Legea nr. 297/2004, art. 2 alin. (1) pct. 7, 11 şi alin. (7), art. 83
împrejurarea că societatea avea sintagma „fond de investiţii” continută în denumire în momentul autorizării la ORC este fără relevanţă, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (7) din Legea nr. 297/2004 şi atribuţiile CNVM.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 3428 din 19 septembrie 2007
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, la 21 martie 2007, SC
F.I.C. SRL a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2 din 8 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând casarea hotărârii atacate.
In motivarea recursului s-a susţinut că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii şi străine dc natura pricinii. Se precizează că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care contestaţia recurentei-reclamante a fost respinsă, că instanţa de fond nu face nici o apreciere cu privire la susţinerile reclamantei că, respectiv CNVM nu a atacat încheierea nr. 84 din 17 ianuarie 2005, prin care s-a admis cererea de înregistrare formulată de societate privind domeniul principal de activitate.
Se mai susţine că prin menţinerea ordonanţei nr. 712/2005, Curtea de Apel Bucureşti pune recurenta într-o situaţie nefavorabilă, facând-o pe ea responsabilă iar nu statul, deşi ea nu are nicio culpă.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 2 din 8 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC F.I.C. SRL.
Instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr. 613 din 3 martie 2006 CNVM a respins contestaţia reclamantei-recurente în exercitarea atribuţiilor sale stabilite prin Legea nr. 297/2004, unul dintre obiective vizând asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase precum şi prevenirea manipulării pieţei a fraudei şi asigurarea integrării pieţelor reglementate.
Instanţa de fond a constatat din examinarea obiectului de activitate al reclamantei, având în vedere şi serviciile oferite de investiţii imobiliare, consultanţă imobiliară şi tranzacţii imobiliare, că obiectul principal de activitate nu corespunde numelui comercial ales, încălcând prevederile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
S-a concluzionat că întrucât reclamanta utilizează în denumirea sa o noţiune definită special de lege şi care necesită în mod obligatoriu autorizarea de către CNVM şi că în fapt reclamanta neîncadrându-se şi nici nu doreşte să se încadreze în catcgoria entităţilor reglementate de CNVM, menţiunea sintagmei „fond dc investiţii” în denumirea societăţii nu se motivează deci ordonanţa CNVM nr. 712/2005 este legală şi temeinică.
Vcrificându-sc actele cauzei, în raport de motivele de recurs formulate înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică astfel încât rccursul dcclarat a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
Reclamanta SC F.I.C. SRL a solicitat instanţei să dispună anularea deciziei nr. 613 din 3 martie 2006 şi a ordonanţei nr. 712 din 21 decembrie 2005 a CNVM şi să se menţină sintagma „fond de investiţii” în cadrul denumirii sale.
Reclamanta-recurentă în cauză a precizat că, prin art. 1 din decizia nr. 712/2005 CNVM a dispus în sarcina societăţii ca în termen de 60 de zile să facă demersurile necesare în scopul modificării denumirii societăţii respectiv a eliminării sintagmei „fond de investiţii” şi să transmită dovada în acest sens.
Aşa cum rezultă din cuprinsul sentinţei atacate cu recurs aceasta este motivată, instanţa de fond făcând verificări cu privire la obiectul de activitate al recurcntei-reclamante şi constatând că măsura dispusă de CNVM este nu numai în limita competenţei materiale a acesteia dar este şi justificată.
Recurenta-reclamanta, utilizează în denumirea sa o noţiune definită special de Legea nr. 297/2004 şi care necesită în mod obligatoriu autorizarea de către CNVM, autorizare pe care recurenta nu a soli-citat-o, ceea ce contravine prevederilor Legii nr. 297/2004, privind
piaţa de capital, art. 2, alin. (1), pct. 7, pct. 11 şi art. 2 alin. (7). împrejurarea că reclamanta, în momentul autorizării societăţii la ORC de pe lângă Tribunalul Prahova, avea în denumirea societăţii sintagma ce se cere a fi înlăturată nu are relevantă în cauză, fată de atributiile CNVM privind art. 2 alin. (7) din Legea nr. 297/2004.
Hotărârea instantei de fond era, nu numai motivată, dar nu conţinea motive contradictorii sau străine de pricină. Aşa fiind constându-se că hotărârea instanţei de fond era legală şi temeinică, actul atacat fiind legal recursul declarat a fost respins ca neîntemeiat.
