Natura măsurii dispuse prin actul atacat – destituirea din funcţia publică – nu constituie prin ea însăşi un caz bine justificat, iar, în ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa are în vedere că suspendarea executării este o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 38 din 23 februarie 2009
Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și înregistrată sub nr. 175/39/2009, reclamantul C.B. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 66/2009 prin care a fost eliberat din funcția de director executiv adjunct al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Suceava.
în motivarea cererii, arată reclamantul că prin Ordinul a cărui suspendare o solicită a fost eliberat din funcția de conducere de director executiv adjunct conform art. 69 alin. (3) lit. c), art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, cu acordarea unui preaviz de 30 zile, conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Măsura eliberării din funcția publică a fost întemeiată pe rezultatele evaluării performanțelor profesionale pe anul 2007, când reclamantului i s-a acordat calificativul „nesatisfăcător”.
Susține reclamantul că Ordinul nr. 66/2009 este nelegal, formulând în acest sens și recurs administrativ la Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Se arată în motivare că evaluarea profesională pentru anul 2007 s-a făcut cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 1209/2003, de altfel și calificativul acordat fiind contestat în instanță.
Reclamantul precizează că pentru anul 2006 a primit calificativul „foarte bine”, că toți subalternii săi au obținut același calificativ, că la testarea profesională de la sfârșitul anului a obținut punctajul maxim și că nu i s-a adus la cunoștință nici o justificare a punctajului acordat.
Mai arată reclamantul că obiectivele prevăzute pentru evaluarea profesională pentru anul 2007 au fost stabilite prin adresa ANAF nr. 761895/10.10.2007, adresă de care a luat cunoștință în luna iulie 2008.
Se mai arată în motivare că, potrivit art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, angajatorul avea obligația să-i pună la dispoziție o funcție imediat inferioară, fapt ce nu s-a produs, ceea ce denotă încă un element de ilegalitate a actului emis.
Prin concluziile scrise depuse în instanță la termenul de judecată, reclamantul aduce, de asemenea, argumente prin care tinde să probeze nelegalitatea calificativului acordat pentru anul 2007 și a Ordinului ce face obiectul prezentului dosar.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.
Se arată în întâmpinare că susținerile reclamantului privind nelegalitatea actului administrativ fiscal nu pot fi primite sub pretextul că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat, întrucât prezenta cauză nu are ca obiect stabilirea legalității actului administrativ, și mai mult, până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate. în caz contrar s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Mai arată pârâta că suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Prin concluziile scrise depuse pentru termenul când s-a amânat pronunțarea, reclamantul arată că există un „caz bine justificat” pentru suspendarea Ordinului nr. 66/2009, constând în nelegalitatea calificativului profesional acordat pentru anul 2007, reiterând faptul că nu s-au respectat prevederile H.G. nr. 1209/2003.
De asemenea, arată că este dată și o „pagubă iminentă” în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004, arătând că îi este prejudiciată activitatea profesională viitoare și că se creează totodată „mari disfuncționalități în cadrul Direcției”.
S-au depus concluzii scrise și din partea pârâtului, fiind reiterate susținerile din întâmpinare și arătându-se că, întrucât reclamantul a fost eliberat din funcție pentru incompetență profesională, o eventuală admitere a cererii ar produce prejudicii grave instituției publice.
Examinând susținerile și înscrisurile depuse la dosar de către părți, instanța constată că cererea este nefondată.
Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
De asemenea, art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ definește paguba iminentă ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”, precum și cazurile bine justificate care constau în „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Curtea de Apel Suceava, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 38/23.02.2009, a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ arătate mai sus, pentru suspendarea executării actului administrativ: cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.
Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța are, însă, numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Natura măsurii dispuse prin actul atacat – destituirea din funcția publică – nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate a ordinului, invocate de reclamant, presupun cercetarea cu profunzime a fondului, atât față de prezenta cauză cât și față de contestația formulată în instanță împotriva calificativului profesional acordat pentru anul 2007 și care formează obiectul dosarului nr. 627/39/2008 de pe rolul acestei instanțe.
în ceea ce privește paguba iminentă, instanța are în vedere că suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Nici această din urmă condiție nu este îndeplinită atâta timp cât, potrivit art. 106 din Legea nr. 188/1999, actualizată la zi, reclamantul are posibilitatea de a solicita, odată cu anularea actului în condițiile Legii nr. 554/2004, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, precum și reintegrarea în funcția publică deținută.
în consecință, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Suceava, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea, ca nefondată.
