TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2124/R
Şedinţa publică de la 08 Decembrie 2008
Obiectul: sistare lucrări -recurs
Constată că prin sentinţa civilă nr. 5620/6.10.2008, pronunţată de către
Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 6295/280/2008, s-a admis cererea formulată pe
cale de ordonanţă preşedinţială de către reclamanţii D. G. şi D. G., fiind obligaţi
pârâţii I. F. şi I. M. ca până la soluţionarea în mod irevocabil a dosarului nr.
6294/280/2008, având ca obiect revendicare imobiliară, să sisteze lucrările de
construire a gardului despărţitor început pe latura de vest a proprietăţii lor, situată
în comuna B., sat. G., jud. Argeş.
Împotriva sentinţei civile nr. 5620/6.10.2008, pârâţii au declarat recurs,
solicitând desfiinţarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de
ordonanţă preşedinţială şi obligarea intimaţilor – reclamanţi la plata cheltuielilor de
judecată.
judecată.
Recurenţii – pârâţi au apreciat că în cauză probele au fost interpretate greşit,
hotărârea fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 581 C.pr.civilă.
Astfel, nu există o strânsă legătură între cererea de ordonanţă preşedinţială şi
acţiunea ce face obiectul dosarului nr. 6294/280/2008, deoarece reclamanţii
revendică suprafaţa de 352 m.p teren situat pe latura de este a proprietăţii acestora,
în comuna B., sat. G., jud. Argeş, fără a solicita şi desfiinţarea lucrărilor de edificare
a gardului pe hotarul dintre proprietăţile lor.
In opinia instanţei de recurs , această critică este nefondată, întrucât strânsa
legătură dintre cele două cereri de chemare în judecată nu trebuie să fie centrată pe
acelaşi obiect material – gardul.
Nu are relevanţă faptul că reclamanţii nu au solicitat şi demolarea
construcţiilor efectuate de pârâţi, deoarece , o astfel de cerere poate fi făcută şi
ulterior, esenţială în cauză fiind împrejurarea că edificarea gardului se realizează pe
terenul revendicat.
Aşadar , conexitatea vizează orice atingere adusă dreptului de proprietate
funciară, asupra căruia există un litigiu în curs de soluţionare.
Recurenţii – pârâţi au argumentat că nu este îndeplinită cerinţa urgenţei,
impusă de textul art. 581 C.pr.civilă.
In dezvoltarea celui de-al doilea motiv de recurs, recurenţii susţin că din
actele depuse la dosar, rezultă că ar avea calitatea de asupra terenului de
5182,45 m.p ( cu vecinătăţile: N- drum comunal, S- drum comunal, E- Z. C. şi V-
D. G.), conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.
725/23.06.2000 şi înscrierii în cartea funciară din anul 2000 ( prima instanţă
reţinând în mod eronat anul 2006, ca fiind momentul dobândirii proprietăţii). Incă
din anul 2002, recurenţii au demarat operaţiunile necesare construirii unui imobil
cu destinaţie de pe terenul sus indicat , precum şi a împrejmuirii acestuia,
obţinând autorizaţia de construcţie eliberată de primăria comunei B., sub nr.
1793/20.05.2002.
Recurenţii consideră că în mod greşit instanţa de fond reţine că invocarea
autorizaţiei de construcţie nu poate conduce la concluzia că gardul este amplasat pe
hotarul despărţitor, mai ales că nu este însoţită de o schiţă aferentă.
Recurenţii afirmă că existenţa unei autorizaţii de construcţie valabile( nefiind
desfiinţată de la data emiterii acesteia), în baza titlului de proprietate înscris în cartea
funciară însoţită de documentaţia cadastrală creează în favoarea lor o prezumţie de
legalitate, de conformitate a situaţiei de fapt cu cea de drept, pe care reclamanţii nu
au răsturnat-o cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 1169 C.civ, sarcina probei le
revine. În atare situaţie, aparenţa dreptului este în favoarea recurenţilor, iar nu a
intimaţilor – reclamanţi, aşa cum greşit a stabilit instanţa de fond.
Tribunalul observă că al doilea motiv de recurs prin care se invocă absenţa
urgenţei în luarea măsurii de sistare de lucrări ( fără a se aduce şi vreun argument în
acest sens de către recurenţi , se referă de fapt la modalitatea în care instanţa de
fond a evaluat existenţa dreptului de proprietate aparent asupra terenului
revendicat în favoarea reclamanţilor.
Tribunalul apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut că
modalitatea de stăpânire şi de folosinţă actuală asupra terenului, creează aparenţa
dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor, neînţelegerile dintre părţi urmând
a fi tranşate prin analiza şi compararea titlurilor de proprietate ale acestora, în
cadrul acţiunii în revendicare, iar autorizaţia de construire nu poate conduce , în
lipsa altor probe, la concluzia că acel gard, început în anul 2008, este situat pe hotar.
De altfel, stabilirea amplasamentului gardului este o chestiune de fapt şi care
determină cercetări de fond ce nu se pot efectua în procedura specială a ordonanţei
preşedinţiale.
Recurenţii – pârâţi au mai precizat că intimaţii – reclamanţi nu şi-au justificat
interesul în promovarea cererii, deoarece lucrările au fost efectuate în perioada iulie
– august 2008, potrivit declaraţiilor de martori , iar de mai bine de 3 luni acestea s-
au sistat.
Tribunalul, analizând şi ultimul motiv de recurs, constată că şi acesta este
neîntemeiat , având în vedere faptul că acţiunea a fost înregistrată la data de
02.07.2008, moment ce se situează în perioada mai sus menţionată chiar de către
recurenţi ( iulie – august 2008), când se efectuau lucrările de edificare a gardului.
Deci, reclamanţii şi-au justificat interesul în promovarea acţiunii, iar sistarea
lucrărilor, care poate fi temporară nu lipseste cererea de chemare în judecată de
obiectul ei.
In consecinţă, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civilă se va respinge recursul
declarat ca nefondat, iar în baza art.274 C.pr.civilă recurenţii vor fi obligaţi la plata
cheltuielilor de judecată în valoare de 1000 lei.
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul. formulat de pârâtii I. F., I. M. împotriva
sentinţei civile nr. 5620/6.10.2008 pronunţată de Judecătoria Piteşti in dosar nr.
6295/280/2008, intimati fiind reclamantii D. G., D. G.
Obligă recurentii să plătească intimaţilor suma de 1000 lei cheltuieli de
Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 8.12.2008, la Tribunalul
Argeş, secţia civilă.
1