Suspendarea hotărârii Consiliului General al Municipiului prin care au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici aferenţi studiului de fezabilitate


Legea nr. 10/2001 Legea nr. 554/2004, art. 14

în condiţiile în care prin Hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, a cărei suspendare se solicită, au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici aferenţi studiului de fezabilitate

pentru obiectivul de investiţii „Amenajare parc G.”, nu există nicio legătură între efectele unui astfel de act administrativ şi soluţionarea unei notificări pentru restituirea unui imobil în temeiul Legii nr. 10/2001. Aceste din urmă dispoziţii legale prevăd suspendarea tuturor procedurilor administrative privind înstrăinarea, concesionarea, locaţia de gestiune, asocierea în participaţiune, ipotecarea, locaţiunea, alte asemenea operaţiuni, până la soluţionarea notificărilor persoanelor interesate, în dispoziţiile acestui act normativ neregăsindu-se şi aprobarea indicatorilor tehnico-economici. Aşadar, nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ.

C.A. Bucureşti, s. a VII l-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 2055 din 4 octombrie 2010, nepublicată

Prin sentinţa civilă nr. 1277 din 19 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiate cererea introductivă formulată de reclamanta A.N.F. şi cererea de intervenţie formulată de intervenientul V.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că executarea hotărârii nr. 365/2009 a Consiliului General al Municipiului Bucureşti nu este susceptibilă să cauzeze prejudiciul invocat de reclamantă, fiind astfel considerate neîntemeiate acţiunea reclamantei şi cercrca de intervenţie principală. Astfel, instanţa de fond a observat că prin hotărârea în discuţie pârâta a aprobat indicatorii tehnico-econo-mici aferenţi studiului de fezabilitate pentru obiectivul de investiţii „Amenajare Parc G.”, efectcle acestei hotărâri privind exclusiv indicatorii tehnico-economici aferenţi unui studiu de fezabilitate şi nicidecum împiedicarea soluţionării notificării nr. 2013 din 9 noiembrie 2001, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că, indiferent de existenţa motivelor privind cazul bine justificat, executarea Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 365/2009 nu poate cauza reclamantei şi intervenientului forţat o pagubă iminentă, în înţelesul art. 14 coroborat cu art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

împotriva acestei sentinţe au declarat recurs intervenientul V.A. şi recurenta-reclamantă A.N., solicitând anularea sentinţei recurate, admiterea cererii de chemare în judecată şi admiterea cererii de intervenţie principală şi suspendarea parţială a Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 365/2009 în privinţa terenului revendicat de către recurenţi. Prin ambele recursuri se critică hotărârea recurată pentru încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, susţinându-se că în raport de textele legale menţionate, actul administrativ contestat are în vedere un teren pentru care există o notificare depusă în baza Legii nr. 10/2001, lege care opreşte, sub sancţiunea nulităţii absolute, orice procedură până la soluţionarea respectivei notificări. în drept recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:

Prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti a cărei suspendare se solicită, au fost aprobaţi indicatorii tehnico-econo-mici aferenţi studiului de fezabilitate pentru obiectivul de investiţii „Amenajare parc G.”, neexistând nicio legătură între efectcle unui astfel de act administrativ şi soluţionarea unei notificări pentru restituirea unui imobil în temeiul Legii 10/2001. Aceste din urmă dispoziţii legale prevăd suspendarea tuturor procedurilor administrative relative la înstrăinarea, concesionarea, locaţia de gestiune, asocierea în partici-

paţiune, ipotecarea, locaţiunea, alte asemenea operaţiuni, până la soluţionarea notificărilor persoanelor interesate, în dispoziţiile acestui act normativ neregăsindu-se şi aprobarea indicatorilor tehnico-economici.

In consecinţă, prima instanţă a reţinut în mod legal că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ, nici sub aspectul cazului bine justificat, nici sub aspectul prejudiciului iminent pe care recurenţii l-ar suferi prin executarea actului administrativ contestat.

Faţă de cele expuse anterior, apreciind că nu există motive de nelegalitate ale sentinţei civile recurate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.