C. vamal, art. 122 alin. (1)
O.G. nr. 51/1997, art. 27 alin. (1)
în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 51/1997, privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, care sunt dispoziţii speciale raportate la operaţiunea efectuată de reclamantă. Conform acestor dispoziţii, „bunurile mobile care sunt introduse în ţară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăţi de leasing persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligaţia de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanţiilor vamale.”
Deci, pe toată perioada derulării contractului de leasing încheiat cu societăţi de leasing persoane juridice străine, utilizatorul este exonerat total de la obligaţia de plată a drepturilor de import şi a garanţiilor vamale.
Deci, pe toată perioada derulării contractului de leasing încheiat cu societăţi de leasing persoane juridice străine, utilizatorul este exonerat total de la obligaţia de plată a drepturilor de import şi a garanţiilor vamale.
Decizia nr. 143/R din 2 iunie 2006 – B.M.G.
Tribunalul Braşov, Secţia comercială, de administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. P.S.l. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P.
şi D.C.F. Braşov, având ca obiect anularea în parte a deciziei nr. 54/5 aprilie 2005, emisă de pârâta D.G.F.P. Braşov cu privire la T.V.A. în sumă de 462.563.873 iei, dobânzi aferente în sumă de 368.962.196 lei şi penalităţi de întârziere în sumă de 91.174.986 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că pentru perioada 1 septembrie 2001 — 31 mai 2002, reclamanta datorează T.V.A. în temeiul art. 8 din O.U.G. nr. 17/2000 şi art. 11 lit. b) din ordonanţă, precum şi pct. 10.12 lit. d) din H.G. nr. 401/2000, prevederile legale fiind clare, lipsite de orice echivoc, cu referire expresă la ratele de leasing.
Cu referire la perioada 1 iunie 2002 – 28 februarie 2003, reclamanta datorează T.V.A. în temeiul art. 29 lit. d) din Legea nr. 345/2002 şi art. 71 alin. (2) din H.G. nr. 598/2002, ale căror texte sunt de asemenea lipsite de echivoc şi nu necesită eforturi de interpretare.
Critica reclamantei, în sensul că: „nu se poate susţine raţionamentul din decizia atacată în sensul că suspendarea privea T.V.A. datorată pentru import, nu şi cea pentru rate, deoarece, pe de o parte, aceleaşi operaţiuni de leasing nu se pot încadra concomitent în categoria de prestări servicii şi în categoria import de bunuri, pentru ca T.V.A. să fie practic datorată de două ori pentru acelaşi fapt (…)”, este consecinţa interpretării eronate a prevederilor legale pe care le invocă şi a celor mai sus evocate.
Astfel, reclamanta a confundat regimul vamal de admitere temporară cu importul de bunuri şi plata redevenţei (rata de leasing), care se plăteşte pentru folosinţa bunului cedat prin operaţiunile de leasing, cu plata preţului, respectiv a transferului proprietăţii bunurilor în cazul importului de bunuri.
în consecinţă, susţinerea reclamantei că T.V.A. ar fi practic datorată de două ori pentru acelaşi fapt este vădit neîntemeiată, iar interpretările prevederilor legale sunt eronate.
împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs reclamanta S.C. P.S.l. S.R.L. Braşov, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că pentru perioada 1 septembrie 2001 – 31 mai 2002 reclamanta nu datorează T.V.A., deoarece sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 51/1997 şi cele ale art. 119-122 din Legea nr. 141/1997, iar în caz contrar s-ar realiza o dublă impunere. Se mai arată că art. 11 din O.U.G. nr. 17/2000 nu defineşte operaţiunile de leasing extern, iar când legiuitorul a dorit să se refere la această categorie de leasing a făcut-o în mod expres.
Pentru perioada 1 iunie 2002 — 28 februarie 2003, urmează a se realiza coroborarea dispoziţiilor cuprinse în O.G. nr. 51/1997 şi Legea nr. 141997, cu cele cuprinse în Legea nr. 345/2002.
La dosar a depus întâmpinare intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat.
în cauză, raportat la perioadele 1 septembrie 2001 – 31 mai 2002 şi 1 iunie 2002- 28 februarie 2003, sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 51/1997, privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, care sunt dispoziţii speciale raportate la operaţiunea efectuată de reclamantă. Conform acestor dispoziţii, „bunurile mobile care sunt introduse în ţară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contractc de leasing încheiate cu societăţi de leasing persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligaţia de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanţiilor vamale.”
în accepţiunea dispoziţiilor art. 3 pct. i) din Legea nr. 141/1997, în categoria drepturilor de import sunt incluse taxele vamale, taxe pe valoare adăugată, accizele şi orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri, astfel că reclamantul în calitate de utilizator este exonerat de orice obligaţie de plată a drepturilor vamale. După expirarea regimului de admitere temporară şi în cazul în care bunul este importat, se vor aplica elementele de taxare care sunt în vigoare la data înregistrării declaraţiei vamale pentru import, conform art. 122 alin. (1) C. vamal.
Mai mult, prin Legea nr. 345/2002, art. 12 lit. c) şi art. 15 lit. d), care este incidenţă pentru perioada 1 iunie 2002 – 28 februarie 2003, se confirmă scutirea de taxă pe valoare adăugată şi de celelalte drepturi de import în cazul introducerii în ţară de bunuri plasate în regim vamal suspensiv, obligaţiile de plată urmând să ia naştere la data la care bunurile sunt plasate în regim de import.
Curtea a admis recursul reclamantei, a modificat sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea formulată de aceasta, a anulat în parte decizia nr. 54/5 aprilie 2005 şi a exonerat reclamanta de plata sumelor cu titlu de T.V.A., dobânzi şi penalităţi.
