O.U.G. nr. 26/2002, art. 80 alin. (1) lit. b)
Măsura impusă de către CNVM este în sensul convocării adunării generale şi nu de obligare la înlocuirea preşedintelui în funcţie, dispunerea în acest sens fiind dreptul exclusiv al adunării generale a acţionarilor.
C.A. Bucureşti, Secţia de administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 393 din 7 martie 2005, nepublicată
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanţei să oblige CNVM la modificarea ordonanţei nr. 310 din 1 octombrie
2002 în sensul eliminării din preambulul acesteia a sintagmei „(…) situaţie care este incompatibilă cu funcţia pe care (…)”.
CNVM a subliniat faptul că ordonanţa atacată nu vatămă vreun drept al reclamantei şi nu produce consecinţe juridice în sarcina acesteia. Astfel, după cum reiese şi din conţinutul ordonanţei CNVM nr. 310 din 1 noiembrie 2002, aceasta constituie o simplă recomandare adresată SMI SA – respectiv de analiză a oportunităţii alegerii unor nou membri ai consiliului de administraţie. CNVM precizează că solicitarea reclamantei de anulare în parte a ordonanţei sus-men-ţionată este inadmisibilă întrucât, nu produce efecte juridice în sarcina acesteia, iar că anularea parţială poate fi solicitată instanţei numai în cazul în care ea se referă la o parte a unui act juridic civil care produce efecte juridice. în concluzie, a subliniat că solicitarea reclamantei de anulare în parte a ordonanţei CNVM în sensul eliminării din preambulul acesteia a sintagmei „(…) situaţie care este compatibilă cu funcţia pe care o deţine”, nu poate fi admisă, întrucât sintagma
O.U.G. nr. 26/2002 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare a fost abrogată de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
în cauză nu produce cfcctc juridice şi, în consccinţă, nu producc niciun prcjudiciu reclamantei.
Faţă de cele precizate, CNVM solicită instanţei admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii introductive a reclamantei ca inadmisibilă.
Reclamanta solicită respingerea excepţiei, la baza acţiunii stând tocmai vătămarea unor drepturi.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei.
Curtea, uneşte cu fondul excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cele învederate de către pârâtă ţinând de fondul cauzei:
Reclamanta solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi modificată, modificarea în parte a ordonanţei nr. 310 din 1 noiembrie
2002, în sensul eliminării din preambulul acesteia a sintagmei „(…) situaţie care este incompatibilă cu funcţia pe care o deţine (…)”. Aprecierea incompatibilităţii preşedintelui societăţii A.A., numai faţă de faptul că este trimis în judecată penală şi nu judecat printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă de condamnare, consideră că face ca ordonanţa susmenţionată să fie fundamentată pe o apreciere în afara legii fundamentale şi anume României. Conform Constituţiei României, până la pronunţarea de către instanţa judecătorească printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, persoana împotriva căreia s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, beneficiază conform art. 23 alin. (8) din Constituţia României de prezumţia de nevinovăţie.
Ca atare, a fi considerată ca incompatibilă funcţia ce o deţine dl A.A. numai în faţa faptului că este trimis în judecată, reclamanta apreciază că s-ar face o interpretare eronată a textelor de lege. în sensul susţinerilor sale, reprezentantul reclamantei invocă prevederile art. 4 alin. (5) pct. 2 din O.U.G. nr. 25/2002 validată prin Legea nr. 514/2002 din care rezultă expres că şi unui membru al CNVM îi încetează aceasta calitate, „numai dacă împotriva acestuia a fost pronunţată o condamnare penală cu pedeapsă privativă de libertate, rămasă definitivă, text care este în concordanţă deplină cu prevederea constituţională, care instituie „prezumţia de nevinovăţie”.
Pârâta solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Arată că în fapt CNVM nu a făcut decât să aplice dispoziţiile legale aflate în vigoare şi să aprecieze că situaţia existentă la nivelul conducerii societăţii respectiv trimiterea în judecată a preşedintelui acesteia, este incompatibilă cu funcţia de conducere a domnului A.A.
Aprecierea cu privire la incompatibilitatea trimiterii în judecată cu funcţia de conducere deţinută de dl A.A., este motivată şi de faptul că infracţiunile de delapidare şi abuz în serviciu în formă calificată au fost săvârşite în dauna SM SA, societate administrată de SMI SA.
Astfel, CNVM, în virtutea rolului său activ pe piaţa de capital, a făcut aplicarea obiectivului său de prevenire a afectării intereselor investitorilor, reglementat la art. 2 lit. h) din Statutul CNVM aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002.
Prin calificarea faptului că Dl. A.A., în calitate de Preşedinte -Director general al SMI SA, este trimis în judecată, ca o situaţie dc incompatibilitate, pârâta nu a încălcat dispoziţiile constituţionale privitoare la prezumţia de nevinovăţie, ci şi-a îndeplinit obiectivele fundamentale cu care a fost învestită.
Curtea de apel, analizând excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a hotărât respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 29/1990 instanţa poate să anuleze în tot sau în parte actul administrativ atacat, iar anularea în parte, nu este altceva decât o modificare a actului administrativ, prin urmare, instanţa de contencios administrativ poate să dispună modificarea actului.
Din perspectiva prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, acţiunea este admisibilă, deoarece persoana obligată să convoace adunarea generală a acţionarilor SMI SA cu includerea pe ordinea de zi a punctului în discuţie este chiar reclamanta, aceasta putând pretinde că se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, prin actul administrativ atacat.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că ordonanţa nr. 310 din 1 noiembrie 2002 a dispus obligarea convocării AGA SMI SA, cu includerea pe ordinea dc zi a următorului punct: analiza oportunităţii alegerii unor noi membrii ai consiliului de administraţie, în sens contrar pârâta urmând să convoace AGA în acest scop, conform art. 80 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2002. Această dispoziţie a ordonanţei poate fi atacată şi eventual, anulată în contencios administrativ, întrucât, în concret numai ea o poate prejudicia pe reclamantă.
Cele solicitate de către reclamantă prin acţiune fac parte din expunerea de motive a actului, nereprezentând o obligaţie pentru reclamantă.
Susţinerile atacate prin acţiune nu constituie o vătămare a reclamantei în drepturile sale recunoscute dc lege. Prin urmare, CNVM solicita instanţei respingerea acţiunii reclamantei ca nctemcinică şi nelegală şi menţinerea în integralitatea sa a ordonanţei CNVM nr. 310 din 1 octombrie 2002 ca temeinică şi legală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Faţă de cele de mai sus, Curtea de Apel reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 283/2003, reclamanta SMI SA a chemat în judecată pe pârâta CNVM, solicitând obligarea pârâtei la modificarea ordonanţei nr. 310 din 1 octombrie 2002, în sensul eliminării din preambulul acesteia a sintagmei „situaţie care este incompatibilă cu funcţia pe care o deţine”.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin ordonanţa nr. 310/2002, pârâta a dispus convocarea AGA SMI SA, cu includerea pe ordinea de zi a analizei oportunităţii alegerii unor noi membrii ai consiliului de administraţie, considerând că întrucât dl. preşedinte A.A. este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi abuz în serviciu în forma calificată în dauna SM SA şi a SC CC SA, situaţia este incompatibilă cu funcţia pe care o deţine.
Reclamanta consideră că simpla reţinere a incompatibilităţii acestuia numai pe considerentul că a fost trimis în judecată şi nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, contravine prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituţie şi art. 4 alin. (5) pct. 2 din O.U.G nr. 25/2002 care instituie prezumţia de nevinovăţie.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepţia dc necompetenţă a Curţii de Apel Bucureşti, potrivit art. 7 alin. (7) din Statutul CNVM, art.’ 80 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2002, prin emiterea ordonanţei atacate pârâta realizând o interpretare a dispoziţiilor legale. Pârâta a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca urmare a prevederilor art. 11 din Legea nr. 29/1990 care dau posibilitatea instanţei doar să anuleze actul administrativ, în tot sau în parte şi nu să oblige la modificarea acestuia.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, prin emiterea ordonanţei nr. 310/2002 urmărindu-se ca acţionarii SMI SA să cunoască vinovăţia existentă la nivelul conducerii
societăţii şi să analizeze, în cadrul unei adunări generale, dacă apreciază ca necesară şi oportună alegerea unor noi membrii ai consiliului de administraţie. De altfel, prin art. 1 din ordonanţa nr. 310/2002 se impune numai convocarea adunării generale şi nu obligativitatea îndepărtării preşedintelui din funcţie, oportunitatea acestei măsuri fiind numai la latitudinea adunării generale a acţionarilor.
Faţă de acestea, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, Curtea a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
