Prin sentinţa civilă nr. 1913 din 17 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj s-a respins cererea formulată de reclamantul C.R. în contradictoriu cu pârâtul M.E.F. A.N.A.F -ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUN. CLUJ-NAPOCA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, reclamanta a achiziţionat, din Germania, un autoturism marca Suzuki Samurai SJ, autoturism care era înmatriculat în această ţară. Pentru a putea înmatricula acest autoturism în România a achitat suma de 2.287 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Contrar susţinerilor reclamantei, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a restitui taxa de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat.
3
Astfel, OUG nr. 50/2008 stabileşte, potrivit dispoziţiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului, iar potrivit dispoziţiilor art. 4, obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speţă nu sunt încălcate dispoziţiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene.
Astfel, potrivit dispoziţiilor enunţate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor ţări membre ale Comunităţii unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispoziţiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înţeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze un autoturism, indiferent de provenienţa sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susţine caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispoziţiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispoziţiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe şi proiecte pentru protecţia mediului care urmează a fi finanţate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiţionarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispoziţiile art. 214 ind. 1 şi apreciată ca nelegală de către instanţe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România şi Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislaţiei comunitare.
în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene, tribunalul constată că acestea nu sunt aplicabile în speţă, în condiţiile în care au în vedere taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricţiile cantitative la import precum şi orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală şi nici cu o restricţie cantitativă la import.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.R. solicitând admiterea acestuia aşa cum a fost formulat în scris.
în dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că, instanţa de fond a considerat cererea neîntemeiată pentru următoarele considerente:
OUG nr. 50/2008 stabileşte potrivit art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului, iar potrivit dispoziţiilor art. 4, obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Această taxă se aplică într-adevăr, fară nici o , în cazul autovehiculelor noi, indiferent de locul cumpărării-România sau o altă ţară din spaţiul comunitar. în cazul autovehiculelor second-hand, adică acele autovehicule care sunt în circuitul civil sau comercial,
4
după caz, naţional sau comunitar, viziunea legiuitorului şi practica înmatriculării autovehiculelor în România este diferită. în timp ce înmatricularea unui autovehicul cumpărat din România nu este condiţionată de plata vreunei taxe de poluare, înmatricularea unui autovehicul cumpărat din spaţiul comunitar- în cazul de faţă din Germania, este condiţionată de plata unei taxe de poluare de către Serviciul public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor care funcţionează pe lângă Instituţia Prefectului.
Contrar prevederilor OUG nr. 50/2008 şi practicii înmatriculării autovehiculelor în România, instanţa a apreciat că taxa de poluare este percepută „tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze un autoturism, indiferent de provenienţa şi vechimea acestuia, astfel că nu se poate susţine caracterul discriminatoriu al taxei”.
Dimpotrivă, taxa are un profund caracter discriminatoriu, pe de o parte referitor la persoane care se află în situaţii juridice similare sau identice , iar pe de altă parte referitor la mărfuri, în special la provenienţa acestora, fiind supuse taxării doar cele care sunt cumpărate din spaţiul comunitar, nu şi cele cumpărate din România.
Pentru a se arăta eroarea de apreciere şi interpretare a instanţei asupra prevederilor menţionate anterior, recurentul arată, pentru identitate de raţiune, argumentele şi îndrumările Curţii Europene de lustiţie din Cauza C-173/05, Comisia Comunităţilor Europene împotriva Republicii Italiene, referitoare la libera circulaţie a mărfurilor- Taxe vamale-Taxe cu efect echivalent.
Astfel, CJCE , în observaţiile introductive, a apreciat că la pct 27 că „înainte de a începe examinarea prezentei acţiuni, trebuie amintit că, în conformitate cu art. 23 alin (1) CE, Comunitatea este întemeiată pe o uniune vamală care acoperă totalitatea schimburilor de mărfuri. Această uniune presupune, pe de o parte, interzicerea oricăror taxe vamale la import şi la export între statele membre, precum şi a oricăror taxe cu efect echivalent acestora şi, pe de altă parte, adoptarea unui tarif vamal comun pentru schimburile dintre statele membre şi ţările terţe.
In conformitate cu art. 23 CE şi 25 CE, constituie taxă cu efect echivalent orice sarcină pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea şi modul de aplicare ale acesteia, şi care nu reprezintă o taxă vamală propriu-zisă, chiar dacă respectiva sarcină pecuniar nu este percepută în beneficiul statului.
In ceea ce priveşte argumentului guvernului italian conform căruia acţiunea Comisiei ar fi neîntemeiată, din moment ce taxa în litigiu ar fi fost instituită numai în scopul de a proteja mediul, având în vedere în special condiţiile impuse de principiul precauţiei, este suficient să se amintească faptul că taxele cu efect echivalent sunt interzise, indiferent de scopul în care au fost instituite şi de beneficiarul veniturilor pe care le aduc.
Având în vedere faptul că taxa de poluare este o sarcină pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, prin cumpărare de către un din spaţiul comunitar, taxă care nu este percepută şi autovehiculelor second-hand cumpărate din România, ea este şi trebuie considerată ca o taxă cu efect echivalent taxelor vamale, indiferent de denumirea şi modul ei de aplicare, de scopul pentru care a fost instituită şi beneficiarul veniturilor şi, prin urmare, declarată nelegală de către instanţă.
Intimata ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA prin întâmpinarea depusă la 28 aprilie 2009 solicită respingerea recursului formulat în cauză.
5
în dezvoltarea motivelor expuse în întâmpinare, intimata arată că, OUG nr. 50/2008 stabileşte, potrivit dispoziţiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venituri la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului, iar potrivit dispoziţiilor art. 4, obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor ţări membre ale Comunităţii unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. Ori, taxa pe poluare instituită de dispoziţiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înţeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel la poluarea mediului.
Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din UE, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze un autoturism indiferent de provenienţa sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susţine caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de dispoziţiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispoziţiile art. 1 alin 2, care enumeră categoria de programe şi proiecte pentru protecţia mediului care urmează a fi finanţate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Dispoziţiile art. 25 şi 28 din Tratatul de instituire a comunităţilor Europene nu sunt aplicabile în speţă, deoarece acestea au în vedere taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent (art.25), respectiv restricţiile cantitative la import precum şi orice alte măsuri cu efect echivalent.
O taxă pe poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală şi nici cu o restricţie cantitativă la import.
Analizând recursul declarat de către reclamantul C.R. prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art.304 şi 3041C.pr.civ., Curtea 1-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
în cauza de faţă tribunalul a reţinut aplicabilitatea prioritară şi directă a dispoziţiilor art. 90 din Tratatul privind instituirea comunităţilor europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât şi în practica judiciară internă şi cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat produce efecte directe şi ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicţiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul naţional, ca prim judecător comunitar, are competenţa atunci când dă efect direct dispoziţiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naţionale de aşa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin şi efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispoziţiile art. 148 alin. 2 din României conform cărora legislaţia comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din acelaşi articol jurisdicţiile interne garantează îndeplinirea acestor exigenţe.
într-o atare ipoteză revine jurisdicţiilor să elimine orice disfuncţionalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în aşa fel încât acestei norme să i se recunoască şi caracterul ei util.
6
Tribunalul ca instanţă de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispoziţiile constituţionale interne şi normele Tratatului de aşa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. In această manieră instanţa de fond şi-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat şi de Legea de ratificare a acestuia precum şi de Curtea de Justiţie în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidenţiat, ca atare şi în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008.
Aceasta realitate juridică europeană are drept implicaţie la nivel naţional împrejurarea că fiecare stat membru îşi poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene prevede că statele membre au obligaţia de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces faţă de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislaţie europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de aşezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformităţii unui act normativ naţional de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din Tratat precum şi la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparenţa, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat şi proporţional sau poluatorul plăteşte.
Curtea Europeana de Justiţie a arătat în mod constant că o consecinţă a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum creşte progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile Curţii de Justitie a Comunităţilor Europene în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităţilor Europene c. Republicii Elene, par. 17).
De asemenea, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcţie de performanţele de mediu (A se vedea Decizia Curţii de Justitie a Comunităţilor Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nădasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective şi nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.
Jurispudenţa CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu faţă de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import şi, în consecinţă, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată incorporata într-un autovehicul naţional similar (A se vedea Decizia Curţii de Justitie a Comunităţilor Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
7
Cât priveşte o comparaţie cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto naţional, Curtea s-a pronunţat în sensul că o atare comparaţie nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curţii de Justitie a Comunităţilor Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49).
S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto naţional nu sunt şi ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european.
Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.50/2008 este conformă cu Tratatul precum şi cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008, ordonanţa de urgenţă stabileşte cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului.
Aşa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislaţia comunitară în acest domeniu, ţinând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.
Obligaţia de plată a taxei se naşte, conform art. 4 din OUG nr.50/2008 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulaţie a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 şi 9.
în speţă se susţine că dispoziţiile OUG 50/2008 cu privire la taxa de poluare sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 25, 28, 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene.
Art. 25 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre taxele vamale la import şi export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. Art. 28 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre restricţiile cantitative la import, precum şi orice măsuri cu efect echivalent.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare.
Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite.
Cu privire la natura taxei de poluare CJCE s-a pronunţat la 05.12.2006 asupra acţiunilor preliminare formulate de Hajdu-Bihar Megyei Birosag şi Bacs Kiskun Megyei Birosag în cauzele reunite C-29012005 Nadasdi şi C-33312005 Nemeth, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulaţie nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor şi trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul CE.
8
in aceste condiţii, susţinerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din tratat este nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulaţie a autovehiculului , astfel că nu se poate susţine cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru.
Nici încălcarea art. 28 din Tratat nu poate fi reţinută; conform formulei Dassonville impusă în jurispudenţa CJCE sunt măsuri cu efect echivalent nu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar şi acelea care pornind de la conţinutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au acelaşi efect aparent pentru toţi, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potenţiale, posibile ale acestora şi nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricţionările importului sau exportului sunt permise doar în situaţia în care în domeniu lipsesc reglementările comunitare, restricţiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relaţiile comerciale, pentru asigurarea protecţiei consumatorului, pentru protecţia valorilor social-culturale naţionale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producţia internă sau externă.
Atâta timp cât OUG 50/2008 nu cuprinde dispoziţii privitoare la diferenţierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu efect echivalent nu se poate reţine încălcarea art.28 din Tratat reţinând că legislaţia naţională se aplică deopotrivă bunurilor din producţia internă cât şi cea externă.
Obiectivul taxei este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât si prin modul de impunere. De aceea, elementele ce stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe şi de dioxid de carbon şi se poate conchide că criteriile ce stau la baza taxei au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului, având în vedere ca în calculul cuantumului acesteia sunt importante emisiile de noxe toxice precum si cele de dioxid de carbon iar nu alte criterii precum valoarea de facturare. Prin urmare, întrucât taxa este stabilită în funcţie de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporţional fiind stabilita într-un cuantum mai mare pe măsură ce performanţele de mediu scad.
In aceasta privinţă, actul normativ analizat respectiv OUG nr.50/2008 a fost adus în conformitate cu principiile jurisprudenţei europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piaţă si care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
In concret, pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnică si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si obţine o valoare mai mare a deprecierii. Aceasta posibilitate a contribuabilului asigură ca în toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import nu va depăşi valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat.
In ceea ce priveşte art. 90 din Tratat, trebuie reţinut că CJCE a apreciat cu ocazia soluţionării acţiunii preliminare în cauzele reunite C-Z90J2005 Nadasdi şi C-33312005 Nemeth că o comparaţie cu autoturismele second-hand plasate în circulaţie înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speţă, de poluare) nu este relevantă. în scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurenţă între autoturismele uzate aflate deja pe piaţa naţională şi autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat
9
membru decât statul în cauză(în speţă Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv (Ungaria) şi cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.l din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) şi clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală_a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Aşa cum rezultă din cuprinsul OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului), actul normativ român respectă exigenţele de compatibilitate cu art. 90 paragraful din Tratatul CE.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective – (tipul motorului, capacitatea cilindrică) şi clasificarea din punct de vedere al poluării – luându-se în considerare şi deprecierea autoturismului, conform coeficienţilor descrişi în anexa 4 (Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcţie de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică şi nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare faţă de cota fixă, în funcţie de abaterile de la situaţia standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă) astfel că exigenţele stipulate de CJCE cu ocazia soluţionării acţiunii preliminare în cauzele reunite 290/2005 Nadasdi şi C-333/2005 Nemeth sunt respectate.
Faţă de aceste împrejurări instanţa reţine că taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamant) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE şi se poate aşadar concluziona că O.U.G. nr. 50/2008 respectă exigenţele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunităţii Europene.
Mai mult, aşa cum rezultă din art. 8:
„(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto naţional se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto naţional.”.
Aşadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto naţional, nu se poate pretinde o discriminare faţă de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto naţional la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită şi evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
Aşa fiind, faţă de toate considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, cum hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. 1 teza a Il-a C.pr.civ., în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, cu consecinţa menţinerii în întregime a sentinţei atacate.
10
