– art.2 lit.s din Legea nr.554/2004
În conditiile în care instanta fondului a argumentat punctual solutia de respingere a cererii de suspendare prin prisma faptului ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de art.2 lit.s din Legea nr.554/2004, raportat la efectele imediate si directe, susceptibile a fi produse de actul care se cere a fi anulat, solutia pronuntata este legala.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII A ADMINISTRATIV SI FISCA,DECIZIA CIVILA NR. 2045/04.10.2010)
Prin încheierea din 27.04.2010 pronuntata în dosarul nr.45903/3/CA/2009 Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX a Contencios Administrativ si Fiscal a respins cererea de suspendare a executarii certificatului de urbanism nr.1211 din 18.06.2009 emis de Primaria Sectorului 3, pâna la solutionarea irevocabila a cauzei, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta fondului a retinut ca împrejurarile invocate ca si cazuri bine justificate în întelesul dispozitiilor art.2 lit.t) din Legea nr.554/2004 de catre reclamanta SC S. SRL sunt motive care tind spre solutionarea pe fond a cauzei, nefiind argumente de natura sa previzioneze o posibila stare de nelegalitate asupra actului administrativ contestat. A retinut instanta ca si pretinsa încalcare a dreptului de proprietate al reclamantei prin prisma lipsei acordului sau de vointa care trebuia exprimat în forma autentica, conform art.7 lit.d) din Legea nr.50/1991 constituie tot un aspect strâns legat de fondul pricinii, caci urmeaza a se dovedi, în functie de elementele probatorii, necesitatea existentei acestuia.
Cu referire la existenta între parti a unui proces anterior având ca obiect suspendarea si anularea autorizatiei de construire nr.596 din 14.05.2009, Tribunalul a apreciat ca reprezinta un motiv care nu poate fi calificat din perspectiva cazului justificat, atâta vreme cât în speta cazul justificat urmeaza a se reliefa, în mod concret.
În ceea ce priveste cea de-a doua conditie impusa de dispozitiile art.14 din Legea nr.554/2004, si anume producerea unei pagube iminente, instanta fondului a retinut ca nici aceasta nu este îndeplinita deoarece argumentele prezentate de catre reclamanta nu conduc în mod automat spre prefigurarea unui prejudiciu, în conditiile în care nu s-a dovedit elementul de legatura dintre o lucrare susceptibil a fi executata, în temeiul unei autorizatii de construire, sau o posibila lucrare ce se doreste a se executa, dar a carei existenta si îndeplinire este nesigura, tocmai din prisma inexistentei actului administrativ care sa-i confere posibilitatea legala de îndeplinire.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs SC S. SRL prin care s-a aratat ca hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina, iar partea de motivare este contradictorie, ca instanta a pronuntat o hotarâre lipsita de temei legal si cu încalcarea si aplicarea gresita a legii si anume Legea nr.50/1991, respectiv art.14 din Legea nr.554/2004.
În motivarea recursului s-a aratat ca instanta de fond, desi a retinut în considerente ca reclamanta îsi sustine cazul bine justificat pe înscrisuri, în final a concluzionat ca aceste motive tind spre solutionarea pe fond si nu pot fi luate în considerare. Arata recurenta ca în mod gresit instanta a retinut ca nu se poate lua în considerare certificatul de urbanism nr.2537/2007, deoarece cauza ce a facut obiectul anularii acestui certificat a fost solutionata în mod irevocabil. În plus, se evidentiaza de catre recurenta ca instanta de fond nu a analizat obiectul C.U.1211 din 18.06.2009, memoriul tehnic si nici nu l-a comparat cu C.U.2537/2007, înscrisuri care, coroborate cu Decizia Curtii de Apel Bucuresti nr.1661/2009 si cu încheierea aceleiasi instante din 29.01.2010 ar fi format convingerea ca pentru cel de-al doilea certificat de urbanism era necesar acordul coproprietarei.
Considera recurenta ca instanta a facut o gresita aplicare a legii deoarece pârâtei SC U. SA i s-a solicitat declaratie notariala ca imobilul nu face obiectul niciunui litigiu, iar fata de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezulta existenta litigiilor privitoare la imobil pe care instanta le-a ignorat în totalitate.
Critica recurenta faptul ca în mod gresit instanta a concluzionat ca nu sunt îndeplinite conditiile impuse de art.2 lit.t), facând în mod gresit o analiza exclusiva a C.U.2537/2007 si a A.C.596/2009, fara a analiza C.U. 1211/2009. Se apreciaza ca instanta de fond nu a luat în considerare adresa ISC care a comunicat reclamantei executarea de catre pârâta a unor lucrari fara autorizatie de construire valabila si se arata ca instanta de fond nu a lecturat si nu a analizat alte înscrisuri administrate ca probatorii si anume adresa nr.2380/14.07.2009 a SC P., respectiv Memoriul tehnic anexa nr.2 si adresa SC T. SRL.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art.299 si urm. Cod procedura civila, art.304 pct.7, 8 si 9, art.14, 15, art.2 alin.1 lit.t) si s) din Legea nr.554/2004, Legea nr.50/1991.
La data de 01.10.2010 a fost depusa la dosarul cauzei întâmpinare de catre intimata-pârâta SC U. SA prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sustinerile recurentei nu au nici un suport, sunt netemeinice si nelegale.
Cu referire la primul motiv de recurs se arata ca reclamanta face confuzie între lucrarile pentru care s-a emis C.U. nr.1211 din 18.06.2009 si cele pentru care s-a emis C.U. nr.2537 din 06.09.2007 deoarece, comparând documentatia ce a stat la baza eliberarii celor doua certificate, rezulta indubitabil ca, atât obiectul lucrarilor cât si locul de realizare al lor diferita fundamental, iar din documentele ce au stat la baza emiterii C.U. nr.1211 din 18.06.2009, rezulta ca lucrarile se executa pe terenul proprietate exclusiva a pârâtei.
În ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, se arata ca nici pâna la momentul formularii întâmpinarii nu a fost emisa autorizatia de construire, astfel încât critica privind lipsa declaratiei notariale ca imobilul nu face obiectul niciunui litigiu este prematura si neavenita.
Se considera de catre intimata-pârâta ca urmeaza a fi respinse si criticile privind cazul bine justificat si paguba iminenta deoarece argumentele aduse de recurenta se îndeparteaza mult de obiectul spetei deduse judecatii, aceasta încercând sa induca în eroare instanta de judecata care, în mod temeinic si legal a considerat ca nu se poate vorbi de o paguba în întelesul art.2 din Legea contenciosului administrativ.
Cu referire cel de-al patrulea motiv de recurs, se sustine de catre intimata ca recurenta face trimiteri la situatii si fapte ce nu au legatura cu speta fara a aduce în realitate nici o critica pertinenta încheierii recurate.
Întâmpinarea a fost întemeiata în drept pe dispozitiile. art.115-118 Cod procedura civila.
La data de 04.10.2010 a fost depusa la dosarul cauzei întâmpinare de catre intimata-pârâta Primaria Sectorului 3 care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu motivarea ca nu s-a facut dovada existentei cumulative a conditiilor prevazute de art.14 din Legea nr.554/2004.
Se arata de catre intimata ca nu ne aflam în fata unei prelungiri a autorizatiei de construire nr.596/14.05.2009, nefiind identitate de lucrari, astfel încât instanta de fond a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauza.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 115-118 Cod procedura civila, Legea nr.554/2004 si Legea nr.50/1991.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si prin raportare la dispozitiile art.3041 din Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
La data de 18.06.2009 intimata pârâta Primaria Sectorului 3 Bucuresti a eliberat beneficiarei pârâte SC U. SA certificatul de urbanism nr.1211 privind imobilul situat în Bucuresti, P. U. nr.1, sector 3, în scopul obtinerii autorizatiei de construire pentru pozare cabluri în vederea alimentarii instalatiei de climatizare. Prin cererea ce face obiectul prezentei analize s-a solicitat de catre recurenta reclamanta SC S. SRL suspendarea acestui certificat, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, cerere respinsa de catre instanta fondului prin încheierea din data de 27.04.2010.
Verificând legalitatea si temeinicia acestei încheieri, Curtea constata ca instanta fondului a retinut în mod corect situatia de fapt si a facut o judicioasa analiza a incidentei dispozitiilor si conditiilor impuse de art.14 din Legea nr.544/2004.
Astfel, în ceea ce priveste sustinerile recurentei potrivit carora hotarârea recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijina, iar parte din motivare este contradictorie, motiv prevazut de art.304 pct.7 Cod procedura civila, instanta constata ca acestea sunt contrazise de cuprinsul încheierii. Motivarea instantei fondului cuprinde argumentele de fapt si de drept care au format convingerea judecatorului, în raport de motivele invocate de catre parte, precum si evidentierea probatoriului administrat de recurenta, Tribunalul aratând, în mod explicit, ca toate acestea tind spre solutionarea pe fond a cauzei, nefiind împrejurari de natura sa previzioneze o posibila stare de nelegalitate asupra actului administrativ. Contrar celor sustinute de catre recurenta, instanta fondului nu a retinut ca nu poate lua în considerare Certificatul de urbanism nr.2537/2007 pentru motivul ca nu a fost solutionata în mod irevocabil cauza ce priveste anularea acestuia, o astfel de afirmatie neregasindu-se în motivarea hotarârii. În plus, Curtea apreciaza ca în aceasta faza a procesului nu poate fi primita sustinerea potrivit careia cele doua certificate de urbanism ar avea acelasi obiect întrucât, la o analiza sumara comparata a acestora, rezulta ca certificatul nr.1211/18.06.2009 priveste alimentarea cu energie electrica a instalatiei de climatizare prin pozare paturi de cabluri cu capac plin fixate pe peretele cladirii, precum si în interiorul acestor corpuri, în timp ce certificatul de urbanism anulat nr.2537/06.09.2007 avea ca obiect si locatie alimentare energie electrica între generator si consumatorii vitali prin pozare pe paturi metalice de cabluri montate pe fatadele secundare ale corpurilor (…).
Cu referire la motivul de recurs prin care recurenta invoca faptul ca instanta a pronuntat o hotarâre lipsita de temei legal, facând o gresita aplicare a Legii nr.50/1992 si art.14 din Legea nr.554/2004 deoarece pârâtei i s-a solicitat declaratie notariala ca imobilul nu face obiectul nici unui litigiu, Curtea apreciaza ca nici acesta nu poate fi primit atât timp cât analiza incidentei dispozitiilor art.7 lit.d din Legea nr.554/2004 presupune verificarea conditiilor si cerintelor impuse de legiuitor cu privire la eliberarea autorizatiei de constructie, în timp ce obiectul prezentei cauze priveste suspendarea certificatului de urbanism, act administrativ premergator în procedura de emitere a autorizatiei. De aceea, considerentele instantei de fond legate de aceste aspecte sunt corecte, apararea reclamantei presupunând o cercetare a fondului cauzei.
Si criticile privind cazul bine justificat si paguba iminenta sunt neîntemeiate atât timp cât ele valorifica aparari si probatoriul administrat în cauza ce a avut ca obiect anularea unui certificat de urbanism si a unei autorizatii de constructie anterioare, fara a evidentia în concret cauza ce justifica suspendarea certificatului nr.1211/2009, act care nu confera intimatei pârâte SC U. SA dreptul de a efectua lucrari de constructie (art.6 alin.5 din Legea nr.50/1991).
De altfel, Curtea constata ca instanta fondului a argumentat punctual solutia de respingere a cererii de suspendare prin prisma faptului ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de art.2 lit.s din Legea nr.554/2004, raportat la efectele imediate si directe, susceptibile a fi produse de actul care se cere a fi anulat.
Prin urmare, Curtea retine ca în prezenta cauza nu sunt incidente cauzele de modificare a hotarârii recurate prevazute de art.304 pct.7 si 9 din Codul de procedura civila si nici nu pot fi identificate din oficiu alte motive de desfiintare a acesteia, considerente pentru care, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
