O.U.G. nr. 28/2002, art. 179 alin. (1)
Faptele de necomunicare în termen la CNVM a notificării privind modificarea componenţei Comisiei de cenzori, a schimbării denumirii străzii în care îşi are sediul societatea, ca şi omisiunea de întocmire de proceduri şi metode de control intern pentru prevenirea şi împiedicarea spălării banilor, omisiunea de evidenţa a reclamaţiilor, dosare incomplete ale clienţilor, ca şi greşita întocmire a situaţiei privind capitalul minim net şi gradul de îndatorare, sunt considerate deficienţe grave în activitatea societăţii.
Neremedierea în termenul stabilit de CNVM poate atrage aplicarea sancţiunii retragerii autorizaţiei de funcţionare pentru societate şi sancţionarea persoanelor din conducerea acesteia, în raport de funcţia şi răspunderea ce le revenea.
C.A. Bucureşti, Secţia de administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 1840 din 5 noiembrie 2003, nepublicată
Articolul 179 din O.U.G. nr. 28/2002 a fost preluat prin art. 277 din Legea nr. 297/2004.
Prin acţiunea înregistrată la 19 august 2003, reclamantul G.D. a solicitat anularea deciziei nr. 2250 din 17 iulie 2003 şi a ordonanţei nr. 98 din 6 iunie 2003, ambele emise de CNVM.
In motivarea acţiunii reclamantul arată că în urma controlului efectuat de către o echipă de control din cadrul CNVM la SC I.R.I SA, s-au constatat o serie de deficienţe în activitatea acesteia şi din acest motiv, s-a dispus suspendarea autorizaţiei de funcţionare până la remedierea încălcărilor constatate, dar nu mai mult de 90 de zile.
Mai arată că prin ordonanţa nr. 351 din 6 decembrie 2002 a fost sancţionat cu avertisment scris şi că, prin ordonanţa nr. 98 din 6 iunie
2003 pârâta i-a aplicat o nouă sancţiune, şi anume interdicţia de a desfăşură activitate pe piaţa de capital pe o perioadă de 3 ani, în calitate de director general şi membru în Consiliul de administraţie al societăţii, ordonanţă pe care a contestat-o, dar contestaţia i s-a respins prin decizia nr. 2250 din 17 iulie 2003.
Susţine că atât ordonanţa nr. 98/2003, cât şi decizia nr. 2250/2003 sunt esenţial nelegale şi netemeinice pentru că măsura interzicerii de a desfăşură activităţi pe piaţa de capital timp de 3 ani apare ca o a doua sancţiune aplicată pentru aceleaşi fapte, măsura netransmiterii documentelor justificative care să ateste remedierea deficienţelor constatate nu constituie în sine o faptă contravenţională, iar sancţiunea ce i s-a aplicat este mai gravă decât cea aplicată persoanei juridice contrar prevederilor art. 179 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002.
Menţionează că în termenul de 90 de zile prevăzut de pârâtă pentru remedierea deficienţelor constatate, acţionarii societăţii au hotărât schimbarea obiectului de activitate al acesteia în afara pieţei de capital şi solicitarea ca pârâta să-i retragă la cerere autorizaţia de funcţionare pentru activităţi pe piaţa de capital, aceste situaţii fiind comunicate şi pârâtei.
Pârâta CNVM invocă excepţia de litispendenţă, arătând că pe rolul acestei Curţi se află încă o cauză având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
In ce priveşte fondul cauzei, solicită a se respinge acţiunea, deoarece în urma controlului s-au constatat numeroase nereguli în activitatea societăţii, pentru care s-au aplicat sancţiuni atât persoanei juridice respective cât şi membrilor Consiliului de administraţie. Susţine că şi după aplicarea primelor sancţiuni şi acordarea unor termene pentru remedierea deficienţelor constatate, nu s-au luat măsurile ce se impuneau şi nici nu i s-au trimis documente justificative din care să rezulte înlăturarea acestor deficiente.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, susţinând că excepţia este neîntemeiată, pentru că trebuie ţinut cont că nu există identitate de obiect între ele, în prima cauză cerându-se numai anularea ordo
nanţei nr. 98/2003, iar în cca dc faţă anularea deciziei nr. 2250/2003 şi numai pe cale de consecinţă şi a ordonanţei nr. 98/2003.
Reclamantul a îndeplinit funcţia de director general şi membru în Consiliul de administraţie al S.V.M. I.R.I SA şi în această calitate a fost sancţionat cu interdicţia de a desfăşura activităţi pe piaţa de capital pe o perioadă de 3 ani, prin ordonanţa nr. 98 din 6 iunie 2003, în motivarea ordonanţei reţinându-se că societatea nu a transmis pârâtei documentele justificative care să ateste remedierea deficienţelor constatate cu ocazia controlului efectuat încălcând astfel prevederile regulamentelor CNVM nr. 3/1998 şi nr. 4/1998, ale Instrucţiunilor CNVM nr. 2/1999 şi nr. 9/1999 şi ale O.U.G. nr. 28/2002.
Se reţine că responsabilitatea faptelor săvârşite revine membrilor Consiliului de administraţie şi conducerii executive a societăţii.
Prin decizia nr. 2250 din 17 iulie 2003 a CNVM a fost respinsă contestaţia formulată de reclamant împotriva ordonanţei nr. 98/2003.
Reclamantul a contestat, în prezenta cauză, atât ordonanţa nr. 98/ 2002, cât şi decizia nr. 2250/2003.
De reţinut că printr-o altă ordonanţă, având nr. 351 din 6 decembrie 2002, emisă tot de CNVM, reclamantul a fost sancţionat cu avertisment scris pentru deficienţe constatate în activitatea societăţii, în calitatea sa de membru al Consiliului de administraţie.
Referitor la excepţia de litispendenţă, invocată de pârâtă, Curtea a constatat că între cele două pricini nu există identitate de obiect, deoarece în prima s-a cerut numai anularea ordonanţei nr. 98/2003 iar în cea de faţă se solicită anularea deciziei nr. 2250/2003 şi numai pe cale de consecinţă şi a ordonanţei nr. 98/2003.
în ce priveşte fondul pricinii, Curtea a reţinut că acţiunea este neîntemeiată. A ţinut cont că nu s-au aplicat reclamantului două sancţiuni pentru aceleaşi fapte, cum eronat susţine acesta, ci o primă sancţiune pentru abaterile constatate la controlul efectuat de CNVM la societate, sancţiune aplicată reclamantului în calitate de membru al Consiliului de administraţie, iar sancţiunea de faţă s-a luat pentru că, în calitatea sa de director general şi membru în Consiliul de administraţie, reclamantul nu a luat măsurile ce se impuneau pentru a se transmite pârâtei documente care să ateste remedierea deficienţelor constatate cu ocazia controlului.
Nici susţinerea reclamantului că CNVM i-a aplicat o sancţiune mai gravă decât cea aplicată societăţii, contrar dispoziţiilor art. 179 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002, nu este întemeiată, deoarece reclamantului i s-a interzis numai pentru o perioadă de 3 ani desfăşurarea de activităţi pe piaţa de capital, în timp ce societăţii i s-a retras autorizatia de funcţionare în domeniul valorilor mobiliare.
In cauză este irelevant faptul că asociaţii societăţii au hotărât modificarea obiectului de activitate al acesteia, prin excluderea activităţii pe piaţa de capital şi solicitarea CNVM să retragă, la cerere, autorizaţia de funcţionare pentru această activitate, Curtea reţinând să sancţiunile s-au aplicat pentru fapte săvârşite anterior.
In calitatea sa de director general şi membru al Consiliului de administraţie al SC I.R.I SA, deci ca deţinător al unei funcţii deosebit de importante în cadrul societăţii, reclamantul nu a luat măsurile care se impuneau pentru remedierea defecţiunilor constatate de către organele de control ale pârâtei şi nici nu a transmis acesteia documentele prin care să justifice astfel de măsuri. La control s-au constatat deficienţe grave în activitatea societăţii, menţionate expres în raportul din
5 noiembrie 2002 şi anume nu s-a comunicat în termen la CNVM notificarea privind modificarea intervenită în componenţa Comisiei de cenzori; nu s-a notificat modificarea denumirii străzii în care are sediul societatea; nu s-au întocmit proceduri şi metode de control intern pentru prevenirea şi împiedicarea spălării banilor; nu s-a ţinut evidenţa tuturor reclamaţiilor; unele dosare ale clienţilor nu au toate documentele necesare; s-a întocmit incorect situaţia privind capitalul minim net şi gradul de îndatorare.
Aceste reguli nu au fost remediate în termenul de 90 de zile stabilit de pârâtă şi nici în termenele suplimentare acordate societăţii, motiv pentru care s-a aplicat sancţiunea retragerii autorizaţiei de funcţionare pentru societate, iar persoanelor din conducerea acesteia, în raport de funcţie şi răspunderea ce le revenea, li s-au aplicat diverse sancţiuni. De asemenea, sancţiunile s-au aplicat şi pentru că nu s-au comunicat pârâtei actele justificative cu care să se facă dovada că au fost remediate deficienţele constatate.
In raport de cele menţionate mai sus, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 7 alin. (7) din O.U.G. nr. 25/2002, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 514/2002, raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., s-a respins acţiunea de faţă ca neîntemeiată.
