O.G. nr. 59/2003, art. 4
C. proc. fiscală, art. 12
Sunt scutite de la plata drepturilor de import bunurile personale introduse de către persoanele fizice care îşi muta domiciliul sau reşedinţa, după caz, dintr-o ţara terţă pe teritoriul Românie.
Scutirea este limitată la bunurile personale care au fost în posesia persoanei interesate şi au fost utilizate de aceasta la locul vechiului domiciliu sau vechii reşedinţe, cel puţin 6 luni înainte de data la care a încetat sa aibă domiciliul ori reşedinţa în ţara terţă de provenienţă. Excepţie de la aceasta reguia fac cazurile particulare justificate de circumstanţe, aprobate de autoritatea vamală sau de Ministerul Afacerilor Externe.
C.A. Alba-lulia, Secţia de administrativ şi fiscal ’ Decizia nr. 428 din 5 noiembrie 2007
Reclamantul X a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Direcţia Regională Vamală anularea deciziei nr. 3/2007 emisa de D.G.F.P., a procesului-verbal de control nr. 18323/2006, exonerarea de plata sumei de 7.261 lei reprezentând TVA, accize, majorări de întârziere. Reclamantul a motivat cererea pe faptul ca Ministerul Afacerilor Externe prin adeverinţa eliberată a acordat
scutirc de plata drepturilor de import pentru autoturismul achiziţionat la finalizarea misiunii ONU în Kosovo şi în mod greşit s-au calculat taxele.
Secţia comercială şi contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentinţa nr. 1434/c/5 06 2007 a admis cererea reclamantului, a anulat actele atacate. Instanţa a reţinut prin considerentele expuse ca reclamantul se încadrează în situaţia prevăzută de art. 4 lit. a) şi art. 11 din O.G. nr. 59/2003, datorită împrejurării ca MAE avea abilitatea ca pentru circumstanţe speciale să acorde derogări privind scutirea de plata taxelor vamale. Instanţa a avut în vedere şi buna credinţă a reclamantului, faţă de cunoaşterea situaţiei bunului importat şi regimul juridic căruia i se supune dinpunctul de vedere al taxelor de import.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele pârâte solicitând modificarea hotărârii şi respingerea acţiunii. Recursurile au fost motivate în drept pe prevederile art. 304 pct. 9, 304 1 C. proc. civ. şi sunt scutite de plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
D.R.V. arată prin motivele de recurs că în cauză nu se aplică principiul bunei-credinţe deoarece înseamnă că toţi contribuabilii ar fi exoneraţi de plata taxelor. Organul vamal urmăreşte aplicarea corectă a legislaţiei fiscale pentru fiecare contribuabil.
D.G.F.P. arată prin motivele de recurs formulate ca reclamantul nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 3, 4, 11 din O.G. nr. 59/ 2003, întrucât bunul a fost achiziţionat ulterior datei la care persoana fizică şi-a stabilit domiciliul în România şi după data încheierii misiunii, astfel că nu poate beneficia de scutire de plata drepturilor de import.
Analizând sentinţa atacată sub aspectul recursurilor declarate, Curtea a constatat că recursurile sunt nefondate.
La data de 8.02.2006 reclamantul a importat autoturismul Ford Mondeo pentru care Biroul vamal a emis chitanţa nr. 297/2006 privind acordarea regimului tarifar de scutire pentru drepturile de import, potrivit art. 3,4, 11 din O.G. nr. 59/2003 aprobată prin Legea nr. 545/2003, în prezent abrogată prin Legea nr. 241/2007, în baza adeverinţei nr. H-l/999/2280/27.01.2006 eliberată de Ministerul Afacerilor Externe.
în adeverinţă se menţionează că reclamantul a participat la misiunea ONU în Kosovo, în perioada 20.06.2004-20.12 2005. în act se stabileşte că reclamantul este exceptat de la aplicarea prevederilor art. 4 lit. a) din O.G. nr. 59/2003, iar adeverinţa a fost eliberată pentru a fi folosită la vama.
în urma controlului ulterior al adeverinţei, vama a constatat că bunul importat nu se încadrează în condiţiile cerute de art. 3 din lege şi au fost
calculate drepturile de import aferente constând în accize, TVA şi majorări de întârziere.
O.G. nr. 59 din 22 august 2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, stabileşte cazurile în care, datorită unor circumstanţe speciale, se acordă scutirea de la plata drepturilor de import sau a drepturilor de export pentru unele bunuri introduse ori scoase din ţara.
Sunt scutite de la plata drepturilor de import bunurile personale introduse de către persoanele fizice care îşi muta domiciliul sau reşedinţa, după caz, dintr-o ţara terţă pe teritoriul României (art. 3).
Scutirea este limitată la bunurile personale care au fost în posesia persoanei interesate şi, fiind vorba de bunuri neconsumptibile, au fost utilizate de aceasta la locul vechiului domiciliu sau vechii reşedinţe, după caz, cel puţin 6 luni înainte de data la care a încetat să aibă domiciliul ori reşedinţa, după caz, în ţara terţă de provenienţă. Excepţie de la aceasta regulă fac cazurile particulare justificate de circumstanţe, aprobate de autoritatea vamală sau de Ministerul Afacerilor Externe, după caz (art. 4).
Pot beneficia de scutire de la plata drepturilor de import doar persoanele fizice care au avut domiciliul sau reşedinţa în afară României cel puţin 12 luni consecutive. Ministerul Administraţiei şi Internelor sau Ministerul Afacerilor Externe poate acorda derogări de la prevederile alin. (1) în baza unei declaraţii pe propria răspundere din care să rezulte ca intenţia de a avea domiciliul sau reşedinţa, după caz, în afară României pentru o perioada de cel puţin 12 luni consecutive a fost reală (art. 5).
Organele vamale susţin ca reclamantul nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 4 din lege pentru a beneficia de regim vamal preferenţial. Cu toate acestea, bunul importat de reclamant îndeplineşte condiţiile cerute de dispoziţiile art. 4 alineatul ultim din lege, ce instituie o excepţie de la situaţiile stabilite şi anume cazurile particulare justificate de circumstanţe, aprobate de autoritatea vamală sau de Ministerul Afacerilor Externe.
în condiţiile în care adeverinţa a fost eliberată la data de 27.01.2006, se cunoştea la Minister împrejurarea că se definitivase misiunea, ceea ce justifică situaţia particulară de exceptare de la plata taxelor de import.
Dacă legea stabileşte această facilitate şi o dă în competenţa de apreciere şi acordare a Ministerului, iar actul este în fiinţa, reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de scutire de drepturile de import.
Principiul bunei-credinţe este consacrat de art. 12 C. proc. fisc., constând în aceea că relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă, în scopul realizării cerinţelor legii.
Reclamantul în momentul în care a efectuat importul bunului, în baza adeverinţei eliberate de minister, a avut reprezentarea ca bunul respectiv este scutit de plata drepturilor de import şi a acţionat în baza drepturilor conferite de acest act.
în consecinţă, bunul importat de reclamant se încadrează în situaţia de excepţie reglementată de dispoziţiile art. 4 lit. a) din O.G. nr. 59/2003 ce instituie o excepţie de la situaţiile stabilite şi anume cazurile particulare justificate de circumstanţe, aprobate de autoritatea vamală sau de Ministerul Afacerilor Externe, după caz.
