Suspendare act administrativ. Aplicarea dispoziţiilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu trebuie să conducă la o examinare pe fond a legalităţii actelor administrative a căror suspendare se solicită.
Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinţi la data de 26.09.2012 si înregistrată sub nr.8070/101/2012, reclamantul U.D.S a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O., INSTITUŢIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O. şi POLIŢIA LOCALĂ O., suspendarea executării deciziei nr. 42/28.08.2012 privind imputarea sumelor încasate cu titlu de indemnizaţie de dispozitiv şi a deciziei nr.68/31.08.2012.
În motivare a arătat că este funcţionar public – inspector în aparatul de specialitate al Instituţiei Primarului Municipiului O. (angajaţi în cadru Poliţiei Locale O.). Că, în urma auditului efectuat de către Curtea de Conturi, prin decizia Camerei de Conturi Mehedinţi nr. 14/2012, s-au constatat anumite abateri şi deficienţe pentru perioada supusă controlului şi s-a decis în sarcina ordonatorului de credite înlăturarea neregulilor constatate, apreciindu-se că, bugetul local a fost prejudiciat cu suma ce a fost plătită tuturor salariaţilor, prin includerea indemnizaţiei de dispozitiv, inclusă în salariul de bază, începând cu data de 01.01.2010.
A susţinut că aspectul nelegal al acestor decizii, fie de imputare, fie de stabilire a unui alt salariu decât cel avut anterior, vizează faptul că este terţ faţă de acel act administrativ, neputându-l contesta şi a-i anula efectele.
În ceea ce priveşte sporul de dispozitiv în procent de 25% aplicat la salariul de bază, apreciază că a fost acordat în mod legal, în urma hotărârilor judecătoreşti emise de Curtea de Apel Craiova şi a dispoziţie conducătorului Unităţii Administrativ Teritoriale Orşova, decizii ce nu au fost contestate.Ca atare, aceştia arată că funcţionarii publici nu îşi desfăşoară activitate în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcţie, astfel încât nu au calitatea de salariaţi în sensul dreptului muncii, ceea ce îi particularizează fiind faptul că sunt purtători ai puterii publice.
Potrivit Ordinului MAI nr. 275/2002, trebuie să beneficieze de indemnizaţie de dispozitiv de 25% calculată la salariul de bază, atât personalul din prefecturi, cât şi personalul din aparatul propriu al consiliilor judeţene şi cel din cadrul consiliilor locale. Prin reţinerile efectuate de pârâtă, reclamanta arată că apreciază că i se încalcă un drept de proprietate fundamental, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, executarea deciziilor de imputare şi de modificare unilaterală a salariilor afectând grav şi iminent situaţia financiară a acestora. De asemenea, solicită să se constate existenţa unor indicii serioase de nelegalitate a actelor administrative contestate, iar din deciziile de stabilire a unui alt salariu se poate constata faptul că autoritatea publică a trecut la executarea sancţiunii disciplinare.
Se consideră că este îndeplinită şi condiţia privind prevenirea unei pagube iminente, având în vedere faptul că în perioada executării deciziilor atacate, aceştia sunt privaţi de o serie de drepturi decurgând din calitatea acestora de funcţionari publici, cuantumul valoric al pagubei putând fi chiar cuantificat, ca fiind diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv încasate.
Prin sentinţa nr.3718 din 03.10.2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.8070/101/2012 s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamantul U.T.S, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al municipiului O. şi Instituţia Primarului municipiului O.
Pentru pronunţarea acestei sentinţe, Tribunalul Mehedinţi a reţinut următoarele:
Potrivit art.15 din Legea nr.554/2004, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond”.
Conform art.14 alin.1 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art.7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nici o formalitate”.
Prin „caz bine justificat”, Legea nr.554/2004 are în vedere, potrivit art.2 lit.t, existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar „paguba iminentă” a fost definită, în art.2 lit.ş din acelaşi act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public. Pentru definirea celor două condiţii prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, legiuitorul a ţinut seama şi de principiile la care face referire Recomandarea nr.R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.
Faţă de dispoziţiile legale invocate anterior, s-a apreciat că suspendarea executării actului administrativ este o operaţiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părţii interesate. Aceasta este o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce consecinţe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
În speţă, se apreciază că nu este întrunită niciuna din condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale citate anterior.
Astfel, în ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa a constatat că reclamantul nu a făcut dovada producerii unei astfel de pagube, aşa cum este aceasta definită de art.2 lit.ş din Legea nr.554/2004. S-a apreciat că aspectele invocate de reclamant constând în aceea că prin executarea actelor administrative i se creează un prejudiciu material, fiindu-i afectată situaţia financiară nu sunt de natură să ducă la suspendarea executării actelor administrative întrucât, în ipoteza în care se constată, în cadrul acţiunii de fond, că actele sunt nelegale, reclamantul are dreptul la repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea acestora.
Referitor la condiţia cazului bine justificat, instanţa a constatat că motivele invocate de reclamant, respectiv faptul că indemnizaţia de dispozitiv a fost acordată, cu respectarea prevederilor legale în materie, prin hotărâri judecătoreşti şi dispoziţii ale conducătorului UAT O. a reprezintă motive care vizează de fapt fondul cauzei şi nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare , întrucât aplicarea dispoziţiilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu trebuie să conducă la o examinare pe fond a legalităţii actelor administrative a căror suspendare se solicită.
În raport de cele reţinute anterior, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanţa urmează să respingă cererea de suspendare.
Sentinţa pronunţată în cauză de Tribunalul Mehedinţi a fost menţinută prin decizia nr.9504 din 31.10.2012 a Curţii de Apel Craiova, ca urmare a respingerii recursului formulat de reclamant.
