Admisibilitatea cererii de suspendare a efectelor actului administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor prevăzute în textul legal incident.
Decizia nr. 785 din 5 aprilie 2007
Prin încheierea civilă nr. 23 din 27 februarie 2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ-formulată de reclamanta SC M. SRL Bistriţa în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bistriţa-prin primar, şi în consecinţă s-a dispus suspendarea executării actului administrativ nr. 4353/18 ianuarie 2007 privind dispoziţia de retragere de pe traseul nr. 3, a microbuzelor puse la dispoziţia asociaţiei M.T.-Bistriţa, până la soluţionarea fondului cauzei şi totodată s-a respins cererea de intervenţie formulată de SC T.B.I. SRL şi SC H.-B.P. SRL în interesul pârâtei, aceasta în ce priveşte suspendarea actului administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta prin acţiunea introductivă a solicitat suspendarea executării actului administrativ nr. 4353/18 ianuarie 2007 arătând motivele pentru care se consideră nedreptăţită prin acest act administrativ ulterior solicitând anularea acestuia.
Întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 reclamanta a invocat împrejurarea că a formulat plângere prealabilă înregistrată sub nr. 8836/31 ianuarie 2007 ca o condiţie a exercitării acţiunii de suspendare a executării actului, invocând şi producerea unei pagube iminente a cărei prevenire se încearcă a se evita.
Actul administrativ atacat a fost analizat în consecinţă de către instanţă care a apreciat, chiar dacă este o simplă adresă că are valenţele unui act administrativ care produce efecte.
S-a mai reţinut că legea contenciosului administrativ, în art. 2 alin 2 asimilează actele administrative unilaterale, respectiv tăcerea administrativă şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ca fiind acte administrative unilaterale. Faţă de plângerile prealabile formulate de către reclamantă prin actele invocate şi precizate s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termenul legal intervenientele SC T.B.I. SRL BISTRIŢA şi SC H.-B.P. SRL BISTRIŢA şi pârâta Primăria Municipiului Bistriţa solicitând admiterea acestuia, modificarea încheierii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat formulată de reclamanta-intimată, în baza art. 304 pct. 7 şi pct.9 Cod procedură civilă, în cauză fiind incidente şi dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs intervenientele arată că instanţa de fond a legat soluţionarea cererii de suspendare a executării actului atacat de îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, şi astfel nu a fundamentat pe fond motivele care au stat la baza luării acestei soluţii, necercetând aspectele legate de îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii – caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente-cerute imperativ de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.
Prima instanţă a supus analizei solicitarea reclamantei-intimate fără a înlătura însă apărările prin care s-a demonstrat că respectivele persoane au încetat activitatea anterior emiterii actului
administrativ atacat, iar pe de altă parte paguba iminentă trebuia să se producă în patrimoniul intimatei şi nu să afecteze alte persoane fizice.
Sub aspectul pagubei iminente în recurs se arată că pierderile financiare, datorită perturbării desfăşurării normale a activităţii de transport prin suprapunerea pe acest traseu, se vor produce în privinţa recurenţilor cu toate că recurenţii sunt cei care funcţionează în baza autorizaţiilor de execuţie şi a celorlalte cerinţe, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente şi despre care au făcut vorbire atât în cererea de intervenţie cât şi în concluziile depuse.
Pârâta-recurentă Primăria Municipiului Bistriţa solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a încheierii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată şi nelegală a cererii de suspendare a executării adresei nr. 4353/18 ianuarie 2007 emisă de Primăria Municipiului Bistriţa.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta-recurentă învederează instanţei faptul că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora pentru soluţionarea favorabilă a unei cereri de suspendare, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: cazul să fie bine justificat şi paguba să fie iminentă.
Motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură să satisfacă cerinţele legale în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de suspendare a executării adresei emise, reclamanta neinvocând nici un argument prin care să arate cazul bine justificat, iar în ceea ce priveşte iminenţa a invocat disponibilizarea personalului societăţii, lipsa veniturilor şi imposibilitatea restituirii creditului angajat.
Disponibilizarea personalului la care societatea ar fi obligată este un argument adus de reclamantă, înlăturat însă de probele aflate la dosarul cauzei.
Reclamanta-intimată SC M. SRL a depus la data de 4 aprilie 2007 prin serviciul registratură, întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor declarate în cauză, ca nefondate în baza dispoziţiilor art. 312 alin 1 Cod procedură civilă.(fila20-22).
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine următoarele:
Reclamanta SC M. SRL Bistriţa a prestat servicii de transport public local pe traseul nr.3 din municipiul Bistriţa, iar prin actul administrativ atacat – adresa nr.4353/18.01.2007 emisă de pârâta Primăria mun. Bistriţa, ca urmare a sesizării nr.100/19.12.2006 depusă de Asociaţia M.-T. Bistriţa şi avându-se în vedere şi înştiinţarea nr.86/7.12.2006 privind încetarea colaborării asociaţiei cu societatea reclamantă, s-a dispus de către emitentul actului administrativ retragerea de pe traseu a microbuzelor puse de SC M. SRL la dispoziţia Asociaţiei M.-T. Bistriţa.
Reclamanta a solicitat instanţei de administrativ suspendarea executării actului până la soluţionarea pe fond a acţiunii prin care s-a solicitat, în urma precizării acţiunii, anularea acestuia.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispoziţiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora: „In cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond. ”
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate în acţiune, a probelor administrate şi raportat la dispoziţiile legale incidente, Curtea reţine că soluţia pronunţată de prima instanţă este netemeinică şi nu se fundamentează juridic, motiv de admitere a recursului, potrivit art.312 alin.1, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004.
Rejudecând litigiul în fond, urmare a casării, potrivit art.20 alin.3 teza I din Legea nr.554/2004 se va reţine că, în speţă, reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, respectiv existenţa cazului bine justificat şi iminenţa pagubei, a faptului că aceasta este pe cale să se producă în patrimoniul celui
care se consideră vătămat prin actul administrativ, precum şi faptul că demersul său judiciar urmăreşte prevenirea acesteia.
Mai precis, motivele pe care reclamanta le-a învederat în cererea sa de suspendare a executării actului administrativ şi care ar fi putut determina o asemenea soluţie au fost combătute atât de emitenta actului, cât şi de membrii asociaţiei cu care reclamanta colabora în scopuri comerciale, în privinţa valabilităţii autorizaţiei de prestarea serviciilor de natura celor care fac obiectul litigiului, astfel încât, aparenţa temeiniciei acestor apărări este în favoarea celor care le-au formulat şi înlătură demersului reclamantei caracterul de „ caz bine justificat”.
În consecinţă, reţinând că în speţă nu se întrunesc cumulativ condiţiile cerute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, se va respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ -adresa nr.4353/18.01.2007 emisă de Primăria mun. Bistriţa.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, intimata-reclamantă SC M. SRL Bistriţa va fi obligată să-i plătească recurentei-pârâte Primăria Mun.Bistriţa suma de 2,15 lei, iar recurenţilor -intervenienţi în solidar, în baza art.277 Cod procedură civilă, suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, ocazionate cu plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.(judecător Lucia Brehar)
Suspendarea executării actului administrativ în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Condiţii. Ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării privind eliberarea reclamantei din funcţia
de director al unui colegiu naţional
In cazul suspendării, noţiunea de prejudiciu desemnează orice încălcare a unui drept care are o valoare patrimonială. Prejudiciul viitor este cel care nu s-a realizat încă, însă realizarea sa e sigură, chiar dacă întinderea sa nu poate fi cunoscută cu exactitate. Prejudiciul viitor trebuie să fie, totodată, şi „previzibil cu evidenţă”, adică cert, în terminologia consacrată în materia răspunderii civile, sigur ca şi producere, chiar dacă nu se poate aprecia exact cuantumul întinderii sale.
In speţă, prejudiciul material încercat de reclamantă a fost considerat ca fiind reprezentat de sporurile salariale pe care reclamanta le primea pentru funcţia de conducere deţinută. De asemenea, executarea unui act administrativ anulat în primă instanţă pentru motivul anulării irevocabile a actelor care au stat la baza emiterii sale ar fi o încălcare flagrantă a prezumţiei de nevinovăţie şi a preeminenţei judiciarului asupra administraţiei.
Sentinta civilă nr. 292 din 18 mai 2007
5
Prin acţiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta O.S. a chemat în judecată Ministerul Educaţiei şi Cercetării solicitând admiterea acţiunii şi anularea Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5635/08.12.2005 privind eliberarea reclamantei din funcţia de director al Colegiului Naţional Pedagogic “G.L.” Cluj-Napoca.
Reclamanta a mai solicitat ca în baza dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, printr-o încheiere separată să se dispună suspendarea executării Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5635/08.12.2005 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4463/2003, a fost numită în funcţia de director al Colegiului Naţional Pedagogic “G.L.” Cluj-Napoca. În cursul lunii septembrie 2005, la sediul Colegiului Naţional Pedagogic “G.L.” Cluj-Napoca s-a prezentat o echipă de inspectori din cadrul Inspectoratului Şcolar judeţean Cluj care au procedat la evaluarea activităţii manageriale a reclamantei în anul şcolar 2004 – 2005, activitate care a avut două etape:
– autoevaluarea reclamantei prin punctarea îndeplinirii în perioada de referinţă a criteriilor pentru evaluarea activităţii manageriale a directorilor/directorilor adjuncţi din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat astfel cum sunt prevăzute în anexa HG nr. 244/2005 pentru aprobarea Metodologiei de numire şi salarizare a directorilor şi directorilor adjuncţi din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi
– evaluarea propriu-zisă a activităţii manageriale a reclamantei realizată ulterior de către echipa de control, prin punctarea îndeplinirii aceloraşi criterii pentru care reclamanta a autopunctat anterior.
Mai arată reclamanta că ulterior, la data de 12.10.2005, a fost convocată la Inspectorat Şcolar judeţean Cluj unde i s-a adus la cunoştinţă că în urma evaluării a fost calificată “respins”, cu un punctaj de 15,75 puncte din 25 posibile pentru “activitatea managerială” şi “bine”, cu un punctaj de 79,2 puncte din 100 posibile pentru “activitatea anuală”.
Reclamanta a contestat evaluarea şi comunicarea rezultatului său la Inspectoratul Şcolar judeţean Cluj conform dispoziţiilor art. 7, al. 1 din Legea nr. 554/2004. Inspectoratul Şcolar judeţean Cluj i-a comunicat prin adresa nr. 11843/03.11.2005 soluţia de respingere a contestaţiei.
La data de 13.12.2005, prin adresa nr. 12.798/12.12.2005, Inspectoratul Şcolar judeţean Cluj i-a comunicat reclamantei ordinul a cărui anulare o solicită, act administrativ prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţia de director al Colegiului Naţional Pedagogic “G.L.” Cluj-Napoca.
Reclamanta arată că procedura de evaluare a activităţii manageriale a directorilor unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat este reglementată prin HG nr. 224/2095 pentru aprobarea Metodologiei de numire şi salarizare a directorilor şi directorilor adjuncţi din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat. În anexa Metodologiei aprobate prin acest act normativ sunt prevăzute criteriile în funcţie de care se efectuează evaluarea. Conform Notei existente la finalul anexei la Metodologia aprobată prin HG nr. 224/2005 se prevede competenţa inspectoratelor şcolare de a converti în puncte criteriile pentru evaluarea activităţii manageriale a directorilor şi directorilor adjuncţi precum şi obligaţia publicării punctajelor aplicate pentru fiecare criteriu în parte.
În aceste condiţii, reclamanta s-a autoevaluat, acordându-şi 85 de puncte din 100 posibile în timp ce echipa de control i-a evaluat activitatea acordându-i 79,20 de puncte tot din 100 posibile.
Din adresa nr. 11.056/05.10.2005 prin care i s-a comunicat rezultatul evaluării rezultă că evaluarea a urmărit două aspecte: evaluarea “activităţii manageriale” care presupunea evaluarea activităţii de management şi dezvoltare instituţională – pct. 6 din Criteriile pentru evaluarea activităţii manageriale a directorilor/directorilor adjuncţi din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat aprobate prin HG nr. 224/2005 şi evaluarea “activităţii anuale” care presupunea evaluarea activităţii subsemnatei în funcţie de toate criteriile menţionate (deci inclusiv în funcţie de criteriul de la pct. 6); însă Metodologia de evaluare aprobată prin HG nr. 224/2005 nu prevede evaluarea separată a “activităţii manageriale” de “activitatea anuală”.
Prin evaluarea separată a acestor activităţi s-a ajuns în situaţia ca “activitatea managerială” să fie evaluată de două ori şi pentru ea să se acorde două calificative.
Reclamanta a mai arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 5, lit. b din HG nr. 224/2005, contractul de management educaţional al persoanelor numite în funcţiile de director al unei unităţi de învăţământ preuniversitar de stat încetează dacă, pe perioada derulării contractului de management educaţional, au obţinut în urma evaluării anuale sau în urma inspecţiei speciale efectuate de către inspectoratul şcolar judeţean ori de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării calificativul “nesatisfăcător”.
Cu privire la cererea de suspendare a executării, reclamanta arată că aceasta se bazează pe existenţa unui caz bine justificat şi este menită a preveni o pagubă iminentă atât pentru reclamantă cât şi pentru procesul de învăţământ ce se desfăşoară în cadrul Colegiului Naţional Pedagogic “G.L.” Cluj-Napoca.
În primul rând, instituţiile de învăţământ pedagogic, astfel cum este Colegiul Naţional Pedagogic “G.L.” Cluj-Napoca, au un specific aparte deoarece, pe de o parte, ele pregătesc cadre didactice pentru unităţile de învăţământ preşcolar şi primar şi, pe de altă parte, asigură şi coordonează formarea profesională continuă a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, fiind evidentă importanţa instituţiilor de învăţământ pedagogic şi necesitatea obiectivă ca activitatea acestora să se desfăşoare în cele mai bune condiţii fără nici un fel de perturbări de natură internă sau externă.
Invocă reclamanta faptul că potrivit dispoziţiilor art. 2, al. 4 din Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru funcţiile de director şi director adjunct din învăţământul preuniversitar de stat aprobată prin OMEdC nr. 4.058/2005 prevăd recomandarea ca la unităţile de învăţământ cu filiera vocaţională, unul dintre directori să aibă specialitatea corespunzătoare profilului unităţii de învăţământ. Specialitatea reclamantei este “Psihologia, pedagogia şi practica pedagogică”, adică identică profilului Colegiului, specialitate pe care directorul numit după eliberarea sa din funcţie nu o are.
Reclamanta consideră că eliberarea numirea în locul său, prin detaşare, a directorului Şcolii Generale “I.L.” Cluj-Napoca, persoană fără pregătirea necesară coordonării procesului de învăţământ specific unui Colegiu pedagogic, este de natură a afecta în mod evident şi obiectiv procesul de învăţământ menţionat, cu consecinţe negative asupra realizării obiectivelor propuse şi a obţinerii rezultatelor scontate.
În al doilea rând, reclamanta arată că în vederea desfăşurării în cele mai bune condiţii a procesului de învăţământ în Colegiul Naţional Pedagogic “G.L.” Cluj-Napoca, activitatea acestuia, atât pe termen lung cât şi pe termen scurt, a fost stabilită prin Proiectul de dezvoltare instituţională pentru anii 2003 – 2006 şi prin Planul managerial pentru anul şcolar 2005 – 2006, ambele fiind rezultate ale strategiei echipei manageriale a Colegiului, echipă coordonată de reclamantă, iar eliberarea sa din funcţia de director al Colegiului în cursul anului şcolar, este o măsură de natură a afecta în mod obiectiv realizarea obiectivelor propuse pentru acest an şcolar, cu consecinţe negative asupra procesului de învăţământ şi a realizării funcţiilor specifice instituţiei de învăţământ.
În al treilea rând, reclamanta consideră că eliberarea sa din funcţia de director a produs o reacţie negativă a cadrelor didactice ale Colegiului, fapt ce afectează în mod evident colaborarea acestora cu noul director, cu consecinţe negative evidente asupra procesului de învăţământ, reacţie materializată în Memoriul înaintat la 12.10.2005 conducerii Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj.
În al patrulea rând, reclamanta arată că există suficiente dubii cu privire la realitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită. În prezentul cadru procesual, instanţa nu este investită să antameze aspecte de fond însă este ţinută să ia în considerare natura şi seriozitatea argumentelor de fond invocate. După cum se poate lesne observa, prezenta acţiune în contencios administrativ precum şi acţiunea în contencios administrativ a cărei soluţionare face obiectul dosarului nr. 8.223/2005 aflat pe rolul Tribunalului Cluj reprezintă o contestare serioasă a legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită precum şi a procedurii administrative ce a precedat emiterea reclamantei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5635/08.12.2005 privind eliberarea reclamantei din funcţia de director al Colegiului Naţional Pedagogic “G.L.” Cluj-Napoca a fost emis având la bază adresele ISJ Cluj nr. 11823/2005 şi 11959/2005. Prin adresa nr. 11959/2005 a fost înaintat ministerului copia raportului de evaluare a activităţii manageriale a reclamantei.
Atât adresa nr. 11823/2005, cât şi Raportul de evaluare a activităţii manageriale a reclamantei, înaintat prin adresa însoţitoare nr. 11959/2005, au fost anulate prin sentinţa civilă nr. 2199/2006 a Tribunalului Cluj, menţinută prin decizia civilă nr. 858/2007 a Curţii de Apel Cluj prin care recursul a fost respins.
Prin urmare, toate actele care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat în prezenta cauză, Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5635/08.12.2005, au fost anulate, aceeaşi
soluţie impunându-se a fi pronunţată şi cu privire la acest act, al cărui temei faptic a dispărut, fără considerente suplimentare.
Faţă de cererea de suspendare a executării actului atacat până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, Curtea reţine că în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului atacat se poate dispune şi în cadrul acţiunii în anulare, caz în care durează până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, în condiţiile art. 14 din acelaşi act normativ, interpretare admisă unanim în jurisprudenţă.
Potrivit art. 14 alin. 1 din lege, suspendarea se poate pronunţa în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente. Această formulare nu sugerează că ar fi necesare două condiţii, aşa cum s-ar părea prima facie: 1. caz bine justificat; 2. prevenirea unei pagube iminente, instanţa urmând să analizeze numai existenţa unei pagube iminente pe care executarea actului administrativ atacat ar produce-o, însă ţinând cont de toate interesele confruntate în proces. Orice soluţie pronunţată de o instanţă de judecată trebuie să fie justificată, atât în fapt, cât şi în drept – cu puţine excepţii în care decizia este discreţionară (cum ar fi numirea unui expert, în lipsa acordului părţilor)-, ceea ce înseamnă că, de fiecare dată şi în orice procedură, instanţa analizează dacă cazul care i se prezintă spre soluţionare este justificat în măsura necesară pronunţării unei măsuri, ordin, dispoziţie, cu alte cuvinte, pentru aplicarea imperium-ului care-i este conferit. Formularea din textul în discuţie arată doar că examinarea temeiniciei cererii deduse spre judecată se face, în această materie, cu o intensitate sporită şi cu o chibzuire mai aprofundată, instanţa trebuind să fie deosebit de atentă cu tranşarea provizorie a materiei litigioase.
Din interpretarea textului s-ar putea deduce că suspendarea este obligatorie ori de câte ori există o pagubă iminentă pe care executarea actului administrativ ar produce-o reclamantului, însă această soluţie nu poate fi acceptată şi este înlăturată tocmai de necesitatea temeiniciei deosebite, distincte faţă de un proces obişnuit. Instanţa este obligată să analizeze, cu grijă sporită, întreg amalgamul de interese divergente, care îi sunt prezentate, pentru a alege calea cea mai puţin prejudiciabilă. În alţi termeni, este posibil ca şi în cazul în care se dovedeşte existenţa unei pagube iminente pe care executarea actului administrativ atacat ar produce-o, cererea să fie respinsă dacă, exempli gratia, prejudiciul pe care suspendarea l-ar provoca pârâtului ar fi mai mare, sau paguba reclamantului ar putea fi lesnicios reparată ulterior.
Paguba iminentă este definită de art. 2 lit. s) din lege, iar instituţia suspendării actului administrativ este singura care foloseşte noţiunea, ceea ce înseamnă că, pe de o parte, definiţia a fost elaborată special pentru această procedură şi că, pe de altă parte, toate caracteristicile surprinse în definiţie se referă la ipoteze care pot fi întâlnite în practică şi care impun constatarea pagubei iminente.
Paguba iminentă poate fi prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenţă.
Noţiunea de prejudiciu desemnează, la fel ca în cazul răspunderii civile delictuale, orice încălcare a unui drept care are o valoare patrimonială. Prejudiciul viitor este cel care nu s-a realizat încă, însă realizarea sa e sigură, chiar dacă întinderea sa nu poate fi cunoscută cu exactitate. În legătură cu caracterul viitor al prejudiciului, trebuie remarcat că suspendarea ar trebui admisă şi în privinţa unui prejudiciu în derulare, consumat parţial, nu doar în cazul celui care urmează a fi produs, deoarece raţiunile care justifică suspendarea există şi în această situaţie, iar ubi eadem ratio, ibi eadem jus.
Prejudiciul viitor trebuie să fie, totodată, şi „previzibil cu evidenţă”, adică cert, în terminologia consacrată în materia răspunderii civile, sigur ca şi producere, chiar dacă nu se poate aprecia exact cuantumul întinderii sale.
În speţă, prejudiciul material încercat de reclamantă îl reprezintă sporurile salariale pe care le primea pentru funcţia de conducere deţinută. De asemenea, executarea unui act administrativ anulat în primă instanţă pentru motivul anulării irevocabile a actelor care au stat la baza emiterii sale ar fi o încălcare flagrantă a prezumţiei de nevinovăţie şi a preeminenţei judiciarului asupra administraţiei.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 18 alin. 1 şi 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa urmează să admită acţiunea, să anuleze Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5635/08.12.2005 şi să suspende executarea acestuia până la soluţionarea irevocabilă a cauzei. (Judecător Sergiu-Leon Rus)
