Prin sentinţa nr. 220/CA/2010, instanţa respins excepţia nulităţii şi acţiunea formulată, reţinând că :
Prin HCL Popeşti nr.28/10.06.2009, s-a hotărât aprobarea schimbării reclamantului Şocander Claudiu din funcţia de viceprimar al comunei Popeşti. Hotărârea a fost fundamentată pe disp.art.36 al.9 şi art.57 al.4 din Legea nr.215/2001.
Înainte de a se adresa instanţei de administrativ cu acţiune în anulare, reclamantul a uzat de procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, aşa cum rezultă din plângerea aflată la fila 6 dosar.
Hotărârea de consiliu local atacată a fost adoptată în şedinţă extraordinară de lucru a Consiliului Local Popeşti din data de 01.06.2009, consilierii locali fiind convocaţi în scris, aşa cum rezultă din convocatorul înregistrat sub nr.159 din 28 mai 2009, aflat la fila 19 dosar.
Conform disp.art.39 al.2 şi 3 din Legea nr.215/2001, „consiliul local se poate întruni şi în şedinţe extraordinare, la cererea primarului sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor consiliului. Convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unităţii administrativ-teritoriale, cu cel puţin 5 zile înainte şedinţelor ordinare sau cu cel puţin 3 zile înainte de şedinţele extraordinare”, iar potrivit disp.art.44 al.1 din acelaşi act normativ, „proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local nu pot fi dezbătute daca nu sunt însoţite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum şi de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 39 alin. (2) si (4)”.
Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa urmează să constate că motivele de nulitate ale hotărârii atacate, invocate de reclamant, constând în lipsa avizului comisiei de specialitate, precum şi respectarea termenului de 3 zile pentru convocarea consilierilor locali, sunt nefondate, ţinând cont de faptul că hotărârea atacată a fost adoptată în şedinţă extraordinară. De asemenea, nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la obligativitatea comunicării materialelor scrise, precum şi la şedinţei de consiliu, invocate prin acţiune, nu pot fi reţinute ca fiind fondate, întrucât reclamantul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă a încălcării caracterului public al şedinţei şi nici a necomunicării materialelor în discuţie.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa urmează să constate că, în conformitate cu disp.art.57 alin.4 din Legea nr.215/2001, „schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie”. Ori, din procesul verbal al şedinţei din data de 01.06.2009, aflat la fila 22 dosar, precum şi din convocatorul aflat la fila 19, rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, respectiv procentul pentru propunerea şi votarea schimbării din funcţie a viceprimarului.
Temeiul de drept de care se prevalează reclamantul în susţinerea acţiunii, respectiv art.69 din Legea nr.393/2004, nu este incident în cauză, întrucât acest text de lege vizează eliberarea din funcţie a viceprimarului, ca sancţiune disciplinară aplicată pentru abateri grave şi repetate. Ori, prin hotărârea atacată, nu s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantului ca urmare a aplicării unor sancţiuni disciplinare, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 57 al.4 din Legea nr.215/2001. Mai mult, art.69 al.5 din Legea nr.393/2004 face trimitere la modalitatea de eliberare din funcţie a viceprimarului prevăzută de Legea nr.215/2001. Prin urmare, procentele de două treimi din numărul consilierilor locali în funcţie, precum şi procedura şi motivele de eliberare din funcţie enunţate în art.69 din Legea nr.393/2004, nu sunt aplicabile în cauză.
În ceea ce priveşte motivul invocat de reclamant, constând în neaprobarea în şedinţa următoare a procesului verbal de şedinţă din data de 01.06.2009, pe lângă faptul că nu a dovedit această susţinere, legiuitorul nu a prevăzut, sub sancţiunea nulităţii absolute, neîndeplinirea acestei formalităţi.
Văzând această stare de fapt şi ţinând cont de dispoziţiile Legii nr.215/2001, precum şi de faptul că hotărârea de consiliu local a fost vizată de legalitate de către Instituţia Prefectului – Judeţul Bihor, aşa cum rezultă dina dresa nr. 7032/15.06.2009, aflată la fila 21 dosar, instanţa urmează să respingă, ca nefondată, excepţia de nulitate absolută a hotărârii de consiliu local, invocată, şi totodată va respinge ca neîntemeiată şi acţiunea în anulare îndreptată împotriva acestei hotărâri.
Ca o consecinţă a respingerii acţiunii în anulare a Hotărârii Consiliului Local Popeşti nr.28/01.06.2009, instanţa urmează să respingă şi celelalte capete de cere, privind reintegrarea reclamantului în funcţia de viceprimar şi de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor materiale şi la daune morale. Totodată, constatând temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate şi ţinând cont că reclamantul nu a invocat alte aspecte de nelegalitate a actelor subsecvente emiterii hotărârii, respectiv a hotărârii de consiliu local de numire a noului viceprimar, limitându-se doar la a invoca anularea acestora ca un efect al anulării HCL Popeşti nr.28/01.06.2009, instanţa urmează să respingă şi aceste capete de cerere.
Ca urmare a admiterii acţiunii, prin prisma disp.art.274 C.pr.civ., va obliga reclamantul la plata, în favoarea pârâtului, a sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat..
Hotărârea a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 307/CA/2010 – R a Curţii de Apel Oradea.
