Nu este întemeiată în raport cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, acţiunea care nu îndeplineşte condiţiile cumulative ale textului legal.
Secţia administrativ şi fiscal, Decizia nr. 998 din 6 iulie 2009
Prin sentința civilă nr. 549/13.05.2009 pronunțată în dosarul nr. 1938/30/2009, Tribunalul Timiș a admis cererea reclamantei societate comercială și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 299/01.03.2007, privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 5/28.01.2009 a D.G.F.P. Timiș, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1614/30/2009 al Tribunalului Timiș.
în cauză a declanșat recurs pârâta D.G.F.P. Timiș și prin decizia civilă nr. 998/06.07.2009 pronunțată în dosarul nr. 1938/30/2009 Curtea de Apel Timișoara a admis recursul, a modificat sentința cu aplicarea art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și a respins cererea reclamantei, reținându-se că, privitor la condițiile suspendării executării actului administrativ, Curtea amintește că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
De asemenea, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. în acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond”.
în privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acestea sunt astfel definite:
,,ș) pagubă iminentă – prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate – împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Cu privire la suspendarea executării actului administrativ fiscal, art. 215 alin. (1) C.proc.fisc. prevede că „introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal”.
Alin. (2) al art. 215 C.proc.fisc. stabilește că „dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei”.
în speță, reclamanta a îndeplinit condiția depunerii cauțiunii stabilite de instanță.
Analizând cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat prin prisma acestor dispoziții legale, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv condiția existenței pagubei iminente și aceea a unui caz bine justificat.
Cât privește condiția pagubei iminente, instanța a remarcat faptul că examinarea acestei condiții impune analizarea situației economice a reclamantei, a fondurilor de care dispune, comparativ cu valoarea sumei datorate conform actului administrativ pus în executare.
O asemenea analiză implică și verificarea implicațiilor pe care le-ar avea plata integrală imediată a sumei datorate asupra continuării activității reclamantei, inclusiv riscul eventual al disponibilizării unor angajați, riscul privind întreruperea activității reclamantei sau cel legat de imposibilitatea achitării altor debite, a căror neachitare ar putea atrage alte consecințe grave pentru societate.
în speță, reclamanta nu a depus la dosar niciun înscris din care să rezulte situația sa economică precară, situație care să fie agravată de executarea actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o.
în această privință, instanța a constatat că, în speță, reclamanta nu a justificat îndeplinirea acestei condiții, privind existența pagubei iminente cauzate de executarea actului a cărui suspendare a solicitat-o.
Prin urmare, Curtea a considerat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a apreciat că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, reclamanta nedovedind și condiția existenței pagubei iminente.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) și (3) C.proc.civ., apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Timiș împotriva sentinței civile nr. 549/CA/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 1938/30/2009, Curtea a admis recursul.
în consecință, Curtea, rejudecând cauza, a modificat sentința civilă recurată, în sensul că a respins cererea reclamantei societate comercială de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 5/28.01.2009 emisă de D.G.F.P. Timiș – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii.
