Art. 16 din Legea nr. 115/1996 stabileşte obligaţia pentru instanţă de a cita părţile care au fost chemate în faţa agenţiei, textul fiind de strictă interpretare, fără posibilitatea de a invoca o complinire a lipsurilor prin alte modalităţi.
Prin decizia nr. 1151/2.03.2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia administrativ şi fiscal a casat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, reţinând că în cauză trebuia să fie conceptate şi citate soţia pârâtului, V M, şi soacra acestuia, C C, faţă de care A.N.I. a dispus în mod legal extinderea verificărilor, ca urmare a declaraţiei făcute de V G referitoare la deţinerea bunurilor proprii şi comune împreună cu soţia sa şi înstrăinarea unor bunuri ale sale către fiica, ginerele şi soacra sa. În aceste condiţii judecarea cauzei trebuie realizată în cadrul procesual determinat prin includerea soţiei şi soacrei pârâtului, cu ocazia rejudecării instanţa de fond urmând să reexamineze şi să administreze probele ce se impun faţă de conţinutul actului de sesizare al ANI, în raport de toate persoanele vizate de cercetarea ANI.
Potrivit art. 34 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, care a modificat şi completat Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate – „(2) Actele şi lucrările efectuate în cadrul Agenţiei, rămase definitive până la publicarea Deciziei nr. 415 din 14 aprilie 2010 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, rămân valabile. (3) Probele administrate şi actele procesuale efectuate la instanţe şi organe de urmărire penală înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se menţin”.
Văzând şi dispoziţiile deciziei de casare, Curtea are competenţa legală de a continua soluţionarea cauzei de faţă, deşi în prezent ANI nu mai are competenţa de a sesiza direct instanţa cu solicitarea de confiscare a averii.
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 258 din 27 aprilie 2011
Prin sesizarea înregistrată la data de 17.02.2009 sub nr. 165/46/2009, Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) a solicitat Curții de Apel Pitești să dispună confiscarea de la pârâtul V.G.C. a sumelor de 454.805 Euro, 1.580 USD și 145.420 lei, precum și a unei cote părți în valoare de 2.171.109 lei din averea dobândită de acesta cu caracter nejustificat.
în motivarea sesizării reclamanta a arătat că pârâtul V.G.C. a avut calitatea de ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de comisar șef și funcția de șef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare Vehicule până în luna iunie 2008 când, față de acesta și de alți angajați ai SPCRPCîV, s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003, grup constituit în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție și în cadrul căruia pârâtul și-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani primite de acestea și împărțite ulterior între membrii grupului infracțional, obținerea frauduloasă a permisului de conducere.
Organele de urmărire penală au instituit sechestrul asigurator asupra sumelor de 454.805 Euro, 1.580 USD și 145.420 lei – identificate în urma percheziției domiciliare efectuate la VGC la data de 13.06.2008, precum și a următoarelor bunuri aflate în proprietatea pârâtului: casă și teren, situate în municipiului Pitești, str. T., și autoturism marca Toyota Corola, acesta din urmă lăsat în custodia soției pârâtului.
în aceste condiții, A.N.I. s-a sesizat asupra faptului că pârâtul a dobândit o avere care depășește veniturile realizate de acesta și familia sa.
Ca atare, procedând și la verificarea membrilor familiei pârâtului, respectiv a soției, a soacrei, a fiului, precum și a fiicei și ginerelui acestuia, A.N.I. a constatat că averea dobândită de aceștia depășește veniturile lor în perioada 2000-2008, perioadă în care pârâtul a ocupat o funcție publică cu statut special.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009, Curtea de Apel Pitești a dispus citarea în calitate de reclamant a Agenției Naționale de Integritate și a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar în calitate de pârâți pe VGC, VSG, PAE și PC, doar pentru aceștia reținându-se că există dovezi de convocare în fața agenției, așa cum se prevede în art. 16 din Legea nr. 115/1996. Susținerea reprezentantului ANI în sensul că există dovezi de convocare și în privința celorlalte persoane indicate în sesizare – VM și CC – prin aceea că s-a prezentat avocatul ales în baza împuternicirii avocațiale ( care cuprinde numele tuturor acestora), nu a fost primită, întrucât art. 16 din Legea nr. 115/1996 stabilește obligația pentru instanță de a cita părțile care au fost chemate în fața agenției, textul fiind de strictă interpretare, fără posibilitatea de a invoca o complinire a lipsurilor prin alte modalități.
Prin încheierea din ședința publică din 6 mai 2009, Curtea a dispus conceptarea lui VGC ca pârât, și a lui VSG, PAE și PC ca intervenienți forțați, stabilindu-se încă o dată faptul că VM și CC nu vor fi conceptate și citate pentru că nu s-a făcut dovada chemării lor în fața ANI, așa cum se arată la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 115/1996/R.
Instanța a încuviințat pârâtului VGC, precum și membrilor familiei acestuia, VSG, PEA și PC, probele cu înscrisuri, testimonială și cu expertiza contabilă.
Prin sentința nr. 190/R-Cont/4.11.2009, Curtea de Apel Pitești – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis în parte sesizarea reclamantei A.N.I. în contradictoriu cu pârâții VGC, VSG, PEA și PC și a dispus confiscarea sumelor de 458.805 Euro, 1.580 USD și 29.345 lei din averea pârâtului VGC.
în motivarea sentinței s-a reținut că martorii audiați în cauză au declarat că soții PAE și PC au obținut, fie ca dar de nuntă, fie cu prilejul botezului fiicei lor, sume însemnate de bani. Astfel, martorul GC a relatat că a participat la nunta organizată la Cornul Vânătorului, sala fiind arhiplină, ea personal ca și ceilalți comeseni dăruind 10.000.000 ROL. Și șefa de sală la Cornul Vânătorului (martorul BE), a declarat că au participat circa 1000 de persoane, observând faptul că urna în care s-au adunat plicurile cu darul de nuntă era plină, cunoscând că acesta era în jurul sumei de câte 1000 lei RON.
La fel, un alt participant, MI, a relatat că a fost un dar de nuntă consistent, personal oferind 20.000.000 lei ROL, ca și restul comesenilor.
Și la botezul care a avut loc în octombrie 2007 s-a oferit un dar substanțial în jur de 300 EURO, după cum declară martorul MVe, respectiv 400 EURO – martorul PMB, cei doi apreciind că au oferit cele mai mici sume comparativ cu ceilalți participanți.
Numărul de participanți ca fiind de 960 de persoane la nuntă și 170 de persoane la botez este atestat și de adeverințele emise de organizatorii evenimentelor.
După administrarea probei testimoniale și a celei cu înscrisuri (depuse cu borderou la 3.06.2009), s-a încuviințat efectuarea unei expertize cotabile pentru a se identifica toate veniturile menite să justifice averea dobândită în perioada 2006 – 2009, atât de către pârât, cât și de către intervenienții forțați, precum și să verifice dacă sumele reținute de agenție reflectă realitatea și să se stabilească care ar fi fost veniturile reale ale părților.
Din expertiza efectuată de expertul CG, cu participarea expertului consilier MM, a rezultat că VC, împreună cu soția sa, au realizat venituri totale de 685.145 lei, VSG justifică suma de 431.113 lei, iar PAE și PC au obținut venituri totale de 1.048.308 lei, toate acestea fiind dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
S-a precizat că VSG nu justifică bunurile dobândite pentru suma de 29.345 lei, iar VC nu justifică suma de 454.805 EURO și 1850 USD, cealaltă suma de 145.420 lei din actul de sesizare fiind acoperită de diferența de 195.921 lei între veniturile realizate și bunurile și valorile dobândite.
Cei doi experți au luat în considerare în mod corect fișele fiscale, cât și actul de donație notarial nr. 2406/2005 prin care bunica lui VSG a donat prețul vânzării apartamentului din București. Au fost avute în vedere datele rezultate din contractele de cont curent, de economii și transferurile unor bunuri, dându-se eficiență înscrisurilor sub semnătură privată din care rezultă primirea unor împrumuturi sau donații de către VSG. Ca urmare a faptului că înscrisurile respective nu au fost anulate pe calea dreptului comun, ele produc efecte juridice, interpretare ce se desprinde și din dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 care, referindu-se la posibilitatea expertizării unor bunuri care fac obiectul unui act autentic, condiționează acest fapt de anularea prealabilă de instanța judecătorească.
Concluzionând în sensul că toate probele administrate în cauză, cu referire expresă la declarațiile martorilor și concluziile raportului de expertiză, converg spre faptul că sumele nejustificate sunt de 454.805 Euro și 1560 USD (sume identificate cu prilejul percheziției domiciliare, ce fac obiectul sechestrului asiguratoriu dispus de DNA), cât și parte din suma în lei, obiect al aceluiași sechestru, respectiv 29.345 lei, (diferența de până la 145.420 lei având justificare legală), Curtea de Apel, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 coroborat cu art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 144/2007, a admis în parte sesizarea ANI și a dispus confiscarea sumelor de 458.805 Euro, 1580 USD și 29.345 lei din averea pârâtului VGC.
S-a arătat că se impune confiscarea sumelor de mai sus, chiar dacă acestea fac obiectul unui sechestru asigurător, dat fiind faptul că măsura se întemeiază pe dispozițiile unei legi speciale, cu caracter derogator de la normele dreptului comun, fiind suficientă demonstrarea existenței unei disproporții vădite (de peste 10.000 Euro) între veniturile reale și cele declarate, iar sumele se fac la bugetul de stat, ca și în ipoteza confiscării dispuse în baza unei hotărâri penale.
Chiar dacă pentru suma în lei ce se va confisca s-a stabilit că intervenientul forțat VSG este cel care nu o justifică, Curtea a apreciat că, în temeiul art. 10 din Legea nr. 115/1996 republicată, există o prezumție legală că diferența există tot în patrimoniul funcționarului public, fiind realizată prin persoane interpuse.
Prin decizia nr. 1151/2.03.2010, înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de reclamanta A.N.I., de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Argeș, și de pârâtul VGC și intervenienții VSG, PAE și PC și a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținând că în cauză trebuia să fie conceptate și citate soția pârâtului, VM, și soacra acestuia, CC, față de care A.N.I. a dispus în mod legal extinderea verificărilor, ca urmare a declarației făcute de VG referitoare la deținerea bunurilor proprii și comune împreună cu soția sa și înstrăinarea unor bunuri ale sale către fiica, ginerele și soacra sa. în aceste condiții judecarea cauzei trebuie realizată în cadrul procesual determinat prin includerea soției și soacrei pârâtului, cu ocazia rejudecării instanța de fond urmând să reexamineze și să administreze probele ce se impun față de conținutul actului de sesizare al ANI, în raport de toate persoanele vizate de cercetarea ANI.
Instanța de recurs a mai stabilit că, cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza și celelalte motive de recurs invocate în cauză, inclusiv critica referitoare la posibilitatea confiscării unor sume de bani asupra cărora a fost instituit sechestrul asigurător.
în rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 1476/46/2010, la data de 6.12.2010.
în privința pârâtei VM, reprezentantul acesteia a declarat că nu urmărește readministrarea probelor realizate la prima judecată în fond și nici administrarea unor probe noi, urmând ca probele din primul ciclu procesual să fie valorificate și în folosul acesteia așa cum au fost administrate.
în privința pârâtei CC, Curtea a încuviințat proba testimonială, fiind audiați martorii SN și CM, precum și proba cu înscrisuri, toate pentru a dovedi veniturile obținute de pârâta respectivă.
Potrivit art. 34 alin. (2) și (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, care a modificat și completat Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate – „(2) Actele și lucrările efectuate în cadrul Agenției, rămase definitive până la publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, rămân valabile. (3) Probele administrate și actele procesuale efectuate la instanțe și organe de urmărire penală înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se mențin”.
Văzând și dispozițiile deciziei de casare, Curtea a constatat că are competența legală de a continua soluționarea cauzei de față, deși în prezent ANI nu mai are competența de a sesiza direct instanța cu solicitarea de confiscare a averii.
Curtea a constatat că V M, VSG, PEA și PC și CC au și ei calitatea de pârâți, iar nu de intervenienți forțați, chiar dacă eventuala confiscare a unor sume de bani/părți din avere se va dispune doar în raport de pârâtul VGC, întrucât aceștia nu pot pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta ANI pentru a se aprecia că sunt intervenienți forțați potrivit dispozițiilor art. 57 și următoarele Cod de procedură civilă.
Examinând probele administrate în cauză, Curtea a constatat următoarele:
I. în perioada 2000 – iunie 2008, pârâtul VGC a fost funcționar public cu statut special.
în perioada 2000 – 2008, acesta împreună cu soția lui, VM, au obținut venituri din salarii, din transferul bunurilor mobile, imobile și al titlurilor de valoare, din comision și din vânzarea autoturismului Renault Megane în sumă totală de 857.216 lei.
în privința veniturilor, ANI nu a reținut veniturile din salarii obținute de VM. Potrivit expertizei aceasta a dobândit în anul 2008 suma totală de 26.557 lei, din care 21.992 lei în perioada 1.07.2008 – 31.12.2008. Cum această din urmă perioadă de timp nu este relevantă pentru soluționarea cauzei, întrucât se situează dincolo de momentul la care pârâtul VGC a pierdut calitatea de funcționar public cu statut special, Curtea va reține ca venit din salarii pentru VM în anul 2008 suma de 4.555 lei, care a intrat în totalul de 857.216 lei sus arătat.
Din acest total, însă, se cuvine a fi scăzută suma de 192.080 lei – preț cu care soții VGC și M au vândut în anul 2007, casă și teren în Pitești, cu contractul nr. 3096/27.09.2007, fiului lor VSG, despre care mai jos se va arăta că nu a avut venituri ca să plătească respectiva sumă. Prin urmare, prețul nu a intrat în patrimoniul soților V și nu a crescut veniturile acestora în anul 2007.
Constatarea aceasta nu afectează în nici un fel în speță valabilitatea actului de înstrăinare, VSG având în continuare drept de proprietate asupra respectivelor imobile.
De asemenea, în valoarea averii dobândite de soții V va fi inclusă și suma de 91.500 lei, ce a constituit preț donat de CC lui VSG – minor – pentru achiziționarea unui apartament în București în anul 2005, bani pe care donatoarea nu avea posibilitatea să îi obțină ca venit propriu, după cum se va arăta mai jos, și care, astfel, se constată că provin de la soții V.
De asemenea, din veniturile anului 2008 va fi scăzută valoarea cu care a fost vândut autoturismul Toyota Corolla – 9.000 Euro/32.246 lei – pentru că venitul a intrat în patrimoniul soților în iulie 2008, după ce pârâtul nu mai avea calitatea de funcționar public cu statut special.
în final, se constată că averea soților V în perioada 2000 – iunie 2008 a fost mai mare decât veniturile obținute, dar întrucât ANI, în actul de sesizare, a reținut un plus de venituri de 223.970 lei, Curtea va da eficiență acestei susțineri a reclamantei și va reține pentru soții V suma respectivă cu titlu de venit care depășește averea .
II. în privința lui VSG, major din data de 28.05.2007, fiul pârâților VGC și VM, Curtea a constatat că acesta a dobândit o avere de 605.004 lei și a realizat venituri din muncă doar în anul 2007, în sumă de 1.113 lei.
Curtea nu dă eficiență, în sensul constatării unor venituri suplimentare pentru VSG, împrumutului și donației, întrucât acestea nu se coroborează cu nicio altă probă. Astfel, „donația” (în fapt o chitanță olografă) din data de 29.04.2007 – privită ca dovadă de acordare în fapt a sumei de „2, 2 miliarde lei” – făcută de bunicii paterni ai lui VSG nu este coroborată cu dovezi din care să rezulte proveniența banilor în patrimoniul „donatorilor” și chiar acordarea în sine a sumei respective de către bunicii paterni. Se constată astfel că actul este unul olograf fără nicio formalitate care să ateste în mod cert întocmirea lui de către VI și E și data confecționării.
La fel s-a constatat în privința chitanței din 17.11.2006, cu care numitul MC ar fi împrumutat lui VSG (minor la acea dată) suma de 60.000 Euro: nu se coroborează cu nicio altă probă din care să rezulte realitatea tranzacției în condițiile în care pretinsul împrumut a fost consemnat într-un înscris olograf, fără detalii despre împrumutător și fără dată certă.
Prin urmare, diferența dintre averea mobilă și imobilă dobândită de VSG și veniturile certe obținute de acesta este de 603.891 lei.
III. în privința fiicei și ginerelui pârâtului VGC, pârâții PAE și PC, averea dobândită de ei (bunuri mobile și imobile și depozite bancare) a fost însumată la 1.573.636.
în privința veniturilor, Curtea a constatat că sumei de 100.543 lei, reținută de ANI în actul de sesizare a instanței, i se adaugă sumele de 42.592 lei – obținută de PC în anul 2006 din vânzarea autoturismului Renault Megane, 10.926 lei – venituri din salarii obținute de PC în anul 2007, 3.600 lei – obținută de PAE cu titlu de indemnizație creștere copil în anul 2007, 5.514 lei – câștig la loto obținut de PC în anul 2007, 16.759 lei obținută de PC cu titlu de venit din salarii în anul 2008 și 3.600 lei – obținută de PAE cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului în prima jumătate a anului 2008 (pentru restul anului nefiind relevantă suma, pentru că excede perioadei în discuție în speță).
Ca atare, totalul veniturilor soților P este de 183.534 lei.
Din compararea veniturilor cu averea dobândită rezultă un plus de avere de 1.390.102 lei.
Curtea nu a dat eficiență în sensul stabilirii unor venituri suplimentare probelor administrate pentru soții P în legătură cu sumele obținute la nunta lor și la botezul copilului lor, deoarece acestea nu sunt suficient de precise pentru a stabili cu o aproximație nesemnificativă veniturile respective.
Astfel, în privința nunții, martorii au declarat că a fost foarte multă lume „bună”, circa 1.000 persoane. Din adeverința eliberată de localul unde s-a desfășurat evenimentul rezultă că ar fi fost circa 960 persoane.
Martorii au declarat că darul per invitat a fost între 10.000.000 – 20.000.000 lei vechi, însă declarațiile respective nu pot fi verificate obiectiv și conduc la o sumă finală aflată în totală contradicție cu cheltuielile pe care le-a presupus nunta respectivă, cel puțin la local: 28.000 lei. Din adeverința localului rezultă că suma de 28.000 lei a fost încasată cu bon fiscal și înscrisă în în anul 2003, ceea ce duce la concluzia că este vorba despre „lei vechi”. Chiar dacă, însă, ar fi vorba despre transformarea sumei în „lei noi”, după denominarea monetară din anul 2005, disproporția dintre (cheltuielile nunții (28.000 lei noi) și veniturile din nuntă (între 1.000.000 – 2.000.000 lei noi – adică între 10 și 20 miliarde lei în anul 2003) este în continuare atât de mare încât nu poate duce la reținerea veniturilor respective.
La fel în privința botezului: declarațiile martorilor nu pot fi reținute ca stabilind cu aproximație cât mai aproape de realitate cât a fost venitul obținut de soții P din respectivul eveniment. Martorii au declarat că darul lor a fost de 300 – 400 Euro, ei considerându-se modești în comparație cu mulți alți invitați. Dacă s-ar corobora sumele declarate de martori cu mențiunile din adresa emisă de localul unde s-a sărbătorit evenimentul, din care rezultă că au participat circa 170 persoane, s-ar ajunge la sume între 51.000 Euro – 68.000 Euro, adică 170.000 lei noi – 225.000 lei noi (având în vedere cursul valutar Euro/leu în aprilie 2007, publicat pe pagina de internet a BNR).
Or astfel de marje foarte largi nu pot folosi la stabilirea venitului pârâților P.
Prin urmare, Curtea a constatat, pe de o parte, că declarațiile martorilor în privința sumelor de bani nu se coroborează cu alte probe care să permită cu o precizie mult mai mare determinarea darului de nuntă, și, pe de altă parter, că sumele calculate după datele din dosar pot avea limite minime și maxime foarte distanțate. Or, în determinarea caracterului nejustificat al averii este necesară o certitudine și o rigoare mai mare pentru stabilirea veniturilor care pretind că justifică averea.
Ca atare, pretinsele venituri din cele două evenimente familiale nu vor fi contabilizate în cauză.
IV. în privința pârâtei CC, soacra pârâtului VGC, au fost administrate – după casarea cu trimitere – probele cu martori, înscrisuri și expertiză pentru determinarea veniturilor ei.
Din sesizarea ANI a rezultat că aceasta a dobândit o avere de 318.095 lei, fără a avea venituri în perioada 2000 – 2008.
Martorii SN și CM au declarat ca CC, împreună cu soțul ei și – după decesul acestuia în 2004 – singură, a obținut venituri din creșterea și vânzarea a circa 15 – 20 porci/an, fiecare porc fiind de cca 200 kg, din cultivarea și vânzarea zarzavaturilor, din creșterea albinelor și vânzarea produselor apicole. Soțul lui CC, până la decesul lui, a făcut comerț cu autovehicule, cumpărând ieftin și vânzând scump. Pârâta a mai obținut venituri și din prestarea serviciilor de bucătăreasă la nunți și înmormântări. în plus, la decesul soțului pârâtei CC s-au descoperit între 50 – 70.000 dolari, sumă pe care martorii nu au văzut-o niciodată, însă.
Curtea a înlăturat respectivele probe pentru faptul că nu se coroborează cu alte probe din care să rezulte atât faptul că intervenienta deținea sau că era producător agricol, activități din care obținea profit (spre exemplu: dovezi din evidența primăriei de la locul gospodăriei).
Pe de altă parte, declarațiile sunt evazive în privința sumei de bani descoperite la decesul soțului pârâtei și, de vreme ce niciunul dintre martori nu a văzut suma și nu a știut cu o precizie apropiată de exactitate ce sumă s-a găsit și ce reprezenta cu siguranță aceasta, sunt probe indirecte și Curtea nu le poate reține în condițiile în care nu se coroborează cu alte probe.
Curtea a reținut ca venituri ale pârâtei prețurile obținute din vânzarea unor imobile: 5.700 lei noi și 500 lei noi – vânzări din anul 2000 și 2001, respectiv din vânzarea unor autoturisme: 5.500 lei noi și 19.200 lei noi.
Curtea nu a reținut veniturile din ale soțului pârâtei, întrucât la dosar a fost depus un talon de din anul 1983.
Talonul prezentat la expertiză de expertul consilier încuviințat pârâtei, talon din martie 2004 după cum se menționează în expertiză, nu a fost depus la dosar și nu poate fi luat în considerare.
Curtea a luat în considerare veniturile din pensie ale pârâtei, deși talonul depus de aceasta a fost pentru luna august 2010. însă, coroborat cu decizia de pensionare din anul 1990, rezultă că pârâta a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă până în prezent, iar ANI nu a făcut proba contrară pentru un venit cu acest titlu mai mic. Ca atare, suma reținută va fi cea din expertiză, cu precizarea că pentru anul 2008 se va lua în considerare valoarea înjumătățită, aferentă primului semestru al anului respectiv: 108.726 lei.
Prin urmare, diferența dintre venituri și avere în privința pârâtei CC este de 209.369 lei, surplus de avere.
în privința pârâtei CC, Curtea nu a luat în considerare celelalte înscrisuri privind vânzarea unor bunuri mobile și imobile, pentru că sunt situate în afara perioadei 2000 – iunie 2008.
Curtea nu a luat în considerare nici veniturile din dobânzi în 2007 (1.638 lei) și în 2008 (18.685, 48 lei), întrucât pârâta nu justifică depozite bancare din veniturile sale pentru a obține dobânzi. Ca atare, respectivele dobânzi nu pot fi folosite pentru a crește artificial veniturile ei în cauza de față.
în privința contractului de vânzare – cumpărare cu procurator de fonduri prin donație, autentificat sub nr. 2406/30.11.2005 la B.N.P. „A” București, prin care VSG, minor, asistat de mama lui, VM, în calitate de curator, și cu banii pentru preț donați de bunica lui, pârâta CC, a cumpărat pentru 25.000 Euro – echivalent 91.500 lei noi – un apartament în București, Curtea constată, având în vedere situația veniturilor pârâtei, că în anul 2005 aceasta nu avea posibilitatea să suporte donația respectivă din veniturile sale proprii.
Ca atare, în lipsă de alte dovezi privind proveniența sumei, Curtea a constatat că aceasta provenea de la pârâtul VGC și soția lui, VM, și va fi adăugată la averea acestora.
Cumulând sumele reprezentând avere ce depășește veniturile în privința pârâților VSG, PE, PC și CC, din care scade plusul de venituri reținut de ANI pentru soții VGC și M, rezultă o avere nejustificată de 1.979.392 lei, la care se adaugă sumele găsite la percheziție de organele de cercetare penală și pentru care s-a dispus sechestru asigurator.
Sumele totale respective se înscriu în sintagma „diferență vădită” prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 144/2007 (diferență ce depășește 10% între averea existentă și veniturile realizate, dar nu mai puțin decât echivalentul în lei a 20.000 de Euro), în vigoare la data sesizării instanței și ca atare aplicabile în speță, dispoziții mai favorabile pârâților decât cele ale art. 18 din Legea nr. 176/2010 cu privire la sintagma „diferență semnificativă” (diferența mai mare de 10.000 de Euro sau echivalentul în lei al acestei sume).
în privința celor de mai sus, văzând dispozițiile art. 18 din Legea nr. 115/1996 Curtea a dispus admiterea în parte a sesizării formulate de ANI, constatarea faptului că dobândirea sumelor de 454.805 Euro, 1.580 dolari USD și 145.420 lei, precum și a cotei părți de 1.979.392 lei din avere, nu caracter justificat și confiscarea acestora din averea pârâtului VGC.
Prin constatările de mai sus Curtea a răspuns și motivelor de recurs invocate de ANI și Statul Român, așa cum s-a dispus prin decizia de casare, motive care au vizat interpretarea și evaluarea probelor administrate cu prilejul primei judecăți în fond.
în ce privește motivul de recurs invocat de pârâți relativ la imposibilitatea dispunerii confiscării în speță pentru sume de bani asupra cărora organele judiciare penale au dispus aplicarea sechestrului asigurător, Curtea a constatat că susținerea pârâților nu este întemeiată.
Sechestrul pus de organele de urmărire penală este o măsură asiguratorie luată potrivit art. 163 C.proc.pen. în scopul indisponibilizării bunurilor mobile și imobile în vederea confiscării speciale (prevăzută de art. 112 raportat la art. 118 C.pen.).
Dispoziția din speță este o sancțiune, impusă prin lege civilă specială, care nu impietează asupra procesului penal în urma căruia se poate dispune confiscarea doar dacă se dispune și o sancțiune penală și se constată că bunurile sechestrate au legătură cu infracțiunea
Prin urmare, eventuala condamnare a pârâtului VGC poate atrage și confiscarea sumelor sechestrate dacă se concluzionează de instanța penală că sunt legate de infracțiune în sensul art. 118 C.pen. și în măsura în care acestea nu au fost deja confiscate ca „sancțiune civilă” aplicată pentru nejustificarea diferenței dintre avere și venituri de către cel care a îndeplinit o funcție publică.
Premisele confiscării în cauza de față sunt cu totul altele decât cele din materie penală, iar legea care impune confiscarea este imperativă independent de existența unei cauze penale în privința subiectului – funcționar public.
(Judecător Gabriela Chiorniță)
