O.G. nr. 2/2001, art. 3 Legea nr. 333/2003, art. 2 alin. (1), art. 3, art. 52
Conducătorii unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 stabilesc modalităţile concrete de organizare şi a pazei, fiind fără relevanţă faptul că unitatea respectivă are sau nu personalitate juridică, din moment ce nu se pune problema ca aceasta să fie subiectul activ al unei fapte contravenţionale, aşa
încât în mod corect amenda contravenţională a fost aplicată persoanei fizice – director de sucursală bancară.
Jud. Slobozia, sent. civ. nr. 2876 din 26 august 2009, portal.just.ro
Prin cercrca înregistrată pc rolul instanţei la data de 8 aprilie 2009, petentă M.L. a chemat în judecată intimata Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa, solicitând anularea procesului-verbal de contraven-
ţie seria CC nr. 1526753 din 25 martie 2009. In motivarea plângerii, petenta a invocat nulitatea absolută, întrucât sancţiunea a fost aplicată conducătorului unei entităţi fară personalitate juridică, cum este o sucursală a unei societăţi comerciale. Obligaţiile legale privind paza valorilor aparţin societăţilor comerciale, iar conform art. 3 din O.G. nr. 2/2001, numai persoana juridică răspunde contravenţional în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Or, măsura amenzii a fost aplicată petentei M.L., adică conducătorului unei entităţi fară personalitate juridică, sucursala neavând personalitate juridică, conform art. 43 din Legea nr. 31/1990. Interpretând per a contrario art. 41 C. proc. civ., rezultă că o sucursală nu are capacitate procesuală şi nici organe proprii de conducere, pentru a fi aplicabil art. 41 alin. (2) C. proc. civ. Legea bancară (art. 7 pct. 31 din O.U.G. nr. 99/2006) confirmă lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a sucursalelor bancare, motiv pentru care numai societatea mamă poate sta în judecată, fiind singura care are personalitate juridică, fiind titulară de drepturi şi obligaţii. Invocă în aceste sens şi actul constitutiv al B.C.R. SA, precum şi adresa nr. 6302 a Inspectoratului General al Poliţiei Române, arătând că sucursala nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenţiei, răspunderea aparţinând conducătorului unităţilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, respectiv persoanei juridice sau conducătorului persoanei juridice. De asemenea, petenta mai invocă nulitatea absolută determinată de lipsa menţionării în procesul-verbal a sediului social al persoanei juridiec. Mai invocă nulitatea absolută a procesului-verbal determinată de descricrea gcnerică a faptei. Pe fond, arată că au fost respectate toate dispoziţiile legale din anexa 3 la H.G. nr. 1010/2004.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele: prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor scria CC nr. 1526753 din 25 martie 2009, s-a reţinut că petenta utilizează sistemul tehnic antiefracţie instalat la B.C.R. SA, Agenţia Matei Basarab Slobozia, fară respectarea normelor tehnice prevăzute în H.G. nr. 1010/2004, anexa 3, contrar prevederilor art. 1
alin. (3) din H.G. nr. 1010/2004, anexa 3. S-a arătat că fapta este prevăzută de art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1010/2004 şi sancţionată de art. 7
alin. (2) din H.G. nr. 1010/2004. In ceea ce priveşte legalitatea procc-sului-verbal contestat, instanţa a reţinut că acesta nu a fost încheiat cu respectarea cerinţelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, pentru motivele care urmează: astfel, procesul-verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator şi de către petentă, fiind astfel respectate şi dispoziţiile art. 19 din acelaşi act normativ. De asemenea, instanţa a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanţei la 8 aprilie 2009.
In ceea ce priveşte susţinerile petentei, în sensul că sancţiunea a fost aplicată conducătorului unei entităţi fără personalitate juridică, cum este o sucursală a unei societăţi comerciale, ceea ce ar atrage nulitatea procesului-verbal, instanţa a constatat că sunt nefondate. Astfel, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 arată că societăţile comerciale care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în lege „unităţi”, sunt obligate să asigure paza acestora. în continuare, art. 3 din acelaşi act normativ prevede că, în funcţie de importanţa, specificul şi valoarea bunurilor pe care le deţin, conducătorii unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliţiei, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalităţi concrete de organizare şi de a pazei. Din aceste dispoziţii legale reies două concluzii. Prima ar fi aceea că obligaţia legală de a asigura, în mod concret, paza unui obiectiv incumbă unei persoane fizice, şi nu juridice, respectiv conducătorului unităţii. Astfel, sancţiunea contravenţională a fost aplicată în mod corect petentei M.L., şi nu persoanei juridice B.C.R. SA, Agenţia Matei Basarab. De altfel, art. 52 din Legea nr. 333/2003 prevede o serie de obligaţii în sarcina conducătorilor unităţilor în care funcţionează sisteme de pază.
A doua concluzie este aceea că legea are în vedere conducătorul unei unităţi, care este în măsură să stabilească modalităţile concrete de organizare şi executare a pazei. De aici rezultă că această persoană poate fi chiar conducătorul unei entităţi fără personalitate juridică, cum ar fi, de exemplu, directorul unei sucursale. Aceasta este persoana îndrituită să cunoască în mod concret şi efectiv modalitatea în carc
poate fi realizată paza obiectivului. Astfel, nu prezintă relevanţă faptul că unitatea respectivă are sau nu personalitate juridică, din moment ce nu se pune problema ca aceasta să fie subiectul activ al unei fapte contravenţionale. Nu mai puţin adevărat este faptul că societăţile comerciale pot realiza centralizat activitatea de pază, chiar şi pentru unităţile
din teritoriu, aşa cum a comunicat SC B.C.R. Insă acest aspect nu îl poate exonera de răspundere pe conducătorul unei sucursale sau al unei agenţii din teritoriu, care este obligat în virtutea legii să stabilească măsuri concrete de pază, iar dacă există un astfel de plan centralizat, să îl aducă la îndeplinire şi să se conformeze obligaţiilor stabilite de lege, în caz contrar fiind ţinut să răspundă contravenţional.
In situaţia în care conducătorul local s-a conformat unui plan centralizat de pază care nu corespunde cerinţelor legale, va fi răspunzător pe temei contravenţional, însă se va putea regresa împotriva unităţii centrale pentru faptul că a dispus implementarea unor măsuri de pază neconforme cu legea.