în măsura în care actul administrativ fiscal devenit titlu executoriu se pune în executarea silită în conformitate cu formele de silită deja iniţiate de către pârâtă, iar contestaţia reclamantei sau chiar acţiunea principală s-ar admite, în patrimoniul reclamantei se creează un prejudiciu evident în sensul că acesta efectuează o plată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale, care ulterior este posibil să fie constatată ca nedatorată, iar restituirea acesteia să fie împiedicată de dificultăţile notorii de restituire a sumelor încasate nelegal de către bugetul de stat.
Instanţa a apreciat că, prin suspendarea executării actelor administrativ-fiscale contestate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, bugetul de stat nu este serios afectat şi că, prin luarea acestei măsuri urgente şi vremelnice, se evită crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
C.A. Oradea, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 142/CA/R/12.03.2009
Prin încheierea nr. 514/CA/2008 din data de 04.12.2008, Tribunalul Satu Mare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., a admis cererea formulată odată cu ccrerca principală de reclamanta G.H. SRL S.M., împotriva pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice S.M., în sensul că a dispus
suspendarea exccutării dccizici de impunere nr /30.04.2008, emisă
dc pârâtă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii principale.
Pe fondul cererii de suspendare a executării actului administraţi v-fiscal contestat, instanţa constată că, din argumentele de fapt şi de drept invocate de către reclamantă şi din înscrisurile depuse în proba-ţiune fară a se prejudcca fondul litigiului, rezultă indicii serioase privind nelegalitatea actului a cărei suspendare se solicită, astfel că, în speţă, este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat prevăzută de art. 14, raportat la art. art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ, potrivit căruia „cazul bine justificat” este definit ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care
sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
De asemenea, în cauză este îndeplinită şi condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul definit de art. 2 lit. s) din lege, „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionarii unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.
Astfel, s-a constatat că, în măsura în care actul administrativ fiscal devenit titlu exccutoriu, se pune în executarea silită în conformitate cu formele de executare silită deja iniţiate de către pârâtă, iar contestaţia reclamantei sau chiar acţiunea principală s-ar admite, în patrimoniul reclamantei se creează un prejudiciu evident, în sensul că accsta efectuează o plată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale, care ulterior este posibil să fie constatată ca nedatorată, iar restituirea acesteia să fie împiedicată de dificultăţile notorii de restituire a sumelor încasate nelegal de către bugetul de stat.
Instanţa a apreciat că, prin suspendarea executării actelor admi-nistrativ-fiscale contestate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, bugetul de stat nu este serios afectat şi că, prin luarea acestei măsuri urgente şi vremelnice, se evită crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice SM.
Examinând hotărârea rccurată prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, având în vedere actele şi lucrările dosarului, se constată că:
Măsura provizorie solicitată dc reclamanta-intimată se justifică prin existenţa în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, astfel cum se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
îndeplinirea accstei condiţii în cauză rezultă, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, din motivele de nelegalitate invocate în acţiunea de anulare a actului, precum şi din înscrisurile depuse la dosar.
Reclamanta-intimată a dovedit şi din îndeplinirea cclei de-a doua condiţii legale pentru măsura de suspendare, dat fiind că iminenţa producerii unei pagube rezultă din începerea procedurii de executare silită.
Raportat la definiţia legală dată pagubei iminente, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat în mod
corcct consccinţelc executării silite înainte de pronunţarea unei soluţii pe fond.
In consecinţă, respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice SM.
