Prin sentinţa civilă nr.608/CA/25.04.2008 Tribunalul I a ş i a admis acţiunea în administrativ formulată de E. N. H., în contradictoriu cu Primarul Municipiului I şi s-a anulat dispoziţia Primarului Municipiului I cu nr. 2243/06.11.2007. În motivarea sentinţei s-a reţinut că, potrivit Legii nr. 421/2002 actualizată, art. 7 lit. b prin vehicul abandonat se înţelege vehiculul de orice categorie aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ teritoriale de cel puţin 1 an, al cărei proprietar sau deţinător legal este cunoscut însă există indicii temeinice, determinat de starea improprie circulaţiei acestuia pe drumurile publice, din care rezultă intenţia neechivocă a proprietarului sau deţinătorului legal de a renunţa la exercitarea drepturilor sale asupra vehiculului. Autovehiculul petentului nu poate fi încadrat în categoria autovehicul abandonat pentru următoarele considerente: În data de 08.08.2007 a fostridicat autovehiculul, petentului întocmindu-i-se în prealabilprocesul verbal de contravenţieseria C nr. 106/08.08.2007. În ce priveşte starea fizică a autovehiculului se consemnează „necorespunzătoare, caroserie uzată, degradată, motor descompletat, explodate”. Din planşele foto prezentate nu rezultă de asemenea că starea autovehiculului nu poate fi considerată improprie circulaţiei pe drumurile publice, fiind deficienţe care pot fi remediate la service. De asemenea nu există nici un fel de probe care să denote intenţia reclamantului „neechivocă de a renunţa la exercitarea drepturilor sale asupra vehiculului”. Acesta a arătat că foloseşte ocazional maşina şi nu a intenţionat nici un moment să renunţe la ea. Mai mult încă din 09.08.2007 reclamantul s-a adresat cu plângere împotriva măsurii ridicării autoturismului, manifestându-şi foarte clar intenţia de a renunţa la acest autovehicul, anterior emiterii deciziei contestate. Instanţa constată de asemenea că nu s-a respectat procedura privind declararea autovehiculului abandonat ceea ce duce implicit la nelegalitatea deciziei contestate. Astfel, conform art. 12 din H.G. nr. 156/2003, în cazul vehiculului abandonat primarul trebuie să-l someze în scris pe proprietar să-şi ridice vehiculul de pe domeniul public. Dispoziţia de declararea bunului abandonat nu poate fi date decât după expirarea termenului prevăzut de art. 12 conform art. 13. Deşi somaţia emisă reclamantului (fila 44) i-a fost comunicat acestuia la 04.08.2007 procesul verbal de constatare a fost întocmit la doar 3 zile purtând data 08.08.2007 care se suprapune peste data de 04.07.2008, în aceiaşi zi fiindu-i ridicat petentului autoturismului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Primarul Municipiului I susţinând că instanţa a anulat în mod greşit actul administrativ contestat, fără a se referi în mod strict la poziţia 30 din anexa ce face parte integrantă din act, instanţa dând astfel mai mult decât s-a cerut. Cu privire la legalitatea şi temeinicia actului administrativ se arată că acesta a fost emis cu respectarea prevederilor Legii 421/2002 şi a Normelor Metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr.156/2003. Intimatul a depus la dosar întâmpinare redactată în versuri prin care îşi exprimă punctul de vedere asupra cauzei. Analizând actele şi lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate şi în lumina dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este fondat sub următoarele aspecte. În mod corect a apreciat instanţa de fond că nu a fost respectată procedura privind declararea ca „abandonat” a autovehiculului reclamantului, instituită prin H.G. nr. 156/2003 şi cu respectarea termenelor legale. Prin Dispoziţia nr. 2253/6.11.2007 emisă de Primarul Municipiului I s-au trecut, însă, în domeniul privat al Municipiului I, un număr de 30 vehicule abandonate, cuprinse în Anexa 1, cel al reclamantului figurând la poziţia nr. 30. Acţiunea în contencios administrativ a fost formulată numai de către reclamantul E. N. H. şi doar în privinţa acestuia s-au întreprins verificări cu privire la respectarea procedurii legale la emiterea deciziei Primarului, astfel încât, admiţând acţiunea, instanţa trebuia să anuleze dispoziţia 2253/6.11.2007 a Primarului Municipiului I doar în partea ce se referă la autovehiculul reclamantei, identificat la poziţia 30. Ca atare, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentinţa şi va anula parţial actul contestat, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
