– Legea nr. 50/1991;
– Cod procedură civilă: art. 3041.
Este nefondată acţiunea prin care se solicită aplicarea unei amenzi pe fiecare zi de întârziere pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care s-a dispus eliberarea unei autorizaţii de construire, atâta timp cât reclamantul nu a îndeplinit obligaţiile impuse prin certificatul de urbanism ulterior.
(Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de administrativ şi fiscal,
decizia nr. 154 din 29 ianuarie 2009)
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava şi înregistrată sub nr. 1988/86/2008 din 9 aprilie 2008, reclamantul Z.V., în contradictoriu cu primarul comunei M., judeţul Suceava, a solicitat amendarea acestuia cu 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, până la punerea în a sentinţei nr. 405 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1409 din 11
octombrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, cât şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale, daune morale şi cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prin sentinţa nr. 405 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Suceava, pârâta Primăria comunei M. – prin primar, a fost obligată să-i elibereze autorizaţia de construire, hotărârea fiind rămasă definitivă şi irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâtă prin decizia nr. 1409 din 11 octombrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, dar, cu toate acestea, nici până în prezent nu i s-a eliberat autorizaţia de construcţie, motiv pentru care a suferit prejudicii materiale şi morale.
Prin sentinţa nr. 184 din 3 iulie 2008 a Tribunalului Suceava, s-a admis în parte acţiunea şi s-a dispus aplicarea pârâtului a amenzii de 20% din salariul minim brut pe fiecare zi de întârziere până la executarea sentinţei nr. 405 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă şi irevocabilă. Totodată, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului 700 lei despăgubiri şi 344 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei soluţii au formulat recurs ambele părţi, dosarul fiind înregistrat la Curtea de Apel Suceava sub nr. 1988/86/2008 din 11 decembrie 2008.
în motivarea recursului, reclamantul Z.V. a arătat că cererea sa a fost admisă doar în parte, fiind respinsă nejustificat cererea de acordare de daune morale, daune cuvenite datorită sentimentelor de frustrare şi neputinţă faţă de autorităţile locale pe care le-a sesizat.
în motivarea recursului promovat de primarul comunei M. s-a arătat că nu sunt întemeiate susţinerile reclamantului privind refuzul nejustificat de a-i elibera autorizaţia de construire, aceasta fiind făcută conform dispoziţiilor Legii nr. 50/1991.
Examinând recursurile sub raport de motivele invocate, Curtea de Apel Suceava -Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 154 din 29 ianuarie 2009, a respins ca nefondat recursul reclamantului, a admis recursul pârâtului, a modificat sentinţa şi, în rejudecare, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând următoarele:
Reclamantul a solicitat daune datorită refuzului nejustificat al primarului comunei M. de a-i elibera autorizaţie de construcţie.
Din înscrisurile prezentate la dosar nu rezultă un astfel de refuz, în fond reclamantului i s-a eliberat un certificat de urbanism (fila 103 dosar fond) în care au fost menţionate anumite condiţii pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie. Unele dintre aceste cerinţe au fost considerate nejustificate de către reclamant, în aceste condiţii însă calea de urmat de către reclamant nu era aceasta, ci demonstrarea nelegalităţii obligării la emiterea acelui aviz.
Pe de altă parte, nu trebuie omisă nici atitudinea reclamantului care a edificat în parte locuinţa fără a deţine autorizaţie de construire obligatorie conform Legii nr. 50/1991. ’
Concluzionând, în cauză nu este vorba de refuzul eliberării unei autorizaţii de construire, câtă vreme reclamantul nu a depus cererea şi înscrisurile cerute în acest sens, dar fie nu i s-a răspuns, fie acest răspuns a fost negativ în mod justificat.
în aceste condiţii, Curtea apreciază că recursul promovat de pârâtul L.D., primarul comunei, este întemeiat conform dispoziţiilor art. 3041 C. pr. civ., motiv pentru care l-a admis, urmând a modifica hotărârea instanţei de fond în sensul respingerii cererii reclamantului ca nefondată.
în ceea ce priveşte recursul reclamantului privind daunele morale, acesta a fost respins ca şi consecinţă a respingerii cererii sale.
