Solicitarea suspendării executării deciziei după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare


Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instantei de fond.

In speţă, reclamanta nu a făcut dovada că a atacat pe cale administrativă decizia contestată, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile textului de lege mai sus menţionat, suspendarea executării deciziei putând fi solicitată numai după sesizarea, în condiţiile art. 7 din aceeaşi lege, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare.

C.A. Piteşti, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 156/R-Cont/05.02.2010

Prin cererea înregistrată, reclamanta Cabinet Individual de Insol-venţă E.F., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului RM.V., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei nr. 28178/30.03.2009, emisă de pârâtă, şi suspendarea executării acesteia, în temeiul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin încheierea nr. 179/CAF din 3 noiembrie 2009, Tribunalul Vâlcea, Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal, a respins excepţia tardivităţii formulării cererii de suspendare invocată de pârâtă, a admis cererea formulată de reclamanta Cabinet Individual de E.F., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului RM.V. şi a dispus suspendarea deciziei nr. 28178/30.03.2009, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

împotriva încheierii nr. 179/CAF din 3 noiembrie 2009, a formulat recurs pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Rm.V., criticând-o pentru nelegalitate.

Recursul formulat de pârâtă este fondat.

In mod greşit, prin încheierea atacată, a fost admisă cererea formulată de reclamantă şi s-a dispus suspendarea executării decizici nr. 28178/30.03.2009, emisă de către pârâtă, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, reţinându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute dc art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

In speţă, reclamanta nu a făcut dovada că a atacat pe cale administrativă decizia nr. 28178/30.03.2009, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile textului de lege mai sus menţionat, suspendarea executării deciziei putând fi solicitată numai după sesizarea, în condiţiile art. 7 din aceeaşi lege, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., a fost admis recursul şi modificată încheierea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca inadmisibilă.

Notă: Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, pentru suspendarea executării unui act administrativ solicitată prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea actului respectiv, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită. Cele două condiţii denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, aşadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii pagubei