C. proc. civ., art. 315 alin. (1)
în situaţia în care instanţa de control a stabilit competenţa de soluţionare în fond a unei plângeri contravenţionale, în mod nelegal instanţa de fond a pus încă o dată în discuţie excepţia de necom-petenţă teritorială, soluţia pronunţată de instanţa superioară pe acest aspect fiind obligatorie pentru judecătorul fondului, conform dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1857/R/2009,
nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, recurenta SC C.I. SRL a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 15140 din 18 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 12366/299/2008, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, solicitând admiterea acestuia şi stabilirea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea
Judecătoriei sectorului 1. In motivarea cererii, s-a arătat că, deşi în cauză fusese invocată o excepţie de neconstituţionalitate la termenul din 30 septembrie 2008, înainte de a se acorda cuvântul pe admisibilitatea acestei excepţii, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială în raport de faptul că procesul-verbal a fost încheiat la un punct de lucru al petentei din oraşul Otopeni. In acest context, recurenta a arătat că, întrucât atât sediul său, cât şi al intimatului se află în Bucureşti, sectorul 1, instanţa competentă să soluţioneze plângerea este Judecătoria sectorului 1, motiv pentru carc nu se impunea declinarea soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea. La data de 8 aprilie 2009, recurenta a depus la dosar, prin serviciul registratură, o cererc prin carc a invocat cxcepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, în raport de dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză, iar în recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cu prioritatea admisibilitatea cererii de sesizare a cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate în cauză şi menţionate mai sus, tribunalul a constatat că
aceasta este inadmisibilă, fiind respinsă ca atare, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât dispoziţiile art. 29 alin. (6) din acelaşi act normativ nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecăţii, şi anume în soluţionarea recursului declarat de petenta-recurentă împotriva sentinţei civile nr. 15140 din 18 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 12366/299/2008, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, prin care s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei sectorului 1 şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Cât priveşte recursul declarat de petentă împotriva sentinţei mai sus menţionate, tribunalul a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente: plângerea formulată de petentă împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. 0018764 din 8 august 2007 a fost iniţial înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 sub nr. 16879/299/2007, dosarul în care instanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 11960 din 13 septembrie 2007, prin care plângerea a fost
respinsă ca neîntemeiată. împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta, care a făcut obiectul dosarului nr. 16879/299/CV/2007 al Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a, în care a fost pronunţată decizia civilă nr. 334 din 4 februarie 2008, prin care instanţa de control judiciar a stabilit, referitor la competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, că aceasta revine Judecătoriei sectorului 1 şi, totodată, a fost casată sentinţa recurată pentru încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 100 pct 4 C. proc. civ., cauza fiind trimisă în aceste
condiţii spre rejudecare la Judecătoria sectorului 1. In aceste condiţii a fost reînregistrată sub nr. 12366/299/2008 pe rolul acestei instanţe.
Faţă de cele menţionate, tribunalul a constatat că în mod nelegal instanţa de fond a pus încă o dată în discuţie excepţia de necompetenţă teritorială şi a pronunţat sentinţa recurată în prezent, în condiţiile în care instanţa de control a tranşat această problemă în sensul arătat mai sus, soluţia pronunţată pe acest aspect fiind obligatorie pentru judecă-
torul fondului, conform dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. In aceste condiţii, în prezenta cauză, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., s-a admis recursul formulat de petentă, sens în care tribunalul a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria sectorului 1, în vederea soluţionării fondului cauzei.
