 ale Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale semnată de România şi ratificată la 20 iunie 1994.
Este relevantă poziţia C.E.D.O. în privinţa dreptului la instruire, în sensul că acest drept necesită prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, care însă nu trebuie niciodată să aducă atingere esenţei acestui drept şi nici să lovească în alte drepturi consacrate prin convenţie (Hotărârea C.E.D.O. din 23 aprilie 1968 – cazul lingvistic belgian).
Cu atât mai mult, în prezentul dosar, derularea activităţilor administrative în privinţa transferului reclamantului nu pot să-i afecteze acestuia dreptul la instruire atâta timp cât nu s-a demonstrat vinovăţia acestuia în împiedicarea finalizării lor.
Aşa fiind, având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 82 din
O.U.G. nr. 194/2002 modificată şi completată prin Legea nr. 482/2004, acţiunea reclamantului este considerată întemeiată urmând a fi admisă ca atare, cu consecinţa anulării deciziei de revocare a dreptului de şedere în România realizată prin dispoziţia de părăsire a teritoriului arătată, dispunându-se totodată înapoierea permisului de şedere emis pe numele reclamantului.
C.A. Cluj, s. com., cont. adm. şi fisc., sentinţa nr. 545 din 19 septembrie 2005, în B.J. 2005, p. 375
