Soluţionarea excepţiilor procesuale, motivele care au determinat soluţionarea cauzei pe baza excepţiilor invocate.Excepţia lipsei calităţii procesuale, excepţia de nelegalitate întemeiată pe prev. art. 4 din Legea nr. 554/2004 rep.Lipsa motivării admiterii sau respingerii unei excepţii face imposibil controlul financiar în cadrul căii de atac iar în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate, procedura de soluţionare este în mod concret reglementată de textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 rep. Instanţa în faţa căreia s-a invocat o excepţie de nelegalitate nu poate să facă aprecieri cu privire la procedura pe care trebuie să o aleagă reclamanţii, ea trebuind să se rezume la a verifica dacă de actul administrativ cu privire la care se invocă excepţia, depinde soluţionarea litigiului de fond şi apoi să respecte etapele procedurale reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004 rep.Prin sentinţa nr. 381/16.06.2008 a Tribunalului Mureş, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul local Târgu Mureş, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins excepţia de nelegalitate formulată de reclamanţii D.I. şi D.A., cu privire la HCL Târgu Mureş nr. 102/26.04.2001.În considerentele hotărârii atacate s-a reţinut că, prin hotărârea în cauză s-a aprobat concesionarea prin negociere directă pe o perioadă de 49 ani a unei suprafeţe de 340 mp, din terenul aflat în proprietatea Consiliului local al mun. Târgu Mureş, către SC COMPANIA ROMÂNĂ DE TURISM ŞI TRANZACŢII” SA Târgu Mureş, în condiţiile în care, terenul fusese anterior revendicat (prin notificarea din 17.05.2001) de către A.E., care ulterior a înstrăinat terenul în suprafaţă de 657,38 mp, ce i-a fost restituit prin Sentinţa civilă nr. 2691/27.11.2006 a Tribunalului Mureş (care cuprindea şi terenul concesionat) către reclamanţii D.I. şi D.A..Prima instanţă a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 102/2001, apreciind că reclamanţii trebuiau să parcurgă etapa procesuală a anulării hotărârii atacate în faţa instanţei de fond pe calea acţiunii în anulare.Împotriva acestei sentinţe au declarat în termenul legal recurs reclamanţii D.I. şi A., criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susţinând că în mod greşit a fost respinsă excepţia de nelegalitate a hotărârii atacate, deşi imobilul fusese revendicat la data emiterii acestei hotărâri, astfel că pârâtul Consiliul local Târgu Mureş a procedat nelegal adoptând hotărârea în cauză, şi mai mult, încheind contractul de concesiune nr. 48/25.07.2001.
S-a mai susţinut că excepţia invocată nu este inadmisibilă, întrucât potrivit reglementării excepţiei de nelegalitate, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, aceasta poate fi invocată oricând, cu privire la toate actele administrative, ce pot formula obiectul unei acţiuni în anulare în faţa instanţelor de administrativ.Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul local al mun. Târgu Mureş a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând în esenţă că la momentul adoptării hotărârii atacate, autorităţile administraţiei publice locale au procedat legal, prin prisma disp. art. 32 ind. 1 alin. 3 din Legea nr. 99/2008 şi pct. 5.1 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/1999.A mai susţinut că la data adoptării hotărârii nu era formulată notificare pentru restituirea în natură a terenului ce forma obiectul hotărârii, şi că la data dobândirii de către reclamanţi a terenului în cauză, contractul de concesiune era înscris în cartea funciară.Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedura civilă, Curtea constată următoarele:În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al mun. Târgu Mureş, respinsă de instanţa de fond, invocată de pârâtă, este de observat că prima instanţă a respins această excepţie, fără a o motiva însă în vreun fel, deşi odată cu invocarea acestei excepţii prin întâmpinare (fila 21 dosar de fond), aceasta a fost amplu argumentată.În ceea ce priveşte cealaltă excepţie, a nelegalităţii HCL nr. 102/2001, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2002, care reglementează atât instituţia juridică a excepţiei de nelegalitate, cât şi procedura desoluţionare a acesteia. Mai exact, pe de o parte, autorii excepţiei aveau legitimitate procesuală activă şi deci îndreptăţire de a acţiona în acest sens pentru valorificarea dreptului propriu, şi pe de altă parte acest mijloc procesual i-a fost conferit chiar de legiuitor, instanţa de fond neputând face aprecieri cu privire la procedura pe care trebuiau să o aleagă reclamanţii (calea acţiunii principale, şi nu cea a invocării nelegalităţii pe cale de excepţie). Pentru aceste motive, Curtea constată că recursul promovat în cauză este întemeiat, potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, prima instanţă pronunţând în cauză o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, aceasta întrucât, în primul rând a respins în mod eronat ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de reclamanţi, şipe de altă parte a respins celelalte excepţii, fără a motiva în vreun fel, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar pe calea prezentei căi de atac. Aşadar, potrivit art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul promovat în cauză, ca casa hotărârea atacată, şi va obliga trimiterea cauzei spre rejudecarea în fond, urmând ca la soluţionarea acesteia să fie avute în vedere şi celelalte motive de recurs care nu au putut fi examinate de instanţa de recurs.
