Refuzul, considerat nejustificat, de punere în a unei hotărâri judecătoreşti civile nu intră în sfera de reglementare a Legii contenciosului administrativ, întrucât din interpretarea sistematică a prevederilor acesteia rezultă că refuzul rezolvării unei cereri ce poate face obiect al unei acţiuni în administrativ priveşte numai cererile de emitere a unui act administrativ ori de eliberare a unui certificat, adeverinţă sau alt înscris.
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 356 din 17 februarie 2011
Reclamantul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice R., obligarea acesteia la emiterea procesului-verbal de distribuire a sumei de 124.435 lei, rezultată din executarea silită, înscrierea sa în tabloul creditorilor cu suma de 63.572 lei și obligarea pârâtei la plata sumei de 63.572 lei reprezentând drepturi salariale.
în motivarea acțiunii a învederat că prin sentința civilă nr. 1424/2009 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr. 1280/2009, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost anulat procesul-verbal de eliberare și distribuire a sumelor rezultate din executarea silită nr. 5108/28.05.2009 și s-a dispus emiterea unui nou proces-verbal privind distribuirea sumei de 124.435 lei, rezultată din executarea silită. Totodată s-a dispus înscrierea creanței sale de 63.572 lei pe tabloul creditorilor, în procesul-verbal de distribuire a sumei de 124.435 lei, datorată în baza titlului executoriu – sentința civilă nr. 1070/21.11.2007.
Deși hotărârea judecătorească este irevocabilă, pârâta refuză să o pună în aplicare, notificarea adresată pârâtei a rămas fără răspuns.
în drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1073 și urm. C.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ și introducerea acțiunii în contencios administrativ este rezervată acelei persoane care printr-un act administrativ se consideră vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim, public sau privat.
Prin sentința nr. 1416/09.11.2010 Tribunalul B. a respins excepția inadmisibilității formulată de pârâtă. A admis acțiunea și a obligat pârâta la distribuirea creanței reclamantului potrivit procesului-verbal de distribuire nr. 798/21.06.2010.
Instanța a respins excepția invocată de către pârâta, având în vedere acțiunea reclamantului, care este fundamentată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004,art. 1, astfel cum s-a precizat în cererea completatoare și la dezbaterea pe fond a cauzei; interesul este justificat de faptul că pârâta refuză nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept, respectiv punerea în executare a titlului executoriu – sentința civilă nr. 1424/2009 privind înscrierea în tabloul de distribuire, pentru drepturi salariale.
Pe fond tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată.
împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice R.
în drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ.
Curtea a reținut că prin sentința civilă nr. 1424/09.11.2009 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr. 1280/287/2009 a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul C.M. și a fost anulat procesul-verbal de eliberare și distribuire a sumelor rezultate din executarea silită nr. 5108/28.05.2009 și s-a dispus emiterea unui nou proces-verbal privind distribuirea sumei rezultate din executarea silită și înscrierea în tabloul creditorilor a contestatorului; sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâtă.
Or, cât timp intimatul-reclamant deținea un titlu executoriu, constituit de sentința civilă menționată, învestită cu formula executorie, cererea sa întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și art. 1073 și urm. C.civ. nu este admisibilă, dispozițiile art. 580-5805 C.proc.civ. reglementând procedura pusă la îndemâna creditorului pentru a constrânge debitorul unei obligații de a face cuprinsă într-un titlu executoriu de a se conforma titlului respectiv, cu sesizarea instanței de executare.
Sub acest aspect, potrivit dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Refuzul, considerat nejustificat, de punere în executare a unei hotărâri judecătorești civile, nu intră în sfera de reglementare a Legii contenciosului administrativ, întrucât din interpretarea sistematică a prevederilor acesteia rezultă că refuzul rezolvării unei cereri ce poate face obiect al unei acțiuni în contencios administrativ privește numai cererile de emitere a unui act administrativ ori de eliberare a unui certificat, adeverință sau alt înscris.
Potrivit dispozițiile art. 371 C.proc.civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu, aceasta se aduce la îndeplinire pe calea executării silite, prin procedura reglementată de Cartea V a Codului de procedură civilă.
în consecință, Curtea constatând că recursul este fondat, în baza dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) și 304 pct. 9 C.proc.civ. l-a admis, modificând în tot sentința, în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
(Judecător Alexandrina Andone Urlețeanu)
