Legea nr. 554/2004, art. 14
Condiţia privind paguba iminentă nu este îndeplinită în cazul sancţiunilor cu avertisment şi amendă în cuantum modic, dispuse de CNVM, întrucât executarea acestor sancţiuni nu produce în mod iminent o paguba şi prin urmare nu este de natură să producă un prejudiciu material viitor şi previzibil.
Reclamantul nu a făcut dovada existentei unui caz temeinic
justificat de natură a duce la suspendarea executării actului administrativ atacat, susţinerile privind faptul că în speţă nu subzistă obligaţia de a face ofertă publică de preluare de acţiuni stabilită de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 neputând constitui un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea ordonanţelor contestate în sensul îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004. Măsura dispusă de CNVM privind depunerea documentaţiei aferente ofertei publice de preluare obligatorie nu este de natură a produce prin ea însăşi un prejudiciu material viitor şi previzibil.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 531 din 1 februarie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 3265 din data de 7 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâta CNVM, prin care acesta solicită suspendarea executării ordonanţei CNVM nr. 98 din 2 martie 2010 şi a ordonanţei CNVM nr. 242 din 1 ianuarie 2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin ordonanţa CNVM nr. 98 din 2 martie 2010 s-a dispus sancţionarea cu avertisment a reclamantului şi a fost obligat acesta ca, împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, să depună la CNVM
documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC A. SA, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea ordonanţei. Preţul în cadrul ofertei publice de preluare va fi stabilit în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (4) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 de cătrc un evaluator independent înregistrat la CNVM, cu luarea în considerare a ultimei situaţii financiare a emitentului.
Ordonanţa a fost emisă având în vedere prevederile art. 203, art. 272 lit. a) şi art. 273 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 68 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, în baza analizei efectuate de direcţia de specialitate a deliberărilor purtate în cadrul şedinţei din data de 2 martie 2010.
Ulterior, prin ordonanţa CNVM nr. 242 din 1 ianuarie 2010 s-a dispus sancţionarea cu amendă în sumă de 500 lei a reclamantului, pentru nerespectarea prevederilor ordonanţei CNVM nr. 98 din 2 martie 2010, reiterându-se obligaţia sa de a depune la CNVM documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC A. SA, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea ordonanţei.
Examinând actele dosarului şi susţinerile reclamantului, instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui caz temeinic justificat de natură a duce la suspendarea executării actului administrativ atacat, susţinerile privind faptul că în speţă nu subzistă obligaţia de a face ofertă publică de preluare de acţiuni stabilită de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 neputând constitui un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea ordonanţelor contestate în sensul îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
A arătat instanţa de fond că în speţă nu este îndeplinită nici condiţia privind paguba iminentă, sancţiunile cu avertisment şi amendă în sumă de 500 lei aplicate şi măsurile stabilite de organul de control neproducând cu iminenţă o pagubă reclamantului şi nefiind de natură să producă un prejudiciu material viitor şi previzibil pe care l-ar suporta prin executarea măsurilor dispuse. De asemenea, a mai arătat prima instanţă, măsura dispusă prin ordonanţele contestate, privind depunerea la CNVM a documentaţiei aferente ofertei publice de preluare obligatorie a SC A. SA, nu este de natură a produce prin ea însăşi cu iminenţă un prejudiciu material viitor şi previzibil.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul P.I, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Se susţine în cadrul motivelor de recurs că în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că cererea de
suspendare nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Aceasta deoarece în cazul său condiţia existenţei unor cazuri bine justificate este îndeplinită deoarece cele două ordonanţe emise de CNVM sunt vădit nelegale pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor art. 205 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 prin nesocotirea drepturilor recurentului asupra a 70,82% din capitalul emitentului.
Cu privire la a doua condiţie, în motivele de recurs se arată că aceasta este îndeplinită deoarece este forţat să cumpere acţiuni pentru care nu deţine lichiditatea necesară, fapt care, în condiţiile crizei economice ar determina falimentul societăţii sale comerciale.
Se solicită admiterea recursului şi admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In mod corect instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Motivele invocate în recurs nu pot fi reţinute pe aspectul îndeplinirii condiţiilor cererii de suspendare în sens contrar celor reţinute de instanţa de fond.
In ceea ce priveşte prima condiţie, a existenţei unor cazuri bine justificate, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nu există motive vădite de nelegalitate ale ordonanţelor CNVM contestate prin care recurentul a fost obligat a depune documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a acţiunilor SC A. SA Braşov, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 205 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.
Problema exceptării sau nu a operaţiunii efectuate de recurent în sensul dispoziţiilor art. 205 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 este o problemă de fond, care nu reprezintă o aparenţă vădită de nelegalitate ale actelor a căror suspendare se solicită.
In ceea ce priveşte a doua condiţie, a existenţei unei pagube iminente, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 această condiţie nu este îndeplinită deoarece recurentul nu a probat în concret producerea unui prejudiciu prin executarea ordonanţelor a căror suspendare se solicită.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
56. Suspendarea executării actului administrativ. Ordonanţa CNVM de sancţionare contravenţională cu amen-» » > dă şi suspendarea drepturilor de vot aferente participării acţionarului în capitalul social al emitentului. Condiţii de admisibilitate a cererii de suspendare
Legea nr. 554/2004, art. 14 alin. (1)
Conform art. 14 alin. (1) Legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
De asemenea Recomandarea nr. R 89/8 adoptată la 13 septembrie 1989 de Consiliul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă prevede că executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanţe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil şi pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Condiţia cazului bine justificat trebuie să fie analizată prin raportare la indiciile de nelegalitate a actului administrativ contestat, considerat ca evident la o analiză chiar sumară.
încălcarea de către CNVM a normelor de competenţă în aplicarea sancţiunii, cât şi în ce priveşte atribuţiile funcţionale, reprezintă un argument juridic aparent valabil în ce priveşte nelegalitatea actului CNVM.
în ce priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta se consideră îndeplinita dacă punerea în silită a debitului, reprezentând contravaloarea sancţiunii cu amendă, ar perturba previzibil grav pecuniar patrimoniul reclamantei.
Chiar dacă ulterior CNVM a dispus ridicarea suspendării dreptului de vot, atâta timp cât instanţa de contencios administrativ nu a anulat în mod irevocabil actul administrativ, se prezumă că acesta este legal, putând fi pus în aplicare sub aspectul executării din oficiu şi oricând.
C.A. Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 55 din 11 ianuarie 2006, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal reclamanta SC AMI SRL a chemat în judecată pe pârâta CNVM, solicitând suspendarea executării dispoziţiilor ordonanţei nr. 539 din 19 octombrie 2005 până la soluţionarea în fond a cauzei, în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
In motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat că prin ordonanţa nr. 539 din 19 octombrie 2005 a fost sancţionată cu o amendă de 5% din capitalul social şi i-au fost suspendate în totalitate drepturile de vot în procent de 98,45% din capitalul social al SC WRS SA, blocând astfel activitatea acestei societăţi comerciale, deşi reclamanta a fost autorizată de CNVM pentru un procent de 38%.
Mai arată reclamanta că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 297/2004, nu este instituţie specifică pieţei de capital şi ca atare CNVM nu poate emite acte individuale de sancţionare cu privire la o societate cu răspundere limitată.
Aceasta mai precizează că la data de 25 octombrie 2005 a depus contestaţie împotriva ordonanţei de sancţionare, înregistrată Ia CNVM sub nr. 36111 din 26 octombrie 2005, la care, după o prealabilă înştiinţare, comisia a răspuns la data de 12 decembrie 2005 prin decizia nr. 3331, cu mult peste termenul legal, ulterior, între cele două părţi desfaşurându-se mai multe corespondenţe, privind modificarea structurii acţionarului.
Se apreciază de către reclamantă că, pârâta CNVM în mod abuziv a dispus măsura suspendării drepturilor de vot aferente acestei acţiuni, măsura în cauză fiind luată în contradicţie cu prevederile art. 18 alin. (3), art. 20, 21, 272 lit. a) şi b), art. 276 alin. (1) şi art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, prin aceasta cauzându-i prejudicii financiare şi de imagine, motiv pentru care solicită suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluţionarea cererii de anulare.
In drept, acţiunea timbrată cu taxa de timbru judiciar şi timbru judiciar în condiţiile legii, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 alin. (3) Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Pârâta CNVM a depus întâmpinare, la care a ataşat actele care au stat la baza actului administrativ contestat, invocând pe cale de excepţie, inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată în raport de dispoziţiile art. 15 şi următoarele din Legea nr. 554/2004 şi excepţia lipsei de obiect şi pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiate, apreciind că, decizia contestată a fost emisă cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare.
Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea reţine următoarele: în ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată
raportată la dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, pârâta a renunţat la susţinerea acesteia, reclamanta făcând dovada învestirii instanţei de contencios administrativ competente cu cerere prin care solicită anularea deciziei în cauză.
In ce priveşte exccpţia lipsei de obiect, Curtea constată că este neîntemeiată, respingând-o ca atare, în raport de dispoziţiile art. 15 cu raportare la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obiectul prezentei cereri subzistând şi la accastă dată, chiar dacă CNVM a dispus ridicarea suspendării dreptului de vot, atâta timp cât instanţa de contencios administrativ nu a anulat în mod irevocabil actul administrativ, se prezumă că acesta este legal, putând fi pus în aplicare sub aspectul executării din oficiu şi oricând.
Pe fondul cererii de suspendare a actului administrativ în discuţie, Curtea reţine următoarele:
Conform art. 14 alin. (1), Legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
In cauza dedusă judecăţii, Curtea constată că reclamanta a făcut dovada executării procedurii prealabile, în sensul dispoziţiilor art. 7 din actul normativ mai sus citat.
Pe de altă parte, instanţa apreciază că şi celelalte două condiţii de admisibilitate a cererii de suspendare sunt îndeplinite, după cum se va releva în continuare, fiind vorba de condiţia cazului bine justificat şi cea a prevenirii unei pagube iminente.
Dacă, în ce priveşte semnificaţia noţiunii de „pagubă iminentă, legiuitorul a precizat semnificaţia noţiunii în textul de lege precitat, în ce priveşte conceptul de „caz bine justificat” a lăsat în sarcina judecătorului de a stabili întrunirea sau nu a acestei condiţii, în funcţie de circumstanţele de fapt relevate în cauză. Cât priveşte „cazul bine justificat” în pricina dedusă judecăţii, reclamanta a opinat că această condiţie trebuie să fie analizată prin raportare la indiciile de nelegalitate a actului administrativ contestat, considerat ca evident la o analiză chiar sumară.
Instanţa de contencios administrativ apreciază că este corectă această poziţie a reclamantei, avându-se în vedere şi Recomandarea nr. R 89/8 adoptată la 13 septembrie 1989 de Consiliul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, recomandare care se referă la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă. Acest act european a considerat că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie şi că autorităţile administrative
acţionează în numeroase domenii, iar activităţile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertăţile şi interesele persoanelor.
In plen, Recomandarea mai sus citată a apreciat că executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanţe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil şi pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
în speţa de faţă, analizând îndeplinirea unei condiţii de admisibilitate a cererii de suspendare a executării deciziei contestate, respectiv cea a cazului bine justificat, Curtea apreciază că susţinerile reclamatei în sensul existenţei unui indice de nelegalitate a actului administrativ atacat este corectă. Astfel, pornind de la cadrul normativ indicat anterior de reclamantă se reţine că subzistă un argument juridic aparent valabil în ce priveşte nelegalitatea deciziei: încălcarea normelor de competenţă în aplicarea sancţiunii, cât şi în ce priveşte atribuţiile funcţionale.
In acest context, Curtea apreciază că există un caz bine justificat pentru admiterea cererii de suspendare, urmând ca instanţa de fond să analizeze toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă.
In ce priveşte îndeplinirea ultimei condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea reţine, avându-se în vedere şi considerentele de fapt expuse anterior, că prin nesuspendarea deciziei s-ar perturba previzibil grav pecuniar patrimoniul reclamantei, existând posibilitatea punerii în executare silită a debitului reprezentând contravaloarea sancţiunii cu amendă.
In consecinţă, pentru considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, în temeiul art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis cererea reclamantei.
