Art.5 alin. 2 din Legea nr.85/2006
Art.138 din Legea nr.85/2006
Art.244 pct.1 Cod procedură civilă
Specificul procedurii legii insolvenţei impune soluţionarea tuturor procedurilor cu celeritate prevăzute de dispoziţiile art.5 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Prezentul litigiu are ca obiect fapte ce se circumscriu prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006, iar dosarul nr.1782/90/2011 se referă la „anulare acte frauduloase”, măsura suspendării cauzei în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă nefiind oportună, întrucât acţiunea în răspundere reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este condiţionată de soluţionarea acţiunii în anularea transferurilor patrimoniale, deoarece în cauza de faţă administratorul răspunde delictual de un fapt ilicit care nu are legătură cu celălalt dosar pentru care s-a dispus suspendarea şi care are în vedere o răspundere bazată pe frauda din contract.
Pasivul social este determinat prin tabelul creditorilor, iar faptul că prin anularea transferurilor s-ar putea recupera o parte din pasiv constituie o chestiune de executare. Faptul că ambele demersuri procedurale pot duce la creşterea masei active nu se constituie într-un contraargument, aceasta pentru că pe de o parte anularea transferurilor nu şterge răspunderea delictuală, iar pe de altă parte, pentru că eventualul excedent financiar i se cuvine asociatului în condiţiile art.133 din Legea nr.85/2006.
Rezultă că cele două litigii menţionate mai sus pot continua să fie judecate în acelaşi timp şi mai mult, în prezentul litigiu, se solicită administrarea unei probe cu expertiză contabilă care să cuantifice situaţia cheltuielilor neeconomicoase realizate în anii 2008 şi 2009, soldate cu pierderi ce au generat insolvenţa societăţii D.
(Decizia nr. 2284/R-com din 24 octombrie 2012)
Prin cererea înregistrată la data de 07.12.2011, reclamantul N. NS SPRL, în calitate de lichidator al debitoarei SC D. SRL a solicitat angajarea răspunderii personale a pârâtului G.I. administrator al societăţii debitoare, în limita sumei de 2.731.605 lei, în temeiul art.138 alin.1 lit.a, c d şi f din Legea nr.85/2006, cu motivarea, printre altele, şi a faptului că pârâtul ar fi vândut numitului P.L. trei apartamente şi un spaţiu comercial situate în blocul de locuinţe din Râmnicu Vâlcea, strada G. M., la un preţ subevaluat.
În cauză au formulat cerere de intervenţie creditorii B. M. şi SC T. IFN SRL.
Pârâtul a formulat cerere reconvenţională împotriva reclamantului şi a intervenienţilor, susţinând că aceştia sunt vinovaţi pentru intrarea debitoarei în încetare de plăţi.
Totodată, pârâtul a formulat şi întâmpinare, solicitând suspendarea prezentei cereri în temeiul art.244 pct.1 din Codul de procedură civilă, arătând că pe rolul Tribunalului Vâlcea se află înregistrată sub nr.1782/90/2011 acţiunea promovată de lichidator privind anularea transferurilor patrimoniale pentru cele trei apartamente şi spaţiul comercial către numitul P.L., iar în acest dosar se administrează probe privind evaluarea bunurilor ce au făcut obiectul vânzării.
Intervenienţii au solicitat respingerea cererii de suspendare, arătând că acţiunea în răspundere, reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, nu este condiţionată de soluţionarea acţiunii în anularea transferurilor patrimoniale, întrucât pasivul social este determinat prin tabelul creditorilor, iar faptul că prin anularea transferurilor s-ar putea recupera o parte din pasiv constituie o chestiune de executare.
Prin încheierea pronunţată de data de 30 aprilie 2012, în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă, Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a Civilă a dispus suspendarea soluţionării prezentei cereri până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 1782/90/2011.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Însuşi reclamantul lichidator arată în cererea introductivă că „elucidarea acestui aspect (adică al valorificării la un preţ subevaluat) urmează a se efectua în cadrul dosarului nr.1782/90/2011”.
Cu alte cuvinte, soluţionarea prezentei cauze impune cu necesitate, printre alte probe şi stabilirea faptului dacă operaţiunea comercială susmenţionată s-a realizat la un preţ subevaluat. Or, acest aspect face obiectul unei alte cauze în care se solicită pe cale principală anularea transferului pentru disproporţie de preţ şi în care se administrează probe pentru evaluarea bunurilor.
Tribunalul a mai reţinut că soluţia conexării celor două dosare nu este oportună, deoarece singurul punct comun al acestora îl constituie transferul susmenţionat, iar lămurirea celorlalte motive din cererea de faţă ar întârzia şi soluţionarea dosarului privind anularea transferului patrimonial.
Ca atare, întrucât unul dintre aspectele de fapt invocate în cererea introductivă urmează a fi stabilit pe cale principală într-o altă cauză, respectiv în dosarul nr.1782/90/2011, tribunalul a constatat că soluţionarea prezentei cauze depinde cu necesitate de hotărârea ce se va pronunţa în dosarul nr.1782/90/2011.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă s-a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr.1782/90/2011.
Împotriva încheierii din data de 30 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a Civilă, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SP N. NS SPRL Râmnicu Vâlcea – lichidator judiciar al SC D. SRL, care a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate, în sensul că în mod greşit s-a dispus suspendarea în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr.1782/90/2011, având ca obiect „anulare acte frauduloase”, deoarece în perioada 30.04.2012 – până în prezent au avut loc mai multe operaţiuni, cum ar fi valorificarea integrală a apartamentelor din blocul G. M., Râmnicu Vâlcea, proprietate SC D. SRL, la licitaţiile nr.60 din 31.07.2012 şi nr.61 din 07.08.2012.
De asemenea, s-a mai arătat că soluţionarea dosarului nr.1782/90/2011 se află într-un stadiu avansat, având termen de judecată la 17.09.2012 pentru depunerea expertizei tehnice având ca obiect determinarea diferenţei de preţ negative suportate de debitoare la vânzarea celor trei apartamente şi a spaţiului comercial către P.L.G.
Mai mult, în prezentul dosar s-au solicitat probe pentru efectuarea unei expertize contabile care să stabilească legalitatea şi corectitudinea folosirii şi înregistrării în evidenţa contabilă a operaţiunilor economice din ani 2009-2010, ce a necesitat câteva luni pentru efectuare, iar prezentul litigiu trebuie judecat cu celeritate.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei la tribunal pentru continuarea judecăţii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art.5 alin.2 din Legea nr.85/2006 şi art.2441alin.2 Cod procedură civilă şi s-a solicitat judecata cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Intimata-intervenientă B. M. a formulat note de şedinţă prin care a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei la tribunal pentru continuarea judecăţii.
Părţile procesuale au depus înscrisuri în faza de recurs.
Verificând încheierea atacată în raport de criticile formulate în recurs şi din ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă prevăd că instanţa poate suspenda judecata „când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi”.
În speţă, Curtea reţine că specificul procedurii legii insolvenţei impune soluţionarea tuturor procedurilor cu celeritate prevăzute de dispoziţiile art.5 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Prezentul litigiu are ca obiect fapte ce se circumscriu prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006, iar dosarul nr.1782/90/2011 se referă la „anulare acte frauduloase”, măsura suspendării cauzei în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă nefiind oportună, întrucât acţiunea în răspundere reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este condiţionată de soluţionarea acţiunii în anularea transferurilor patrimoniale, deoarece în cauza de faţă administratorul răspunde delictual de un fapt ilicit care nu are legătură cu celălalt dosar pentru care s-a dispus suspendarea şi care are în vedere o răspundere bazată pe frauda din contract.
Pasivul social este determinat prin tabelul creditorilor, iar faptul că prin anularea transferurilor s-ar putea recupera o parte din pasiv constituie o chestiune de executare. Faptul că ambele demersuri procedurale pot duce la creşterea masei active nu se constituie într-un contraargument, aceasta pentru că pe de o parte anularea transferurilor nu şterge răspunderea delictuală, iar pe de altă parte, pentru că eventualul excedent financiar i se cuvine asociatului în condiţiile art.133 din Legea nr.85/2006.
Rezultă că cele două litigii menţionate mai sus pot continua să fie judecate în acelaşi timp şi mai mult, în prezentul litigiu, se solicită administrarea unei probe cu expertiză contabilă care să cuantifice situaţia cheltuielilor neeconomicoase realizate în anii 2008 şi 2009, soldate cu pierderi ce au generat insolvenţa societăţii D.
Având în vedere că ne aflăm într-o procedură care se judecă cu celeritate şi că cele două dosare sus-menţionate, având obiect diferit, pot fi judecate în acelaşi timp, iar dezlegarea pricinii nu atârnă în totul sau în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept ce face obiectul dosarului nr.1782/90/2011, Curtea constată că tribunalul a pronunţat o încheiere nelegală, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art.244 pct.1 Cod procedură civilă, pentru motivele invocate mai sus.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi admis recursul promovat dereclamanta SP N. NS SPRL Râmnicu Vâlcea – Lichidator Judiciar al SC D. SRL, a se casa încheierea din .30 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a Civilă şi a se trimite pentru continuarea judecăţii.
Pentru aceste motive, Curtea a admits recursul declarat de reclamanta SP N. NS SPRL Râmnicu Vâlcea – Lichidator Judiciar al SC D. SRL, împotriva încheierii din 30 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr.5926/90/2011, intimaţi fiind intervenienţii B. M., SC IFN T. SRL, şi pârâtul G.I.
Curtea a casat încheierea din 30 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a Civilă şi a trimis pentru continuarea judecăţii.
