O aparenţă de nelegalitate care atestă un caz bine justificat şi un prejudiciu material previzibil
Poate fi dispusă măsura suspendării actului administrativ ori de câte ori există un caz bine justificat şi o pagubă iminentă pe care executarea actului autorităţii ar produce-o reclamantului.
Cu alte cuvinte, suspendarea se poate dispune în situaţia în care există o îndoială asupra legalităţii actului, o aparenţă de nelegalitate care atestă un caz bine justificat şi un prejudiciu material previzibil ce relevă o pagubă iminentă.
C.A. Cluj, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal,
decizia nr. 1101/28.04.2010
Prin încheierea din 18.12.2009 a Tribunalului Cluj, a fost admisă cererea de suspendare a efectelor actului administrativ – hotărârea nr. 7360/VI/i4/2009 a Colegiului de Conducere din Cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a fondului cauzei.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că sunt întrunite cerinţele cerute de Legea contenciosului cu privire la suspendare, respectiv cazul bine justificat/aparenţa de nelegalitate derivă din modalitatea în care actul a fost emis cu încălcarea unor acte normative cu forţă juridică superioară, iar paguba iminentă este determinată de achitarea parţială a chiriilor, veniturile reclamanţilor înregistrând o diminuare parţială.
împotriva soluţiei arătate a declarat recurs pârâtul, arătând, în esenţă, că nu sunt întrunite cerinţele legii. Astfel, în argumentare se arată că în practică şi literatură se reţine că nu poate fi argumentat cazul bine justificat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului. Dacă s-ar pronunţa asupra unor astfel de reţineri, instanţa ar realiza o prejudiciere a fondului, ceea ce excede suspendarea executării actului administrativ.
Tot astfel, arată recurentul că invocarea unui prejudiciu pur material nu prezintă un motiv suficient şi concludent pentru a considera că sunt întrunite cerinţele cerute pentru suspendare. Pentru a se dispune suspendarea executării, trebuie, în principiu, ca prejudiciul să fie nesusceptibil dc a fi reparat printr-o indemnizaţie ulterioară.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, a dispoziţiilor legale incidente şi a art. 20 din Legea nr. 554/2004, curtea reţine că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Un prim argument adus de recurent constă în aceea că instanţa, prin analiză, ar fi antamat fondul. Acest argument nu poate fi reţinut.
Astfel, este cunoscut că suspendarea executării actelor administrative intervine atunci când legea o prevede în limitele şi condiţiile instituite de aceasta. în acest sens, Legea contenciosului pe care se fundamentează cererea introductivă de instanţă prevede prin dispoziţiile art. 14 că „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente persoana vătămată poate cere instanţei suspendarea exccutării actului administrativ până la pronunţarea instanţei pe fond”.
Acelaşi act normativ cu privire la paguba iminentă în art. 2 o defineşte ca fiind „prejudiciul material viitor, dar previzibil”. Din prevederile enunţate se poate deduce că poate fi dispusă măsura suspendării actului administrativ ori de câte ori există un caz bine justificat şi o pagubă iminentă pe care executarea actului autorităţii ar pro-duce-o reclamantului.
Cu alte cuvinte, suspendarea se poate dispune în situaţia în carc există o îndoială asupra legalităţii actului, o aparenţă de nelegalitate care atestă un caz bine justificat şi un prejudiciu material previzibil ce relevă o pagubă iminentă.
Aceste cerinţe, a reţinut prima instanţă că sunt întrunite, argumentând astfel că măsura trebuie să fie una de conservare care să justifice în acele situaţii în care executarea actului cu privire la care
există îndoială ar fi de natură să producă paguba iminentă. împrejurarea evocată de reclamanţi referitoare la nelegalitate reţine prima instanţă poate fi apreciată ca un caz nejustificat, o aparenţă de nelegalitate este dată de modalitatea emiterii actului, iar prejudiciul rezidă din diminuarea profiturilor, a veniturilor în contextul achitării parţiale a chiriei. Din cele expuse, se observă că se relevă doar o aparenţă în contextul conservării dreptului ori, în aceste circumstanţe, nu se poate vorbi de o evocare a fondului în sensul reţinut de recurent.
Nici argumentul că în condiţiile analizei cerinţei prejudiciului că acesta ar trebui să fie nesusceptibil de a fi reparat printr-o indemnizaţie ulterioară nu poate fi primit. Dispoziţiile Legii contenciosului
au în vedere doar existenţa unei pagube iminente fară o altă cerinţă. In cauză s-a relevat existenţa acestuia în cazul diminuării veniturilor raportat la chiria reţinută în contextul actului administrativ atacat şi, ca atare, reţinerile primei instanţe nu pot fi considerate greşite.
Prin urmare, constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, curtea a respins recursul declarat.
Notă: Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7, o autoritate publică care a emis actul sau autoritatea ierarhic superioară, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Din analiza textelor sus citate, rezultă necesitatea întrunirii a două cerinţe de fond pentru admiterea cererii de suspendare: a) existenţa unei pagube iminente care se încearcă a fi prevenită; b) existenţa unui caz bine justificat.
Cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, ele determinându-se reciproc, neputându-se vorbi despre un „caz bine justificat”, fără a exista pericolul producerii pagubei şi invers, neputând fi vorba despre iminenţa pagubei” când cazul nu este „bine justificat”.
Existenţa unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existenţa unei puternice îndoieli asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ fiscal care este emis pe baza legii şi pentru executarea acesteia.
Instanta de contencios administrativ învestită cu soluţionarea cererii de suspendare a executării trebuie să „pipăie” fondul, evitând a se pronunţa asupra acestuia, pentru a constata dacă, într-adevăr, cererea vizează un act administrativ vădit nelegal, executarea lui practică fiind deci de natură să creeze efecte nejustificate cu privire la situaţia beneficiarului actului respectiv
