art.III din O.U.G. nr.218/2008 articol unic-O.U.G. nr. 117/2009
art.90 TCE
Prin OUG nr.117/2009 se prelungeşte termenul de aplicare a scutirii de taxă prevăzut de art.III din OUG nr.218/2008 cu 45 de zile , astfel încât a produselor provenite din alte state membre ale UE în raport cu cele similare produse în România pentru care opera scutirea de taxă persistă până la 13.02. 2010.
Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr. 1195/8 iunie 2010
Constată că pe rolul Tribunalul Alba – secţia comercială şi de contencios administrativ – s-a înregistrat sub dosar nr. 932/107/2010 acţiunea formulată de reclamantul G.I. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice A., Administraţia Finanţelor Publice A. şi Administraţia Fondului pentru Mediu solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 6069 lei achitată cu titlu de taxă de poluare şi plata dobânzii legale, începând cu data încasării sumei şi până la data restituirii efective.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în cursul anului 2010 a achiziţionat un autoturism din spaţiul U.E., pentru înmatricularea căruia a fost a fost obligat să plătească taxă de poluare, percepută în temeiul O.U.G. nr.50/2008 modificată la 22 01 2010.
Reclamantul mai susţine că plata taxei reprezintă o obligaţie legală ce derivă din O.U.G. nr.50/2008 şi este impusă la prima înmatriculare în România a unui autoturism importat. Acest act normativ contravine dreptului obiectiv comunitar, potrivit cărora nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. Totodată, reclamantul precizează că prin perceperea acestei taxe pârâta a încălcat principiul nediscriminării produselor importate, deoarece ea nu se aplică autoturismelor la reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în circulaţie.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene, art. 148 alin. 2 şi 4 din României şi Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa administrativă nr. 706/CAF/2010 Tribunalul Alba a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a D.G.F.P. a judeţului Alba, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii acţiunea formulată de reclamant, iar pe fond a dispus restituirea sumei de 6069 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, precum şi dobânda legală calculată de la data cererii de restituire şi până la data restituirii efective a sumei datorată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a achiziţionat un autoturism folosit din UE şi s-a adresat pârâtei 1 cu solicitarea de a proceda la înmatricularea autoturismului, dar pârâta a condiţionat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzute de OUG nr. 50/2008, conduită la care reclamantul s-a conformat achitând taxa de poluare.
Tribunalul a apreciat că O.U.G. nr.50/2008 contravine normelor dreptului obiectiv comunitar şi în special a art. 90 din Tratatul Comunităţilor Europene, taxa instituită prin acest act normativ fiind percepută la prima înmatriculare în România a oricărui autoturism adus din Uniunea Europeană, fără ca celor deja înmatriculate să li se perceapă o astfel de taxă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Administraţia Finanţelor Publice A. prin DGFP A. şi Administraţia Fondului pentru Mediu solicitând admiterea acestora şi modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În motivarea recursurilor se susţine că taxa de poluare percepută în temeiul O.U.G. nr.50/2008 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu.
Recursurile sunt nefondate .
Divergenţele care fac obiectul prezentei cauzei sunt legate de pretinsa conformitate sau neconformitate a dispoziţiilor O.U.G. nr.50/2008 cu art. 90 din Tratatul C.E., şi implicit de legala ori nelegala percepere a taxei de poluare instituită prin acest act normativ. În realizarea acestei analize judecătorul naţional are obligaţia de asigura efectul deplin al normelor comunitare, împotriva oricărei dispoziţii contrare ale legislaţiei naţionale, chiar ulterioară, lăsând acestea neaplicate prin propria putere de decizie fără a solicita sau aştepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituţionale ( hotărârea C.J.E. din 09.03.1978, cauza C-106/1977 – Admministrazione dele finanze dello Stato c. Simmenthal Spa. ), întrucât art. 90 din Tratat produce efecte directe şi ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicţiile statelor membre ale Uniunii sunt obligate a le proteja.
Plecând la analiza compatibilităţii dreptului intern reglementator al taxei de poluare cu dreptul comunitar este de precizat că în practica Curţii de Apel Alba Iulia s-a apreciat în mod constant că dispoziţiile O.U.G. nr.50/2009, în varianta în vigoare până la data de 15.12.2009, sunt conforme art. 90 din T.C.E., considerându-se că prin impunerea tuturor autoturismelor supuse primei înmatriculări în România şi determinarea taxei de poluare pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică), clasificarea din punct de vedere al poluării luându-se în considerare şi deprecierea autoturismului, este asigurată libera circulaţie a mărfurilor între statele comunitare în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre, protejată prin art. 90 din T.C.E..
O.U.G. nr.50/2008 a fost modificată prin O.U.G. nr.218/2008, prin O.U.G. nr.7/2009 şi O.U.G. nr.117/2009. Reclamantul achitând taxa de poluare la data de 22.01.2010 intră sub incidenţa regimului juridic al taxei de poluare, aşa cum a fost modificat prin actele normative arătate.
O.U.G. nr.218/2008 prin expunerea de motive, reguli de interpretare oficială şi obligatorii, precizează că scopul reglementării este determinat de concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare şi economice în luna octombrie, care releva o scădere importantă a pieţelor auto şi a producţiei industriei furnizoare, de necesitatea luării de măsuri de susţinere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internaţională, precum şi de preocuparea Guvernului în asigurarea păstrării locurilor de muncă în economia românească, cu predilecţie în industria constructoare de autoturisme şi cea a serviciilor aferente acesteia.
Scopul declarat al acestui act normativ este concretizat prin art. III conform căruia ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008”, categorii de autovehicule produse şi de societăţile româneşti de profil. Corelativ, pentru celelalte autovehicule taxa de poluare s-a triplat faţă de nivelul iniţial, iar prin O.U.G. nr. 7/2009 s-a ajustat la un nivel dublu faţă de nivelul iniţial.
Prin O.U.G. nr.117/2009 se prelungeşte termenul de aplicare a scutirii de taxă prev. de art.III din O.U.G. nr.218/2008 cu 45 de zile astfel încât discriminarea produselor provenite din alte state membre ale UE în raport cu cele similare produse în România pentru care opera scutirea de taxă persistă până la 13.02.2010.
Pentru aceste argumente, prin ultimele modificari aduse O.U.G. nr.50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţilor Europene.
Astfel, în jurisprudenţa referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiţie Europeană a explicat care sunt condiţiile în care se poate reţine aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naţionale şi produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurenţă între produsele importate vizate de taxă şi produsele interne favorizate, prelevarea fiscală naţională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor.
In consecinţă, atunci când produsele interne şi produsele importate se află într-un raport de concurenţă, iar prin efectul unei norme fiscale naţionale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajaţi să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naţionale şi a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală naţională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare. Domeniul de aplicare a art.90 alin.1 TCE cu referire la conceptul de“produse similare” urmează să fie determinat pe baza criteriului folosirii similare şi comparabile a bunurilor,în speţă categoria auto M1,N1, şi nu pe acela al naturii identice în mod strict-aşa cum Curtea Europeană de Justiţie de la Luxembourg a statuat în cauza C.168/78,Comisia contra Franţei .
In urma modificărilor aduse prin O.U.G. nr.218/2008 şi O.U.G. nr.117/2009 norma internă îndeplineşte toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există o discriminare între o anumită categorie de autovehicule noi exceptată de la plata taxei (N1 ŞI M1), cu caracteristicile celor produse în România şi restul autoturismelor folosite din aceeaşi categorie auto achiziţionate din alte state membre , discriminare introdusă de către legiuitor cu intenţia declarată de protejare a industriei naţionale, scop incompatibil cu cerinţele şi rigorile spaţiului de liberă circulaţie a mărfurilor, forţei de muncă şi capitalului. Există desigur un raport de concurenţă între produsele importate şi produsele naţionale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse,în speţă , spre cele produse în România.
În concluzie, Curtea consideră că soluţia instanţei de fond de înlăturare, spre o reală concurenţă şi pentru respectarea art. 90 din T.C.E., de la aplicare a dispoziţiilor ce obligă la plata taxei de poluare pentru autovehiculele din categoria M1, N1 pe perioada 15 decembrie 2008 – 13 februarie 2010, constatând că dobânditorii acestora nu datorează taxa de poluare dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România pe perioada arătată, şi aceasta indiferent de vechime, capacitate cilindrică, normă de poluare, tip motor sau alte criterii obiective, este temeinică şi legală.
Plata în aceste condiţii a taxei de poluare este supusă repetiţiunii, reclamantul fiind îndreptăţit, pentru lipsa de folosinţă a sumelor achitate cu acest titlu, la dobânda legală calculată conform art. 124 C.p.fiscală de la data formulării cererii de restituire şi până la data plăţii efective.
Recursurile au fost respinse conform art.312 alin.1 C.pr. civ, nefiind incidente motivele prevăzute de art.304/1 şi 304 pct.9 C.pr. civ .
