În procedura insolvenţei, se plătesc cu prioritate acele taxe şi cheltuieli care au fost impuse de procedură, pentru derularea acesteia ori pentru a face posibilă realizarea ei.
TVA nu este o taxă aferentă procedurii în sine, ci un impozit asupra vânzării. TVA nu se plăteşte pentru a se putea derula procedura insolvenţei, ci pentru că este o obligaţie impusă de legea fiscală pentru livrarea de bunuri/ prestarea de servicii. Obiectul ei nu este deci procedura insolvenţei, pentru a se considera că este o taxă impusă de procedură/ o cheltuială cu procedura. Drept consecinţă, TVA nu se înscrie în distribuţia prevăzută de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1988 din 26 septembrie 2012
Prin sentința nr. 1453/19.04.2012, Tribunalul Vâlcea – judecător sindic a admis obiecțiunile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea împotriva Raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și a Planului de distribuție între creditori, întocmit în dosarul de faliment al debitoarei SC S.A. SRL Băbeni de către administratorul judiciar V.C. IPURL Rm. Vâlcea și, în consecință, a dispus achitarea TVA-ului ca urmare a vânzărilor bunurilor din patrimoniul debitoarei.
Instanța de fond a arătat că D.G.F.P. Vâlcea a formulat obiecțiuni la Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și Planul de distribuție între creditori, depus de lichidator. în motivarea obiecțiunilor, D.G.F.P. Vâlcea a susținut că lichidatorul a procedat la întocmirea Raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și Planului de distribuție fără a ține cont de dispozițiile exprese ale art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006. Administratorul judiciar a distribuit sumele obținute din vânzarea bunurilor mobile fără a vira TVA-ul aferent acestor vânzări. Suma reprezentând TVA-ul solicitat a fi distribuit și achitată de administratorul judiciar este o cheltuială aferentă vânzării bunurilor debitoarei. Din planul de distribuție rezultă că acesta nu cuprinde și plata TVA-ului aferent vânzărilor de bunuri, ducând la o distribuție greșită a sumelor recuperate în cadrul acestei proceduri. Administratorul judiciar a depus la organul fiscal competent decontul TVA pentru suma de 126.031 lei, ce a rezultat din vânzarea bunurilor, dar nu a înțeles să-l cuprindă și în planul de distribuție. Se impune înscrierea TVA-ului din vânzări ca și cheltuială efectuată în procedură.
Având în vedere cele susținute de creditoare, judecătorul sindic a apreciat că obiecțiunile acesteia sunt fondate.
împotriva sentinței a formulat recurs lichidatorul V.C. IPURL, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041C.proc.civ. și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Taxa pe valoarea adăugată nu este o cheltuială aferentă vânzării bunurilor și procedurii, ci este un impozit direct calculat conform dispozițiilor Codului fiscal și suspus respectivelor dispoziții. Ca atare, TVA nu intră în noțiunea de „taxe” prevăzută de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, textul având în vedere taxele ca și cheltuieli ale averii debitoarei. Ca atare, în speță, TVA aferent vânzării bunurilor nu a fost tratat de lichidator ca al averii debitoarei, nu a fost înregistrat în Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și nu a fost distribuit prin planul de distribuție. De asemenea, nu a fost trecut ca și cheltuială de procedură.
Pe de altă parte, TVA invocat de contestatoare fără precizarea cuantumului a fost plătit, astfel că în prezent debitoarea nu mai are nicio datorie reprezentând TVA către bugetul de stat, ci chiar are de recuperat TVA de 1 leu.
Anexat recursului, lichidatorul a depus înscrisuri referitoare la plata TVA către organul fiscal, iar ulterior a depus expertiza extrajudiciară realizată de expert A.F.
Examinând sentința pin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat.
în primul rând, Curtea reține că judecătorul sindic nu a motivat soluția pronunțată prin sentința nr. 1453/19.04.2012. Hotărârea nu conține niciun argument de fapt și de drept pentru care judecătorul sindic a considerat că obiecțiunile creditorului D.G.F.P. Vâlcea sunt fondate.
în al doilea rând, Curtea constată că soluția judecătorului sindic este greșită.
Creditorul D.G.F.P. Vâlcea a invocat faptul că TVA aferent vânzării bunurilor debitoarei nu a fost virat și, respectiv, nu a fost cuprins în categoria cheltuielilor aferente procedurii.
Din raportul de expertiză depus în fața instanței de recurs și din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în perioada ianuarie 2011 – iunie 2012 debitoarea a virat la bugetul statului TVA în sumă de 100.105 lei, stabilit prin diferența dintre TVA colectat de 173.754 lei și TVA deductibil de 73.649 lei.
De asemenea, rezultă că la data de 15.06.2012, debitoarea nu avea TVA de plată către bugetul statului, ci chiar avea de recuperat suma de 1 leu.
Prin urmare, nu se susțin afirmațiile că lichidatorul judiciar nu a virat la bugetul statului TVA aferent vânzărilor realizate în procedura insolvenței din cauza de față.
Cât privește cuprinderea TVA în cheltuielile la care face referire art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că textul legal respectiv nu are în vedere taxa pe valoarea adăugată.
Astfel, potrivit legii, se plătesc cu prioritate „taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10,art. 19 alin. (2), art. 23,art. 24 și ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4)”.
Prin urmare, se plătesc cu prioritate acele taxe și cheltuieli care au fost impuse de procedură, pentru derularea acesteia ori pentru a face posibilă realizarea ei.
TVA nu este o taxă aferentă procedurii în sine, ci un impozit asupra vânzării. TVA nu se plătește pentru a se putea derula procedura insolvenței, ci pentru că este o obligație impusă de legea fiscală pentru livrarea de bunuri/ prestarea de servicii. Obiectul ei nu este deci procedura insolvenței, pentru a se considera că este o taxă impusă de procedură/ o cheltuială cu procedura. Drept consecință, TVA nu se înscrie în distribuția prevăzută de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Pentru cele expuse, în baza art. 312 alin. (1)-(3) C.proc.civ., Curtea a admis recursul și a modificat sentința în sensul respingerii obiecțiunilor formulate de D.G.F.P. Vâlcea.
(Judecător dr. Gabriela Chiorniță)
