Legea nr. 297/2004, art. 18 alin. (1), (2) şi (7)
Potrivit art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004, „orice persoană care îşi propune să achiziţioneze, direct sau indirect, acţiuni la o SSIF, prin care ar dobândi o poziţie semnificativă, trebuie să notifice în prealabil CNVM, indicând mărimea poziţiei avute în vedere.
Orice acţionar semnificativ care îşi propune să-şi mărească participaţia, astfel încât aceasta să atingă sau să depăşească 20%, 33% sau 50% din capitalul social sau din totalul drepturilor
de vot, ori care intenţionează ca respectiva SSIF să devină o filială a sa, trebuie să notifice în prealabil CNVM”.
C.A. Bucureşti, Secţia de administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 2281 din 11 octombrie 2006, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 21 decembrie 2005 reclamantul B.R. a chemat în judecată pe pârâta CNVM solicitând anularea ordonanţei nr. 542/19.10.2005 şi despăgubirea pentru prejudiciile morale cauzate, pe care le estimează la suma de 100.000 Ron.
In motivarea în fapt a acţiunii, reclamantul arată că prin ordonanţa contestată a fost sancţionat cu avertisment, iar contestaţia administrativă nu a fost soluţionată în termenul legal.
Prin decizia nr. 3335 din 12 decembrie 2005 pârâta a respins această contestaţie. Reclamantul mai susţine că prin adresele înregistrate la CNVM a fost notificată, respectiv informată cu privire la modificarea structurii acţionariatului, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1), (2), (7) din Legea nr. 297/2004. Au mai fost invocate adresele emise de SC AMI SRL, de SC GCG SRL şi de SC T SRL. Reclamantul consideră că s-au încălcat prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, deoarece pârâta nu s-a pronunţat cu privire la aceste notificări, fapta încadrându-se în prevederile art. 2 alin. (4) din acelaşi act normativ, privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri.
Reclamantul mai arată că pârâta ignoră dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 27/2003. Prin nerăspunderea în termenul prevăzut de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, pârâta a aprobat tacit modificarea acţionariatului. Reclamantul mai susţine că prin majorarea aportului la capitalul social nu au fost aduse prejudicii niciunei persoane fizice sau juridice.
In optica reclamantului, invocarea de către CNVM a art. 18 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 este netemeinică, întrucât se aplică numai CNVM şi în legătură cu notificarea prevederilor la art. 18 alin. (1) şi alin. (2) din aceeaşi lege, iar această notificare este în sarcina acţionariatului. De asemenea, în concepţia reclamantului, informarea asupra deţinerilor indirecte nu este conform art. 18 alin. (7) din Legea nr. 297/2004, în sarcina SSIF. De asemenea, reclamantul apreciază că în mod greşit se reţine faptul că prevederile art. 31, art. 44 şi art. 89 din Regulamentul CNVM nr. 3/2002 au fost preluate de art. 11, art. 12 alin. (1) lit. c) şi art. 174 din Regulamentul CNVM nr. 12/2004, întrucât conţinutul acestor articole este diferit. Se consideră că au fost înlăturate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi cele ale art. 290 alin. (3) din Legea nr. 297/2004. Prevederile articolelor din
Regulamentul nr. 3/2002 invocate nu sunt preluate şi nu se regăsesc în articolele invocate din Regulamentul nr. 12/2004.
Reclamantul mai consideră că SSIF WRS SA nu poate fi acuzată de neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 31 alin. (3) din Regulamentul nr. 3/2002, deoarece pârâta nu şi-a respectat obligaţia prevăzută la art. 31 alin. (2). Totodată, se apreciază că având în vedere art. 18 alin. (1), alin. (2) şi alin. (7) coroborat cu art. 290 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, prevederile art. 31 din Regulamentul nr. 3/2002 contravine în totalitate Legii nr. 297/2004 şi, prin urmare, erau implicit abrogate. Acesta susţine că în mod greşit se reţin prevederile art. 44 din Regulamentul nr. 3/2002, întrucât acestea exceptează modificarea structurii acţionariatului de la autorizarea definitivă de către CNVM. De asemenea, se arată că nu se specifică eventuala contravenţie săvâr-
şită. In opinia reclamantului, SSIF WRS SA nu a încălcat reglementările în vigoare în domeniul pieţei de capital; pentru toate activităţile desfăşurate societatea având autorizaţie CNVM, iar pentru modificarea structurii acţionariatului, SSIF avea doar obligaţia informării conform art. 18 alin. (7) din Legea nr. 297/2004. Aplicarea art. 277 alin. (1) din aceeaşi lege este nelegală.
Reclamantul mai consideră că poate invoca art. 290 alin. (3) din Legea nr. 297/2004; dat fiind că prevederile art. 31 din Regulamentul nr. 3/2002 contravin legii, SSIF îi sunt aplicabile numai dispoziţiile art. 18 alin. (7) din Legea nr. 297/2004. De asemenea, mai invocă şi înlăturarea art. 274 alin. (1) din acelaşi act normativ deoarece nu au fost respectate de către pârâtă procedurile de efectuare a unei investigaţii iar societatea sau reclamantul nu au primit documentele aferente unei eventuale investigaţii.
In fine, reclamantul arată că publicarea ordonanţei nr. 542/2005 pe site-ul CNVM şi în Buletinul CNVM înainte de exercitarea căilor legale de atac şi de rămânere definitivă a sancţiunii, i-a adus însemnate prejudicii, având în vedere că îşi desfăşoară activitatea profesională de 10 ani pe piaţa de capital şi niciodată nu a fost acuzat de nerespectarea prevederilor legale ce guvernează această activitate.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, Curtea a retinut următoarele:
Prin ordonanţa nr. 542 din 19 octombrie 2005 pârâta CNVM a sancţionat pe reclamantul B.R., în calitate de membru al Consiliului de administraţie al SSIF WRS SA, cu avertisment. Autoritatea publică pârâtă a reţinut că modificarea structurii acţionariatului SSIF WRS SA la nivel direct prin preluarea de către SC. AMI SRL a pachetului de acţiuni, reprezentând 58,88% din SSIF deţinut de SC DO SRL s-a
realizat fară a avea, în prealabil, acordul CNVM, structură înregistrată la ORC. De asemenea, s-a reţinut că modificarea structurii acţionaria-tului SSIF WRS SA, la nivel indirect, prin participarea SC GCG SRL în procent dc 80,6347% la capitalul social al SC AMI SRL s-a realizat fară a avea în prealabil, acordul CNVM, structură înregistrată la ORC. La emiterea acestui act individual au fost avute în vedere art. 18 alin. (3) şi alin. (7), art. 271, art. 272 lit. a) şi lit. b), art. 273 alin. (1) şi art. 290 alin. (3) din Legea nr. 297/2004; art. 31, art. 44 şi art. 89 din Regulamentul CNVM nr. 3/2002 şi ţinând cont de faptul că acestea au fost preluate de prevederile art. 11, art. 12 alin. (1) lit. c) şi art. 174 din Regulamentul CNVM nr. 12/2004.
Prin decizia nr. 3335/12.12.2005 pârâta a respins contestaţia formulată de B.R. împotriva ordonanţei CNVM nr. 542/2005.
Referitor la notificarea pe care reclamantul pretinde că a facut-o pârâtei prin adresele nr. 38053 din 27 octombrie 2004, nr. 944 din 13 ianuarie 2005 şi nr. 110 din 4 ianuarie 2005, în ceea ce priveşte modificarea structurii acţionariatului, notificare făcută conform art. 18 alin. (1), (2) şi (7) din Legea nr. 297/2004, Curtea constată următoarele: Prin adresa nr. 110 din 4 ianuarie 2005 SSIF WRS SA notifica pârâtei intenţia SC AMI SRL de a-şi mări participaţia în capitalul social al SSIF. A mai fost depusă adresa nr. 108 din 4 ianuarie 2005 prin care SC AMI SRL notifică pârâtei intenţia societăţii de a-şi mări participaţia la capitalul social al SSIF. De asemenea, a fost depusă adresa nr. 109 din 4 ianuarie 2005 prin care SC D.O. SRL notifică pârâtei intenţia societăţii de a cesiona integral deţinerile de acţiuni în capitalul social al SSIF.
Prin urmare, primele două adrese invocate de reclamant nu au fost
depuse la dosar. In conformitate cu prevederile legale specifice pieţei de capital, persoanele cărora aceste prevederi le sunt incidente au obligaţia notificării intenţiei de modificare a structurii acţionariatului, a unui fapt/act juridic care nu s-a produs, dar care se va produce în viitor sub condiţia autorizării acestuia de către CNVM.
Interpretarea dată de reclamant obligaţiei notificării către CNVM a modificării structurii acţionariatului SSIF WRS SA este eronată. Atât prevederile incidente din Regulamentul CNVM nr. 3/2002 cât şi reglementările actuale în vigoare, respectiv Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul CNVM nr. 12/2004, prevăd obligativitatea supunerii aprobării CNVM a:
– intenţiei unei persoane de a achiziţiona, direct sau indirect, acţiuni la o SSIF, prin care ar dobândi o poziţie semnificativă, anterior solicitării autorizării de către CNVM a modificărilor intervenite în cadrul structurii actionariatului unei societăti de servicii de investitii financiare, intenţiei oricărui acţionar semnificativ care îşi propune
să-şi mărească participaţia, astfel încât aceasta să atingă sau să depăşească 20%, 33% sau 50% din capitalul social sau din totalul drepturilor de vot, anterior solicitării autorizării de către CNVM a modificărilor intervenite în cadrul structurii acţionariatului unei societăti de servicii de investiţii financiare.
De asemenea, Curtea apreciază că nu pot fi primite susţinerile reclamantului privind încălcarea de către CNVM a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, în sensul că nu a fost respectată o procedură de efectuare a anchetei. La emiterea ordonanţei de sancţionare nu a fost necesară efectuarea unui control din partea agenţilor CNVM în sensul de deplasare la sediul societăţii pentru a se
încheia un proces verbal de constatare. In ordonanţa de sancţionare este cuprinsă atât descrierea faptei imputabile reclamantului, cât şi temeiul legal în baza căruia s-a luat măsura sancţionării cu avertisment.
Nu este întemeiată nici afirmaţia reclamantului conform căreia
contestaţia nu a fost soluţionată în termen legal. In conformitate cu dispoziţiile art. 2, 9 şi 10 din O.G. nr. 27/2002 coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 297/2004, autoritatea publică poate prelungi termenul de soluţionare a cererilor dacă există motive temeinice în acest sens.
Referitor la susţinerile reclamantului privitoare la faptul că se reţin greşit ca temei pentru sancţionare prevederile art. 18 alin. (7) din Legea nr. 297/2004, deoarece SSIF şi-a respectat obligaţia informării CNVM, Curtea constată că această obligaţie a informării către CNVM nu a fost realizată, nici de către reclamant, nici de către societate. Art. 18 alin. (7) din Legea nr. 297/2004 precizează că SSIF va informa CNVM de îndată ce va lua la cunoştinţă cu privire la orice achiziţie sau înstrăinare a acţiunilor sale, care ar conduce la depăşirea
sau situarea sub nivelurile prevăzute la alin. (1), (3), (4) şi (5). In speţă, aşa cum s-a relevat, această informare nu a fost realizată.
In ceea ce priveşte afirmaţia potrivit căreia CNVM nu s-a pronunţat cu privire la aceste notificări, încălcând astfel prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, fapta încadrându-se în prevederile art. 2 alin. (4) din acelaşi act normativ, Curtea constată că temeiul de 90 de zile prevăzut la art. 18 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 începe să curgă de la data la care documentaţia cerută conform reglementărilor CNVM este completă [art. 92 alin. (3) din Regulamentul nr. 3/2002, preluat de art. 4 alin. (4) din Regulamentul CNVM nr. 12/2004]. în speţă, reclamantul nu a probat faptul că documentaţia a fost prezentată în forma şi conţinutul cerut de reglementările CNVM, de la început.
Mai trebuie precizat faptul că judecătorul delegat de la Oficiul Registrului Comerţului nu verifică dacă un SSIF şi-a respectat obli-
gaţiilc sale legale specifice pieţei de capital, deci nu se subrogă în atribuţiile şi prerogativele legale ale CNVM.
Instanţa de contencios administrativ apreciază că susţinerile reclamantului în sensul că prin majorarea capitalului social nu au fost aduse prejudicii niciunei persoane fizice sau juridice, este fără relevanţă. Dispoziţiile art. 31 din Regulamentul CNVM nr. 3/2002 astfel cum a fost modificat prin art. 11 din Regulamentul nr. 12/2004 precizează că intenţia oricărei persoane fizice sau juridice, de a dobândi sau de a-şi majora poziţia semnificativă în cadrul unui SSIF, va fi notificată în prealabil CNVM conform art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004.
In consecinţă, suntem în prezenţa unor prevederi normative imperative, a căror încălcare este sancţionată de lege, independent de producerea unui prejudiciu.
Referitor la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, Curtea constată următoarele:
La data formulării contestaţiei administrative (26 octombrie 2005) Regulamentul nr. 12/2004 era în vigoare, iar fapta a fost săvârşită în intervalul 1 decembrie 2004 – 1 octombrie 2005, când erau în vigoare dispoziţiile Regulamentului nr. 3/2002. Prin urmare, contestaţia a fost soluţionată prin aplicarea Regulamentului nr. 3/2002, în vigoare la data săvârşirii faptei, cu trimitere la dispoziţiile Regulamentului nr. 12/2004, în vigoare la data soluţionării contestaţiei. S-au avut în vedere principiile consacrate de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, republicată.
Menţionarea prevederilor Regulamentului nr. 12/2004 în preambulul ordonanţei de sancţionare a fost determinată de modificarea cadrului legal în perioada de timp cuprinsă între data săvârşirii faptei şi data aplicării sancţiunii.
Art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 precizează că dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
A rezultat că, la individualizarea sancţiunii, pârâta a efectuat o analiză comparativă a celor 2 acte normative concurente; în cazul în care actul nou – Regulamentul CNVM nr. 12/2004 – nu ar fi prevăzut obligaţia notificării structurii acţionariatului unei SSIF sancţiunea nu ar mai fi fost aplicată.
Dispoziţiile Regulamentului nr. 3/2002 referitor la intenţia unei persoane de a achiziţiona sau înstrăina, direct sau indirect, acţiuni la o SSIF, prin care ar dobândi o poziţie semnificativă, ar atinge sau ar depăşi 20%, 33% sau 50% din capitalul social sau din totalul dreptu
rilor dc vot, precum şi obligaţiile ce decurg din accstea au fost preluate în cuprinsul Regulamentului CNVM nr. 12/2004.
Deşi preluarea nu se referă la conţinutul idcntic literal al articolelor în discuţie, aceasta presupune o identitate a situaţiei dată a faptei, a obligaţiilor instituite, precum şi o identitate dc regim sancţionator, astfel încât nu se poate reţine o dezincriminare a abaterilor respective.
Din cele expuse anterior rezultă că actul administrativ de sancţionare este legal. în plus, Curtea constată că reclamantul nu şi-a probat prejudiciul moral invocat, ceea ce contravine art. 1169 C. civ. El trebuie să facă dovada existenţei prejudiciului moral, dar şi a existenţei raportului de cauzalitate între prejudiciu şi fapta pârâtei, ceea ce nu s-a realizat. Prin urmare, reclamantul, în calitate de membru al consiliului de administraţie al SSIF WRS SA, sancţionat de CNVM cu avertisment, avea obligaţia notificării modificării structurii acţionariatului al societătii de servicii de investitii financiare, având în vedere activitatea pe care o desfăşoară la societate.
In concluzie, în raport de considerentele dc fapt şi de drept anterior expuse, Curtea a respins acţiunea că nefondată.
