O.U.G. nr. 28/2002, art. 172 lit. a) art. 173 alin. (1) lit. a), art. 175
Preluarea certificatelor de acţionar, completarea formularelor de vânzare a acţiunilor dobândite în urma Programului de privatizare în masă şi preluarea telefonică a ordinelor de tranzacţionare, precum şi transmiterea în format electronic spre către sediul social al SSIF, sunt activităti de intermediere a valorilor mobiliare şi necesită autorizarea respectivei persoane ca agent pentru servicii de investiţii financiare de către CNVM.
C.A. Bucureşti, Secţia de administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 249 din 15 februarie 2005, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 3 noiembrie 2004, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CNVM, anularea ordonanţei nr. 278/2004 şi a deciziei nr. 2475/2004 şi pe cale de consecinţă anularea procesului-verbal de constatare din data de 20 aprilie 2004 – acte întocmite de către pârâtă.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în data de 20 aprilie
2004 reprezentanţii CNVM au efectuat un control la punctul de lucru din oraşul P şi au constatat că desfăşură activităţi de intermediere fără a avea autorizaţie, fară ca în realitate să fi dovedit că reclamantul a întocmit vreun document de acest gen. In opinia reclamantului, sancţiunea aplicată este nelegală întrucât nu au fost respectate prevederile art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001, iar fapta reţinută este menţionată generic, fară a se indica efectiv în ce constă elementul ei material (certificate preluate, ordine date, documente întocmite, tranzacţii intermediate).
A mai arătat că pârâta nu a procedat, conform O.G. nr. 25/2002, la efectuarea de investigaţii, anchete, audieri şi nu a ţinut cont de prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 şi ale art. 175 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002 în ceea ce priveşte criteriile în raport de care se individualizează sancţiunea.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29 noiembrie 2004, pârâta a arătat că sancţiunile aplicate reclamantului sunt legale, fiind respectate prevederile art. 9 din Regulamentul CNVM nr. 11/1997 cu privire la controlul respectării dispoziţiilor legale în domeniul valorilor mobiliare şi ale art. 172 lit. a, 173 alin. (1) lit. a) şi art. 175 din O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, cu modificările şi completările ulterioare.
A mai arătat că procedura constatării şi sancţionării contravenţiilor în domeniul pieţei de capital este derogatorie de la dreptul comun în materia contravenţiilor, prevăzut de O.G. nr. 2/2001, iar procesul-verbal încheiat la data de 20 aprilie 2004 nu întruneşte elementele unui act administrativ individual, a cărui legalitate este cenzurată pe calea contenciosului administrativ.
în cererea precizatoare depusă la dosar la data de 17 ianuarie 2005, reclamantul a arătat că nu s-a dovedit prin niciun mijloc de probă că a desfăşurat activităţi de intermediere cu valori mobiliare
fară a avea autorizaţie, în realitate dând un ordin telefonic în nume propriu, pentru a cumpăra acţiuni.
Semnarea procesului-verbal de constatare nu a fost o recunoaştere a contravenţiilor, ci o dovadă a bunei-credinţe, iar apartamentul nr. 2 din P, unde a avut loc controlul, este proprietatea reclamantului şi închiriat SSIF C.I.
In consecinţă, reclamantul a arătat că nu a încălcat prevederile art. 150 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/2002, pentru că nu a prestat servicii de investiţii financiare fară autorizaţie.
In ceea ce priveşte normele aplicabile în speţă, reclamantul a arătat că acţiunea se încadrează în sfera contenciosului administrativ, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004.
In temeiul art. 10 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data sesizării instanţei, pârâta a depus la dosar documentaţia avută în vedere la emiterea actelor administrative atacate.
Examinând legalitatea actelor administrate deduse judecăţii conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, ţinând seama de înscrisurile depuse la dosar de ambele părţi, Curtea constată că acţiunea nu este fondată.
Prin ordonanţa nr. 278 din 7 mai 2004 reclamantul a fost sancţionat cu amendă de 50.000.000 lei şi interzicerea pe o perioadă de 3 ani a ocupării funcţiei şi a desfăşurării oricăror activităţi şi servicii legate de pieţele reglementate în temeiul art. 171, 172 lit. a), 175 alin. (1), art. 173 lit. a) şi b) pct. 4 şi art. 177 din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 525/2002, pentru încălcarea prevederilor art. 150 alin. (3) din acelaşi act normativ.
în fapt, s-a reţinut că în data de 20 aprilie 2004, cu ocazia unui control efectuat în oraşul P, s-a constatat că reclamantul şi o altă persoană angajată a SSIF C.I. SA desfăşurau activităţi de intermediere cu valori mobiliare (preluau certificate de acţionar, completau FVAD-uri şi preluau telefonic ordine de tranzacţionare) fară a fi autorizaţi de CNVM ca agenţi pentru servicii de investiţii financiare. Documentele completate purtau sigla SSIF C.I. SA şi împreună cu ordinele tranzac-ţionate preluate erau transmise în format electronic spre executare către sediul social din Sibiu al societăţii menţionate.
Aceste fapte au fost consemnate în procesul-verbal de control semnat fară obiecţiuni de către reclamant.
Prin decizia nr. 2475 din 31 mai 2004, CNVM a respins contestaţia administrativă formulată de reclamant, menţinând efectele ordonanţei CNVM nr. 278 din 7 mai 2004. Pe parcursul soluţionării cauzei, reclamantul nu a făcut dovada contrară împrejurărilor reţinute în procesul-verbal care a stat la baza ordonanţei nr. 278 din 7 mai 2004.
La individualizarea sancţiunii au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 175 din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 525/2002, reclamantul fiind sancţionat cu amenda minimă prevăzută de art. 177 din acelaşi act normativ.
Având în vedere aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea a constatat legalitatea actelor atacate în contencios administrativ în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi art. 52 din României şi a respins acţiunea ca nefondată.
