Suspendare executare act administrativ fiscal. Obligativitate stabilire cauţiune


Dispoziţiile art. 215 alin. (2) C.proc.fisc. sunt imperative, nedepunerea cauţiunii fiind sancţionată de legiuitor.

Secţia comercială, administrativ şi fiscal, Decizia nr. 312 din 28 februarie 2008

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 5012/86 din 24.07.2007, reclamanta SC S.C. SRL Suceava a contestat Decizia nr. 6 din 29.01.2007 emisă de către D.G.F.P. Suceava și a solicitat, de asemenea, suspendarea executării actului administrativ atacat.

Prin încheierea din 15.10.2007, Tribunalul Suceava a respins cererea de suspendare reținând în esență că potrivit art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, instanța competentă poate suspenda executarea actului administrativ fiscal dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

Ca urmare prin încheierea de ședință publică din data de 14.09.2007 s-a pus în vedere reclamantei să plătească o cauțiune în sumă de 5.000 lei, dar aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

împotriva încheierii a declarat recurs petenta, arătând că este de acord cu achitarea cauțiunii, dar că nu a putut-o plăti pentru termenul din 15.10.2007, întrucât administratorul era plecat din țară la acea dată.

Recursul a fost apreciat neîntemeiat și respins pentru următoarele considerente:

Așa cum a reținut și prima instanță prerogativa instanței de a aprecia asupra oportunității acordării suspendării actului administrativ fiscal, ia naștere după depunerea unei cauțiuni în cuantum de până la 20% din suma contestată.

în speța de față însă, deși cuantumul cauțiunii a fost fixat de instanță la data de 14.09.2007, ce urma a fi achitat până la data de 15.10.2007, contestatoarea nu a făcut dovada consemnării sumei de bani stabilite (deși aceasta reprezenta mai puțin de 5% din valoarea contestată) și nici dovada imposibilității plății, mărginindu-se să afirme că administratorul societății este plecat în străinătate, fără să facă nici o dovadă în acest sens.

Ca urmare, având în vedere că în speță contestatoarea nu a făcut dovada îndeplinirii condiției imperative a consemnării cauțiunii, în mod corect prima instanță a respins cererea de suspendare.

în consecință, în temeiul art. 312 C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.