Tribunalul stabileşte că nu are competenţa de a crea norme prin care să stabilească procentul din salariul de bază al drepturilor pretinse, lipsa normelor legislative nu poate fi substituită cu dispoziţii cuprinse în hotărâri judecătoreşti pentru a se respecta principiul separaţiei puterilor.
(Secţia comercială şi de administrativ, sentinţa nr. 262/CA/2009,
nepublicată)
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul V.V. a chemat în judecată Comuna C., prin primar solicitând ca pârâta să fie obligată să-i plătească sumele de bani reprezentând suplimentul postului şi suplimentului corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu 1 ianuarie 2004, sume actualizate în raport de indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul urmează să respingă acţiunea formulată de reclamant ca fiind prematură, pentru considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
Principiile salarizării au fost reglementate iniţial în art. 29 şi 30 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, texte care au suferit modificări succesive prin O.U.G. nr. 245/2000 (respinsă prin Legea nr. 727/2001), O.U.G. nr. 23/2001, Legea nr. 161/2003, Legea nr. 164/2004, Legea nr. 251/2006, astfel că Legea nr. 188/1999 a fost republicată, textele de mai sus fiind renumerotate încât art. 29 a devenit art. 31.
Este real că în art. 31 al Legii nr. 188/1999, modificată, legiuitorul a prevăzut că salariul are patru componente principale printre care suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Datorită lipsei unui sistem unitar de reglementare în materia salarizării pentru funcţionarii publici, s-a procedat la emiterea unor ordonanţe de urgenţă prin care s-a reglementat anual acordarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici, astfel că începând cu anul 2004 şi până în 2006 inclusiv, s-a dispus suspendarea acordării suplimentului de post şi suplimentului corespunzător treptei de salarizare, începând cu 1 ianuarie 2007 nu s-au mai suspendat acordarea drepturilor în discuţie.
Dispoziţiile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 188/1999 constituie norme de principiu care enumeră componentele salariului funcţionarilor publici, astfel că acestea nu pot fi aplicate în mod direct şi imediat de către angajatorii cu care au raporturi de serviciu funcţionarii publici.
în ce priveşte cuantumul drepturilor in discuţie solicitat a se acorda în procent de 25% din salariul de bază, tribunalul constată că nu există dispoziţii legale care să individualizeze conţinutul concret al dreptului pretins. Există unele posturi, cum sunt cele de auditor şi cele privind controlul financiar preventiv, pentru care legislaţia specifică prevede un spor – ce poate fi eventual echivalat cu suplimentul postului – , dar nu există temeiuri pentru a considera cu certitudine că aceste sporuri constituie în fapt suplimentul de post la care face referire art. 31 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 188/1999.
în raport de împrejurarea că nu există dispoziţii legale care să individualizeze conţinutul concret al drepturilor pretinse, tribunalul stabileşte că nu are competenţa de a crea norme prin care să stabilească procentul din salariul de bază al drepturilor pretinse, lipsa normelor legislative nu poate fi substituită cu dispoziţii cuprinse în hotărâri judecătoreşti pentru a se respecta principiul separaţiei puterilor.
Tribunalul nu poate nici să acorde drepturile pretinse în cuantum de 25% din salariul de bază, prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcţionarilor publici, cu motivarea că aşa a stabilit practica judiciară, cât timp practica nu este un izvor de drept, iar instanţele se pronunţă cu respectarea principiului legalităţii.
în prezent, prevederile art. 31 alin. 1 lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999 nu sunt abrogate sau suspendate, dar nu pot fi aplicate, pentru motivele anterior arătate. Este necesar să se stabilească în ce măsură un text legal în vigoare care prevede drepturi salariale recunoscute la nivel de principiu – drepturi care totuşi nu sunt actuale – poate constitui temei pentru admiterea sau respingerea acţiunii formulate, astfel încât să nu se impieteze în vreun mod asupra drepturilor salariale.
într-o ipoteză, ar exista temeiuri de respingere a acţiunii formulate ca inadmisibilă, cât timp nu este posibilă acordarea sporurilor respective datorită necuantificării legale celor două componente ale salariului funcţionarilor publici, cunoscut fiind că atribuţiunile de reglementare revin în acest caz legiuitorului şi că instanţa nu se poate substitui acestuia. în acelaşi context, este de subliniat că ne aflăm în prezenţa unui drept virtual, iar obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, ori eventuala cuantificare de către instanţă a suplimentelor în raport de diverse criterii reprezintă o nesocotire a legii, după cum s-a evidenţiat şi prin Decizia nr. 820/2008. în sfârşit, în aceeaşi ordine de idei, dacă s-ar admite acţiunea în condiţiile în care dispozitivul sentinţei nu ar menţiona – pentru că nu are cum – suma la care urmează să fie obligată pârâta, ar rezulta o hotărâre nesusceptibilă de executare.
Pe de altă parte, într-o altă ipoteză, pe care prezenta instanţă o va adopta, faţă de imposibilitatea cuantificării suplimentelor pretinse, pentru a nu impieta asupra drepturilor salariale recunoscute în plan legislativ la nivel de principiu, drepturi ce nu sunt actuale deoarece nu sunt determinate, urmează ca motivul pentru care acţiunea va fi respinsă să fie acela de prematuritate a acesteia, aşa încât funcţionarii publici să-şi poată valorifica drepturile în discuţie în urma unei eventuale reglementări legislative care va cuantifica drepturile salariale în discuţie (Judecător Oltean Nicolae).
