Dosar nr.155/88/2009R O M Â N I ATRIBUNALUL TULCEASECŢIA CIVILĂ, COMERCIALĂ ŞI DE ADMINISTRATIVSENTINŢA CIVILĂ NR. 361
Şedinţa publică din data de 04 martie 2009
Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată sub nr.155/88/2009, “…” a chemat în judecată Consiliul Local “…”, solicitând obligarea pârâtului la plata sporului de vechime; premiilor individuale lunare de 2%; premiilor anuale (al treisprezecelea salariu), pe ultimii trei ani, de la data introducerii acţiunii, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
În motivare, reclamantul a arătat că, în urma alegerilor locale din anul 2004, a fost ales primar, funcţie pe care o deţine şi în prezent.
A menţionat că, potrivit art.19 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, cu modificările şi completările ulterioare: “persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, la o indemnizaţie lunară, stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr.2”.
A subliniat că, art.20 alin.(1) din acelaşi act normativ prevede că “indemnizaţia lunară, prevăzută la art.19, este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport de venitul salarial”, motiv pentru care drepturile salariale se stabilesc ţinând cont de indemnizaţia cuvenită preşedintelui consiliului judeţean şi de sporurile prevăzute de Legea nr.40/1991 cu privire la salarizarea Preşedintelui şi Guvernului României, precum şi a personalului Preşedinţiei, Guvernului şi al celorlalte organe ale puterii executive, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Reclamantul a precizat că, din interpretarea dispoziţiilor art.20 din acelaşi act normativ, coroborat cu art.19, rezultă că persoanele ce ocupă funcţii de demnitate publică au dreptul la o indemnizaţie lunară ce reprezintă baza de calcul pentru stabilirea obligaţiilor bugetare, ce se determină în raport de venitul salarial, cu aplicarea întocmai a dispoziţiilor legale referitoare la alte drepturi salariale, care includ şi sporul pentru vechimea în muncă (alături de alte sporuri).
S-a mai arătat că, prin anexa X pct.1 din Legea nr.154/1998 au fost abrogate prevederile referitoare la promovarea în grade, trepte profesionale, gradaţii şi indemnizaţii de conducere prevăzute de Legea nr.40/1991, însă dispoziţiile art.14 alin.1 din Legea nr.40/1991 potrivit cărora persoanele salariate conform prezentei legi beneficiază la funcţia de bază de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat, cu un program normal de lucru, pe tranşe de vechime în muncă”, au fost menţinute prin Legea nr.154/1998.
Reclamantul a învederat că, din dispoziţiile legale mai sus menţionate, respectiv Legea nr.40/1991 şi Legea nr.154/1998 rezultă că primarul, care îndeplineşte o funcţie de autoritate publică, are dreptul atât la indemnizaţia prevăzută de anexa nr.II din Legea nr.154/1998 cât şi la sporul de vechime prevăzut de art.14 din Legea nr.40/1991.
În acest sens sunt de observat că dispoziţiile Legii nr.154/1998 nu conţine nici o dispoziţie de abrogare a dispoziţiilor Legii nr.40/1991.
Astfel, a menţionat reclamantul că dispoziţiile invocate în argumentarea punctului de vedere potrivit căruia, pentru ocuparea funcţiilor de demnitate publică nu ar exista temei legal să li se acorde dreptul la sporul de vechime, după intrarea în vigoare a Legii nr.154/1998 sunt lipsite de justificare atâta timp cât dreptul respectiv, nefiind înlăturat printr-o dispoziţie expresă, a continuat să existe (a se vedea Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.XXXVI din 7 mai 2007, publicată în M.O. nr.715/23.10.2007).
A precizat că, stabilirea indemnizaţiei lunare, ca unică formă de remunerare, nu poate înlătura beneficiul decurgând din sporul pentru vechimea în muncă, atât timp cât această valoare procentuală se impune să se regăsească, în raport cu reglementările legale, în indemnizaţiile cuvenite acestei categorii de funcţii.
Totodată, a menţionat că, stabilirea indemnizaţiei lunare, ca unică formă de remunerare, nu poate înlătura un drept cu caracter general, dobândit pentru vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziţie expresă a legii, adoptată în forma impusă prin normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr.24/2000.
S-a arătat că, acest drept salarial, de natură personală, este generat de activitatea desfăşurată în muncă, indiferent de funcţia ocupată, cu condiţia să fie acordat printr-o dispoziţie legală, iar beneficiarul să îndeplinească cerinţele prevăzute de acea dispoziţie.
A subliniat reclamantul că, suprimarea unui drept salarial recunoscut, în raport cu celelalte categorii de personal, ar constitui un tratament discriminatoriu pentru preşedintele consiliului judeţean, de natură a contraveni prevederilor art.16 din României, republicată, privitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, precum şi dispoziţiilor privind interzicerea discriminării cuprinse în art.14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
De asemenea, a precizat reclamantul că această interpretare a fost dată şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. XXXVI/7.05.2005, publicată în M.O. nr.715/2007.
Reclamantul a învederat că îndeplinind de la data alegerilor şi până în prezent o funcţie de demnitate publică, pe această perioadă a fost şi este salarizat cu o indemnizaţie lunară, în raport cu activitatea desfăşurată, astfel cum prevăd dispoziţiile art.19 din Legea nr.154/1998 fără a fi avute în vedere şi dispoziţiile art.20 alin.1 din lege.
În art.39 din Legea nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, se precizează că durata exercitării mandatului de preşedinte al consiliului judeţean constituie vechime în muncă şi în specialitate.
În acest sens a arătat că, deşi nu se menţionează expres dispoziţiile Legii nr.40/1991 se completează cu art.14 alin.1, art.17 şi art.18 din Legea nr.40/1991 care precizează că persoanele salarizate în cadrul organelor puterii executive beneficiază, pe lângă salariul pentru funcţia de bază şi de sporul de vechime în muncă un premiu lunar de 2% şi un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata.
Astfel, reclamantul a subliniat că, a fost privat, încă de la începutul mandatului şi până la introducerea acţiunii, de drepturile salariale precum sporul de vechime, premiul lunar şi premiul anual.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar copii după sentinţa civilă nr.1572/14.06.2004/dos.3500/04 al Judecătoriei Tulcea, sent.civ.nr.10cc/18 iunie 2008/dos.nr.2812/327/2008 al Judecătoriei Tulcea.
Pârâtul, legal citat nu a formulat întâmpinare şi nu a depus probe în apărare.
Analizând cauza, în raport de actele dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1572/14.06.2004/Dos.nr.3500/2004 şi prin sent.civ.nr.2812/327/2008/18 iunie 2008/Dos.2812/327/2008 a fost validată alegerea reclamantului în funcţia de primar al com.”…” jud.Tulcea.
Potrivit art.2 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică”, “dispoziţiile acestei legi se aplică persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, iar potrivit art.3 ” funcţia de demnitate publică este acea funcţie publică care se ocupă prin mandat obţinut indirect prin alegeri organizate sau direct, prin numire, potrivit legii”.
Remunerarea unor astfel de “persoane este reglementată de disp.art.19 din Legea nr.154/1998, care statuează că persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, la o indemnizaţie lunară, stabilită în conformitate cu prevederile anexei II”. În continuare, art.20 alin.1 statuează că “indemnizaţia lunară prevăzută la art.19, este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial”.
Prevederile referitoare la sporul de vechime, premii şi pensii sunt cuprinse în art.24 alin.3 din aceeaşi lege, care dispune că “dispoziţiile legale referitoare la alte drepturi salariale cum sunt sporurile pentru condiţii de muncă, sporul pentru vechimea în muncă, alte sporuri, precum şi premiile şi stimulentele acordate persoanelor ale căror salarii de bază se stabilesc potrivit grilelor de salarizare prevăzute în anexele nr.III – VIII, rămân în vigoare”.
Per a contrario, dispoziţiile privind sporurile şi premiile acordate persoanelor ale căror salarii se stabilesc potrivit anexelor I şi II nu rămân în vigoare.
Prin urmare, singura formă de remunerare a persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, de natura celei ocupate şi de reclamant este indemnizaţia lunară, aşa cum este aceasta definită de art.19 şi 20 alin.1 din Legea nr.154/1998.
Chiar dacă Legea nr.154/1998 nu cuprinde dispoziţii exprese de abrogare a art.14 alin.1, art.17 şi art.18 alin.1 din Legea nr.40/1991, prin care se acordau demnitarilor sporul de vechime şi premii lunare anuale, prin art.24 alin.3 din Legea nr.154/1998, aceste texte legale au fost abrogate implicit.
Având în vedere toate aceste considerente, instanţa urmează a respinge acţiunea formulată ca nefondată.????????4
